Joi, 29 iulie, documentarul „Ziua Imnului Naţional” (autori: Nicolae Tomescu şi Erika Engel) este difuzat în Bună dimineaţa AM şi Bună dimineaţa FM, Formula Magică FM, În fiecare zi FM, Dedicaţii (ambele plaje de audiţie).

Îndeamnă la patriotism versurile actualului imn naţional? Inspiră el „datoria faţă de ţară”? Dacă un imn „trebuie să exprime sentimente patriotice”, dar, în acelaşi timp, „să fie optimist şi pe placul tuturor cetăţenilor”, am putea susţine că Deşteaptă-te, române exclude minorităţile etnice? Nu se cuvine găsit un imn care să îi reprezinte la fel de bine pe toţi cetăţenii României, indiferent de etnie sau religie? Oricare alt imn despre evenimente relativ recente aminteşte de o istorie glorioasă şi îndeamnă la lupta pentru libertate, la neatârnare. Sunt în conflict direct „mândria de a fi român, dorinţa de manifestare a libertăţii şi neatârnării neamului”, cu tot ceea ce înseamnă Uniunea Europeană?

O parte a întrebărilor a primit răspuns în şi prin Vox-Pop-uri... Esenţiale au fost “ilustrările”... Cel mai vechi imn naţional este Imnul Marii Britanii „God Save the Queen” adoptat în 1825 (deşi se cânta mai devreme)*** În secolele XIX-XX, celelalte ţări europene au urmat exemplul Angliei, unele imnuri fiind scrise special pentru acest scop, altele fiind adaptări ale unor melodii existente. „Sentimentele” imnurilor naţionale merg de la rugăciuni pentru monarh, la aluzii faţă de anumite bătălii naţionale importante, victorii mari, ridicări la arme... („The Star-Spangled Banner”***„La Marseillaise”)***, până la expresii patriotice de genul imnului canadian (“O, Canada”)***Calitatea muzicală variază mult; uneori, textul sau muzica nu sunt scrise de cetăţeni ai ţării respective. Albania, de exemplu, are o melodie românească (iată de ce l-am înregistrat pe fostul Ambasador Leonida Mertiri)… Schimbările în politică sau în relaţiile internaţioanale au cauzat de multe ori alterări ale textului, chiar un nou imn naţional. De exemplu, fosta Uniune Sovietică a adoptat imnul „Gymn Sovetskogo Soyuza” (“Imnul Uniiunii Sovietice”) ca imn naţional în 1944, înlocuind imnul Comunist „Internaţionala” ale cărui cuvinte şi muzică fuseseră scrise de doi muncitori francezi. Foarte puţine imnuri naţionale au fost scrise de poeţi sau compozitori renumiţi, o excepţie fiind primul imn naţional al Austriei, „Got erhaltze Franz den Kaiser” („Dumnezeu să-l Binecuvinteze pe Împăratul Frantz), compus de Josef  Haydn în 1797. Mai târziu, în 1929, s-au pus alte cuvinte, “Sei gesegnet ohne Ende” (“Fii Binecuvântat De-a Pururi").*** Melodia lui Haydn a stat şi la baza imnului german, “Deutschland, Deutschland über Alles” (“Germania, Germania Deasupra Tuturor”), adoptat în 1922. Începând cu al treilea vers, “Einigkeit und Recht und Freiheit” (“Unitate, Dreptate şi Libertate”), continuă să fie imnul Germaniei, re-intitulat ca “Deutschlandlied.” (Cântecul Germaniei).

Pentru confirmarea unor chestiuni esenţiale, am invitat şi prieteni din Basarabia, pe Cristian Ploscaru (Facultatea de Istorie a Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi), Viorel Roman (din Germania), Gazda Arpad (ziarul “Kronika” din Cluj, corespondent “Radio Budapesta”). Desigur, nu putem merge la nesfârşit pe interactivitate, încurajăm genul epistolar. Câteva rânduri ar fi binevenite. Pe adresa: Radio Iaşi, strada Lascăr Catargi 44. Totodată, pe www.radioiasi.ro, secţiunea Forum.

Audio