#StareaEducației: (INTERVIU) Liceul Teoretic de Informatică din Iași, singura școală din țară ce are două echipe de robotică, ajunse într-o prestigioasă competiție de profil din SUA. România, văzută ca una dintre cele mai competitive regiuni din lume în acest domeniu

Publicat de Andreea Drilea, 31 mai 2024, 08:51 / actualizat: 31 mai 2024, 15:16

Școala ieșeană de robotică se menține la un nivel înalt de performanță. Echipele de robotică CyLiis și Peppers de la Liceul Teoretic de Informatică ”Grigore Moisil” din Iași s-au calificat între cele 40 de echipe selectate pentru a participa la concursul Internațional de Robotică “Maryland Tech Invitational”, care se va desfășura în Maryland, Statele Unite, în perioada 28-30 iunie 2024.

Acest rezultat remarcabil face din Liceul de Informatică din Iași prima școală din România care concurează cu două echipe în aceeași ediție a concursului. De altfel, echipa Peppers are în palmares și un premiu important obținut anul trecut la Campionatul Mondial de Robotică din Statele Unite. Aceste succese ale tinerilor informaticieni de la Iași sunt rezultatul eforturilor colective ale elevilor, mentorilor și profesorilor implicați care se concentrează pe dezvoltarea competențelor STEM, știință, tehnologie, inginerie și matematică și pe stimularea creativității și a colaborării între elevi.

Ce este robotica? Ce presupune educația STEM, de ce este importantă pentru tinerele generații, a aflat colega noastră, Andreea Daraban, în dialogul purtat cu tineri pasionați de domeniul roboticii, reprezentanți ai celor două echipe, CyLiis și Peppers, de la Liceul Teoretic de Informatică ”Grigore Moisil” din Iași.  Ei au fost însoțiți de doamna profesoară Adina Romanescu, directorul instituției de învățământ.

Cei cinci elevi talentați, ajunși în studioul Radio Iași, sunt Ștefan Buruiană, Antonia Ciobanu, Dimitrie Mihai, Paul Popa și Rianna Moșneagu.

Andreea Daraban: Mai e puțin până la concursul din iunie. Cum vă pregătiți pentru acesta și ce aveți de făcut mai exact acolo?

Dimitrie Mihai: Noi am început deja pregătirea pentru competiție, mai ales legat de modificarea robotului și mai ales de testarea lui pentru a veni cu un robot cât mai eficient, dar ne-am ocupat și de partea de documentație, pe care trebuie să o facem în spate și să o prezentăm, pentru a avea măcar șansa de a fi prima echipă din România care să câștige un premiu la această competiție.

Andreea Daraban: Despre ce robot este vorba? Ce ați construit și în prezent definitivați?

Ștefan Buruiană: Principala temă a competiției este construirea unui robot care participă la concursurile din sezonul respectiv. Această temă este lansată la începutul anului școlar, în septembrie și de atunci noi construim roboții care urmează să participle, pe rând, la competiții. Robotul nostru a participat la toate etapele competiționale, este chiar unul dintre cei mai buni din lume și urmează să participe îmbunătățit la MTI (Maryland Tech Invitational). Anul acesta, scopul robotului, adică tema, este să pună niște hexagoane de plastic care au, cam 5-6 cm în diametru, pe o tablă destul de înaltă. Cred că are mai mult de un metru și o înclinație de 60° față de pământ. Pe lângă asta trebuie să lanseze un avion de hârtie într-o zonă specificată și să se cațere pe niște bare din teren.

Andreea Daraban: Care este noutatea cu care veniți voi? Cu ce doriți să impresionați?

Ștefan Buruiană: Anul acesta am fost cunoscuți pentru un robot destul de inovativ. Chiar la etapa regională am luat premiul specific pentru inovație, cel mai inovativ robot. Sunt multe mecanisme pe robotul nostru, care sunt foarte complexe și pe care nu prea a mai îndrăznit lumea să le facă. Cred că cel mai notabil este cel de “Power take-off”, pentru mecanismul de agățare. Acesta are un efect similar cu ambreajul unei mașini, adică poate cupla și decupla puterea de la niște motoare pentru a acționa un mecanism. În cazul acesta, cuplăm cele patru motoare pe șasiul robotului la mecanismul de agățare ca să ne ridicăm într-un timp foarte scurt.

Andreea Daraban: Robotul acesta aparține echipei CyLiis. Voi, reprezentanții Peppers, cu ce mergeți anul acesta în competiție?

Paul Popa: Robotul nostru este cunoscut pentru simplitatea lui și pentru cât de eficient este pe teren, driverii fiind foarte antrenați dinainte. Robotul nostru este foarte ușor și asta e cel mai interesant. În medie, un robot poate să aibă în jur de 15 kg, însă al nostru are 10 kg. Am folosit materiale foarte ușoare, cum ar fi plastic și aluminiu scheletonizat, aducându-i o rezistență mult mai bună. Pentru că este foarte ușor, el se mișcă foarte rapid pe teren, ajungând dintr-o parte a terenului în cealaltă în mai puțin de două secunde.

Andreea Daraban: Cât de mult vă dedicați acestui proiect? E o activitate în plus față de ceea ce aveți zi de zi la ore, nu?

Paul Popa: Da. Imediat cum s-au terminat orele, venim în laborator și stăm până seara pe la 18:00-19:00, după aceea plecăm acasă.

Ștefan Buruiană:  Depinde foarte mult și de perioada de competiție, adică dacă se apropie ceva într-o săptămână sau două, putem să petrecem mult mai mult timp la școală.

Andreea Daraban: Și munca în echipă nu e grea? Știu că e destul de dificil să te coordonezi. Într-o echipă de robotică fiecare are partea lui de care se ocupă? Sunteți bine împărțiți în ceea ce privește sarcinile?

Dimitrie Mihai: Da, mai ales pentru că echipele noastre sunt împărțite pe diferite departamente. Avem un departament tehnic și unul non-tehnic. Cel tehnic se ocupă de asamblarea robotului, de proiectarea lui, de testare, pe când cel non-tehnic se ocupă mai ales de promovarea echipei, de diferitele materiale pe care le avem de prezentat și de documentațiile pentru acest robot.

Andreea Daraban: Și unde e mai dificil?

Dimitrie Mihai: Fiecare poate să spună că partea lui e mai dificilă. Ambele sunt dificile, mai ales că necesită cunoștințe diferite. Pentru a atinge un rezultat bun, trebuie ca la ambele să se lucreze împreună spre a aduce un produs final bun.        

“Scopul unei echipe de robotică, pe lângă a construi roboți care să-și îndeplinească sarcinile cât mai bine, este acela de a avea un impact cât mai mare în comunitate și de a răspândi valorile  STEM.”

Andreea Daraban: Pepeers a fost pe podium anul trecut la Campionatul Mondial de Robotică. Ce ați prezentat acolo și cum a fost?

Rianna Moșneagu:  Pe lângă competențele robotului care au fost demonstrate anul trecut la etapa internațională, am primit de asemenea premiul Motivate 2, prin care am arătat implicarea noastră în comunitate și rezultatele pe care le-am avut în urma acestui fapt. Scopul echipei, pe lângă a construi roboți care să-și îndeplinească sarcinile cât mai bine, este să avem un impact cât mai mare în comunitate și să răspândim valorile STEM în comunitatea locală și nu numai. Și prin acest premiu am demonstrat că ne-am atins scopul.

“Cei mai redutabili competitori  în concursurile internaționale de robotică sunt echipe din România. De ele ne este cel mai teamă.”

Andreea Daraban: V-a fost teamă de cineva în acea competiție, anul trecut? Ați avut concurenți redutabili? Anul acesta, la fel, aveți niște competitori la care vă gândiți în mod special?

Ștefan Buruiană: România este văzută ca una dintre cele mai competitive regiuni din lume. Finala de anul acesta, la Campionul Mondial, s-a jucat între cele două echipe care au fost lidere în finală și la campionatul național al României. Adică a fost practic același nivel de finală și acolo și aici. Cei de care ne temem sunt cei pe care îi știți foarte bine, ”RO2D2”, cei care au fost finaliști la Campionatul Mondial și Național și ”AiCitizens” din Focșani.

Andreea Daraban: Tot de echipele din România vă este mai mult teamă. De unde pasiunea aceasta a voastră pentru robotică? Ați descoperit robotica la liceu sau mai devreme?

Ștefan Buruiană: Pentru toți este destul de diferit. Majoritatea dintre noi am descoperit-o la liceu. Eu am intrat în clasa a-X-a în Clubul de Robotică, însă, cum ați spus, programele acestea care sunt organizate chiar de noi în Iași, de cele mai multe ori, sunt făcute pentru a-i iniția pe copiii de gimnaziu sau chiar de școală primară în acest program ”FIRST”, prin această etapă de Lego înainte de FIRST Tech Challenge.

Andreea Daraban: Antonia, tu de cât timp faci parte din clubul de robotică?

Antonia Ciobanu: Acesta este primul meu an în echipă. Sunt în clasa a X-a. Eu mereu am fost pasionată de partea asta de promovare și de împărtășire a educației non-formale în comunitate și de aceea am făcut alegerea de a veni în această echipă. Nu neapărat pentru că am fost pasionată de partea tehnică, ci mai mult de cea non-tehnică.

Andreea Daraban: E costisitoare această competiție, atât din punct de vedere al pregătirii, cât și financiar. Cine vă ajută? Vă ajută familia, vă ajută Ministerul Educației, s-a implicat?

Dimitrie Mihai: În primul rând, Ministerul Educației recunoaște, momentan, competiția noastră și o admite în calendarul ministerului. Legat de pregătirile financiare, suntem ajutați, majoritar, de firme private, în mare parte companii de IT și de inginerie, dar recent și de Primăria Iași.

Andreea Daraban: Robotica, un domeniu exemplar pentru educația STEM. Așa este doamna profesor Adina Romanescu? Ar trebui robotica să se regăsească în programul tuturor școlilor și de ce?

Adina Romanescu: Ar trebui robotica să se regăsească, așa cum spuneați, în programul tuturor școlilor. Nu știu neapărat dacă, ca și curriculă, printre orele de curs. Cred că e bine aici să rămânem puțin într-o zonă non-formală. Ceea ce le-a permis lor să devină atât de inovativi, creativi, a fost tocmai pentru că au avut la dispoziție un context de dezvoltare non-formal. Visez și la momentul în care robotica va fi în curricula școlară, dar știu că mai este puțin de așteptat. Inovația, de obicei, are și multă rezistență la schimbare și poate vom înțelege în educație că trebuie să mixăm diferite tipuri de competențe, să mixăm discipline, că disciplinele stabilite acum 20-30 de ani, îmi este și frică să mă gândesc când au fost stabilite aceste discipline de studiu, nu mai au astăzi aceeași relevanță și același impact pentru elevi. Este clar că trebuie să schimbăm foarte multe lucruri. Robotica vine cu competențe STEM la care se adaugă, așa cum au spus și ei, competențe de promovare, de comunicare, de lucru în echipă, de negociere. Și în primul rând e vorba de dezvoltarea unor competențe practice, e vorba de inginerie, de programare. Acesta cred că este viitorul în știința pe care ar trebui să o furnizăm în educație.

“E nevoie ca valorile STEM să-și facă loc foarte serios în sistemul de educație din țara noastră.”

Andreea Daraban: Există un Club de Robotică la Liceul de Informatică din Iași. Ce abilități trebuie să aibă un copil pentru a accede într-un astfel de club?

Adina Romanescu: Aici ei vă pot răspunde foarte țintit, pentru că în această selecție, noi ca profesori, nu ne amestecăm. Mentorul echipelor de robotică este doamna profesoară Mirela Țibu, un profesor de informatică genial și extrem de inspirațional pentru elevi. Noi asigurăm suportul, sprijinul, îi consiliem atunci când ne cer ajutorul, dar selecția o realizează ei în totalitate. Au diferite perioade ale anului în care lansează anumite formulare online și elevii primesc diferite întrebări, prin care pot să arate competențele de care dispun și mai ales să prezinte motivația. De ce ar dori să facă parte din una dintre cele trei echipe de robotică, pentru că, de anul acesta, avem trei echipe de robotică. După aceea, tot ei organizează un interviu cu cei selectați într-o primă etapă, interviu la care sunt extrem de riguroși. Să știți, că dacă spuneam acum ceva timp că sunt aproape ca o companie organizați, acum aș putea să spun că sunt ca și mai multe companii organizați, care se întrepătrund. Este foarte greu să intri într-o echipă de robotică. Intri inițial ca voluntar, după aceea trebuie să dovedești că reușești, cu adevărat, să îți pui și tu toate competențele acolo și toată implicarea ca să reușești să crești rezultatele echipei. Nu sunt niște competențe anume, pentru că sunt foarte multe tipuri de competențe. Cineva poate ocupa un loc în departamentul de producție, de proiectare a robotului, producere-testare, cum spuneau și ei, programare. Sigur, suntem foarte interesați de elevii care au deja competențe de imprimare 3D sau care sunt doritori să învețe. Cineva poate intra în departamentul de marketing general, pentru că o componentă importantă de care trebuie să ținem cont este că, într-adevăr, robotica costă, are nevoie de foarte multă susținere financiară. Și atunci este important să reușească să strângă aceste finanțări de care au nevoie, dar ei au înțeles că nu te duci către comunitate să ceri ceva, ci te duci întâi să faci ceva pentru comunitate. Și ei asta fac: merg în foarte multe școli și duc robotica în toate școlile din județul Iași și uneori au dus-o și în toate școlile din România. Și asta pentru că acum doi ani, Peppers a avut și un concurs online la diferite discipline și a avut participanți din întreaga țară. Și au înțeles lucrul acesta că se duc către comunitate să sprijine dezvoltarea acestor competențe la foarte mulți elevi și duc ideea aceasta mai departe, că într-adevăr STEM trebuie să-și facă loc foarte serios în educație. După aceea, merg să ceară și susținere sau de multe ori primesc susținere fără s-o ceară, pentru că sunt apreciați pentru eforturile lor.

Andreea Daraban: Cum promovați voi robotica în școlile din județ și nu numai?

Rianna Moșneagu: Depinde de evenimentul pe care îl organizăm. Pentru a susține aceste prezentări, luăm contact cu directorul școlii în care dorim să mergem după care, ne pregătim în avans o prezentare care promovează robotica și educația “Hands-on”,  pentru a stimula elevii și pentru a-i face atrași de această lume a roboticii. Pe lângă această prezentare, aducem și roboți pentru a le arăta celor interesați viitoarele rezultate pe care pot să le atingă.

“Este normal ca elevul să poată să decidă direcția de dezvoltare în care dorește să meargă, să i se ofere posibilitatea de a alege mai mult ce dorește să studieze, pe lângă o curriculă obligatorie.”

Andreea Daraban: Doamna director, Adina Romanescu, spuneați recent că este regretabil că sistemul de educație nu încurajează învățarea STEM și robotica, deopotrivă. Pe lângă faptul că aceste competiții, spuneați dumneavoastră, nu sunt finanțate, elevii participanți nu sunt nici măcar apreciați și urcați pe o scenă a Excelenței. De ce credeți că suntem în această situație? Nu înțeleg decidenții noștri importanța acestei discipline?

Adina Romanescu: Poate că nu ne-am gândit să începem de la ”firul ierbii” și încercăm să facem foarte multe reforme, fără să reformăm, în primul rând, domeniile relevante de dezvoltare pentru elevii noștri. Este greu să susții că, în zeci de ani, aceleași discipline rămân în curricula școlară și mai ales să nu fie aplicat ceea ce am propus noi. În sistemul de educație, de foarte multe ori, au propus decidenții, dar nu am ajuns să aplicăm. Este normal ca elevul să poată să decidă direcția de dezvoltare în care dorește să meargă, pentru că elevii sunt foarte diferiți. În ceea ce privește opționalele, de exemplu, este sistemul majoritatea alege. Adică nu reușim, totuși, să oferim fiecărui elev exact ce are nevoie. Elevii dintr-o clasă trebuie să se supună majorității opțiunilor. Cred că ar trebui să ne centrăm mai mult pe interesul pe care îl are fiecare copil să se dezvolte, să-i oferim posibilitatea de a alege mai mult ce dorește să studieze, pe lângă, sigur, o curriculă obligatorie.

Andreea Daraban: S-au făcut propuneri în sensul acesta de introducere a roboticii în programa școlară obligatorie?

Adina Romanescu: Nu cunosc să fi fost făcute astfel de propuneri. Au fost foarte multe încercări de a schimba planurile-cadru, de exemplu, și de fiecare dată au rămas la nivelul de discuții, consultări și nu s-a schimbat nimic.

Andreea Daraban: Ar exista suficienți profesori care să se ocupe de o astfel de disciplină?

Adina Romanescu: Eu cred că și în educație, ca și în economie, nevoia creează resursa până la urmă și putem să-i dezvoltăm și să-i sprijinim pe profesori.

Varianta audio a interviului:

Ștefan Buruiană – clasa a XI – a A, Liceul Teoretic ”Grigore Moisil” Iași, echipa CyLiis

Antonia Ciobanu – clasa a X-a A, Liceul Teoretic ”Grigore Moisil” Iași, echipa CyLiis

Dimitrie Mihai – clasa XI – a C, Liceul Teoretic ”Grigore Moisil” Iași, echipa CyLiis

Paul Popa – clasa a XI-a D, Liceul Teoretic ”Grigore Moisil” Iași, echipa Peppers

Rianna Moșneagu – clasa a XI –a C, Liceul Teoretic ”Grigore Moisil” Iași, echipa Peppers

Palmaresul echipei Peppers:

Sezon 2022-2023 Power Play

– Etapa regională: Winning Alliance 1st pick + Premiul Innovate 2nd place

– Etapa națională: Finalist Alliance 1st pick + Premiul Inspire 2nd place

– Etapa internațională: Semifinalist Alliance 1st pick + Premiul Motivate 2nd place

– Winning Alliance cu CyLiis la Bucharest Twin Cup

Sezon 2023-2034 Centerstage

– Etapă regională: Semifinalist Alliance 1st pick + Premiul Motivate 1st place

– Etapa națională: Semifinalist Alliance Captain + Premiul Design 2nd place

– Calificarea la MTI

Palmaresul echipei CyLiis:

– A câștigat o competiție neoficială în decembrie, Marea Unire a Roboticii

– A câștigat cele 3 league meeturi, competiții mici de calificare, la care a participat (decembrie, ianuarie, februarie), de altfel nu am pierdut nici un meci în aceste etape.

– Locul 1 pentru inovație și locul 2 după meciurile de calificări la etapa regională a regiunii Moldova.

– Al 3-lea cel mai mare premiu și locul 2 după meciurile de calificări la campionatul national.

– Recordul mondial pentru perioada de autonomie (perioada de 30 de secunde de la inceput de joc în care roboții se mișcă complet autonom)

-Cel mai mare OPR în autonomie din lume (OPR este un număr ce măsoară contributia medie a unei echipe individuale la scorul total)