„Muzeul etnografic Ioan Grămadă”
Prin toate caracterele sale, Bucovina se integrează marii arii etnografice româneşti, regiune prestigioasă de străveche cultură populară, bine angrenată proceselor civilizatorii europene, cu un rol important în fenomenul cultural al întregii umanităţi.”
"Un muzeu este aidoma unui album de familie, al propriei noastre familii, în care ne vedem străbunii pentru prima oară, acei oameni despre care am auzit povestindu-se, dar pe care nu i-am cunoscut, prieteni şi locuri pe care le-am uitat şi, de ce nu, chiar pe noi la vârsta primilor paşi ori a primelor iubiri... (Claudia C. Stoicescu)
Doresc să încredinţez cititorul că (...), „Un muzeu al satului la Capu' Satului”, nu s-a vrut a fi doar un frumos laitmotiv care să încânte auzul, ci mai mult ca un proiect al unei dorinţe pe care să-l realizez în anii ce vin, iar cuvintele memorabile pe care le-am reprodus din rostirea unor mari personalităţi ale culturii noastre şi europene să motiveze acest demers.
Dacă, până nu demult, majoritatea vizitatorilor îmi puneau fireasca întrebare: „Care a fost raţiunea şi considerentul de a înfiinţa Colecţia Etnografică? De la o vreme încoace întrebările sunt de natura proiectelor mele de viitor. Dacă cei mai mulţi dintre vizitatori susţin ideea de a extinde colecţia şi a realiza un adevărat muzeu etnografic, sunt şi păreri că deja, după numărul mare de exponate, peste 6.000, repartizate în 12 secţii şi şapte expoziţii în aer liber, nu se mai poate vorbi de o colecţie, ci de un adevărat şi veritabil muzeu.
Întrucât pe parcursul cărţii Întâmplări din viaţa unui colecţionar am folosit uneori termenul de colecţie, alteori cel de muzeu, găsesc potrivit momentul să aduc lămuririle necesare. Şi ca noţiunea să fie cât mai exactă, am recurs la cercetarea dicţionarului limbii române (1) în care se precizează că termenul de colecţiune – colecţie, înseamnă – adunare, culegere de obiecte de aceeaşi natură, de aceeaşi categorie; exp.: tablouri, fluturi etc.
(1)Aurel Candrea - Gh. Adamescu, Dicţionarul Enciclopedic Ilustrat, ,, Cartea Românească”, partea I, Bucureşti, 1926.
Dacă ne referim la colecţia etnografică, aceasta implică un sens mult mai larg al etnografiei, privită ca o ştiinţă care se ocupă cu studierea şi descrierea diferitelor popoare din punctul de vedere al originilor, moravurilor şi credinţelor, al felului lor de trai. Termenul de „muzeu” este explicat a însemna o clădire în care sunt adunate opere de pictură, de sculptură, obiecte antice sau acelea care interesează ştiinţele, artele, istoria naturală, geologia etc.
Am ţinut să fac aceste precizări, deoarece am observat că în vorbirea curentă se foloseşte mai mult termenul de muzeu decât de colecţie. Încă de la început, când aveam doar o expoziţie, cu ceva peste 300 de obiecte, ai mei îi spuneau „Muzeul lui Ion”, la fel rudele şi vecinii care aveau lucruri vechi spuneau că le duc la „Muzeul Ion Grămadă”. În general, când un om găseşte un obiect vechi, spune că este bun de pus la muzeu. Pe cât de optimist eram la început în realizarea acestui proiect îndrăzneţ, pe atât de neîncrezător sunt acum, punându-mi mereu întrebarea dacă îl voi putea înfăptui. Spun asta în condiţiile în care constat că pe zi ce trece numărul de vizitatori este parcă din ce în ce mai mic şi, o dată cu aceasta, sprijinul financiar necesar pentru întreţinerea şi îmbogăţirea colecţiei.
Tur audio al muzeului Ion Gramada 1
Doresc şi aici să încredinţez cititorii că raţiunea care a stat la baza înfiinţării colecţiei a fost în principal pasiunea şi nicidecum dorinţa de a realiza, neapărat, o sursă de venituri. Un exemplu îl constituie şi faptul că nu am fixat sau perceput o anume taxă de intrare, ci am lăsat la aprecierea benevolă a vizitatorilor o anume contribuţie pentru întreţinere, iar donaţiile de care aminteam au reprezentat sume mai mult simbolice, de trei sau patru sute de mii lei (în bani vechi). Am beneficiat aproximativ de o donaţie pe an, în intervalul celor aproape zece ani de când am inaugurat colecţia. Or, numai pentru înlocuirea acoperişului casei care adăposteşte colecţia, lucrare realizată în anul 2001, a fost necesară suma de 24 de milioane lei (bani vechi), pentru procurarea draniţei (10 mii de lei bucata) la care s-a adăugat valoarea manoperei. La acestea au mai fost necesare peste 5 milioane lei anual pentru procurarea substanţelor chimice, cu care se previne apariţia cariilor, la obiectele confecţionate din lemn, sau a moliilor pentru textile, covoare, port popular etc. La toate acestea se mai adaugă faptul că, dacă până prin anii 2001-2002, o parte din obiecte reprezentau donaţii ale rudelor, prietenilor şi vecinilor, de la această dată majoritatea exponatelor pe care le-am achiziţionat au fost suportate din bugetul familiei mele şi, fără nici o exagerare, au fost situaţii când pentru un obiect valoros am cheltuit ultimul ban din casă. N-aş dori să fiu greşit înţeles, că aş fi în postura de a mă plânge de toate acestea. Atunci când e vorba de o pasiune, nici un efort nu este prea mare.
În primul rând, de la începutul înfiinţării colecţiei am pornit de la ideea şi concepţia că majoritatea exponatelor trebuie să reprezinte în primul rând arta populară, tradiţiile şi îndeletnicirile câmpulungenilor şi mai puţin ale altora. Şi, chiar dacă aş fiapelat la oameni din acele comune în care am lucrat, oameni care desigur nu ar firefuzat să-mi dea un anume obiect pe care îl doream, exista riscul de a fi interpretat ca un abuz, pentru care puteam avea neplăceri. Dincolo de greutăţile inerente, de neîmpliniri, nici în ruptul capului nu pot înţelege invidia care, din păcate, persistă în mentalitatea unora. Fără nici o răutate, sunt contrariat. Pentru înţelesul cititorilor, mă folosesc de următorul exemplu: Dacă la colecţia mea poposeşte un turist sau un grup ce vine dinspre Suceava şi mã întreabă ce se mai poate vizita în Câmpulung, le recomand Muzeul „Arta Lemnului”, colecţia de linguri din lemn a prof. Ioan Ţugui şi, până nu demult, colecţia Emilian Maruseac. Pentru turiştii care vin dinspre Vatra Dornei şi se opresc în oraş la instituţia muzeala a statului – la aceeaşi întrebare – ce se mai poate vizita?, vor rămâne surprinşi să afle că, în afară de cele două obiective, nimic altceva nu mai este de vizitat. Acestora le răspund că nu mi-am propus să le fac nici un fel de concurenţă...
Tur audio al muzeului Ion Gramada 2
Colecţia realizată este pasiunea vieţii mele, şi nimic altceva. Nu doresc a zăbovi mai mult asupra acestor lucruri, ci mai degrabă şi mai mult de a mă preocupa de realizarea unor planuri de viitor care, pe lângă îmbogăţirea colecţiei, privesc organizarea şi amenajarea unei ample expoziţii în aer liber privind flora şi fauna din zonă, unde un loc distinct va fidestinat exponatelor privind ocrotirea naturii şi protejarea mediului. Mi se pare un proiect generos pentru a cărei susţinere şi prin intermediul acestor rânduri adresez un călduros îndemn oamenilor de bine. Şi, dacă Cel Atotputemic îmi va mai da zile, voi realiza şi visul meu, un muzeu al satului la Capu' Satului...
Tur audio al muzeului Ion Gramada 3
Pot fi contactat la adresa „Muzeul etnografic Ioan Grămadă”, municipiul Câmpulung Moldovenesc, str. Vornic Grigore Sabie, Nr. 19, cod 725 100, judeţul Suceava, telefon 0722/ 680691.
Ioan Grămadă
Evenimente recente
23.05.2012 Fila de calendarSemnificatiile zilei de 23 mai 2012 Cu sprijinul Rador Evenimente interne 1897 : - S-a născut inginerul şi inventatorul... citește
22.05.2012 Fila de calendarSemnificatiile zilei de 22 mai 2012 Cu sprijinul Rador Evenimente interne 1932 : - În România ora de vară a... citește
