Împinşi de durata limitată a călătoriei, tocmai pentru a onora invitaţia la un eveniment din capitala Germaniei, am folosit Ungaria ca ţară de tranzit; ne-am oprit la Budapesta, traversând stepa întinsă şi îngrijită, pe drumuri aşezate şi, oricum, mai europene decât cele româneşti (în paranteză fie spus, sosirea din timpul serii ne-a copleşit, printr-o analiză comparativă Bucureşti-Budapesta, net favorabilă capitalei ungare; ţara vecină a intrat, din cauza politicienilor, într-o stare de depresie a democraţiei, cu tendinţe deviante către autoritarism, dar organizarea pulsează a disciplină, ordine, reguli, fiecare aspect fiind bine aşezat pe “raftul” potrivit...

Capitala Ungariei este tăiată de Dunăre. În partea de est a marelui fluviu se află Pesta, care ocupă două treimi din suprafaţă, iar pe partea de vest se află Buda, cealaltă treime a oraşului.

Deplasându-ne în direcţia fluviului (şi a ninsorii care îşi intrase în drepturi), am ajuns aproape de impu­nătoarea clădire neo-gotică a Parlamentului, una dintre cele mai mari de acest fel din lume, neîndoielnic, una din­tre cele mai frumoase. Avântată ca o catedrală misterioasă, clădirea a fost dată în folosinţă în anul 1902, după 17 ani de construcţie; în interiorul său s-a păstrat cea mai preţioasă comoară a statului maghiar – însemnele autorităţii regale ale lui Ştefan I cel Sfânt, primul rege încoro­nat al Ungariei...

*

Dacă orice stenogramă redă, întocmai, cuvintele şi ideile, fără a fi însoţită de sunet sau de imagine, în deplasarea  noastră prin Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania, Austria, nu au lipsit instrumentarul audio, aparatura foto, camera video.

Bratislava (în slovacă, până la 1919, Prešporok, în germană Pressburg, în maghiară Pozsony) are rang de capitală şi de cel mai mare oraş al Slovaciei. Situat pe Dunăre, aproape de graniţele (spiritualizate) cu Austria şi Ungaria, destul de aproape de graniţa cu Republica Cehă, Bratislava se află la doar 60 de km de Viena.

Am filmat, am fotografiat Castelul Bratislava, cu turnuri în cele patru colţuri, situată pe un deal stâncos relativ izolat, din Carpaţii Mici, chiar deasupra râului Dunărea, o bijuterie care mai are darul de a oferi o excelentă panoramă a Bratislavei, a Austriei, şi, atunci când vremea este favorabilă, a Vienei şi Ungariei; clădirea masivă dezvăluie, în spatele intrării, un coridor arcat şi scări mari în stil baroc (acestea duc la expoziţii ale Muzeului Naţional Slovac).

*

Brno, centrul provinciei Moravia, una dintre regiunile istorice ale Coroanei Cehe la răspântia unor vechi drumuri comerciale care au unit civilizaţiile din nordul şi sudul Europei vreme de veacuri, are, graţie amplasării sale, o climă moderată, plăcută, chiar nefirească pentru a doua jumătate a lunii ianuarie.

La Brno sunt înhumaţi 1.569 militari români căzuţi în luptele pentru eliberarea Ceho-Slovaciei. În forme parţiale, dar cu mai puţin aplomb, se mai aud şi astăzi, printre localnici, ecouri din păreri mai vechi despre sacrificiu. Suntem convinşi că s-au lovit şi alţii de ele. Nu mă refer aici la ambiguităţi, destinate să ascundă, ca o ceaţă artificială, gestul unor oameni veniţi de departe. Observaţie relativă, nu numai dacă ne gândim la geografie. De fapt, sunt atâtea lucruri care ne apropie.

*

Praga este, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa şi din lume, fiind vizitat, anual, de milioane de turişti. Fermecaţi de frumuseţea sa, oamenii se străduiesc să-şi exprime emoţiile în denumiri precum: Oraşul celor o sută de turnuri, Praga de aur, Oraşul de piatră, Inima Europei, Vaporul de aur de pe Vltava…

Deasupra tuturor s-ar înalţa, potrivit unor opinii, genius loci praghez/spiritul protector al locului (prezenţa acestuia se face simţită mai ales dimineaţa, când din ceaţă ies, la lumină, acoperişurile în pantă caracteristice Pragăi, podurile peste Vltava şi turlele aurite ale bisericilor; oraşul pare desprins parcă din basme).

Drumul Regal, Hradčany, Podul Carol, Vişehrad, Străduţa de Aur, Mala Strana, Piaţa Venceslas... Nu încap aici toate atracţiile turistice ale oraşului. Dacă adăugăm numărul considerabil *peste 2.000 de alte obiective istorice de renume european şi mondial*, devine clar motivul pentru care numărul de turişti care vizitează “Cetatea de Aur” creşte de la an la an.

Nu am avut timp pentru o călătorie tipică, ci, mai degrabă, pentru o hoinăreală prin locuri plăcute ochiului şi inimii, fiind învăluiţi de adierea delicată a istoriei.

Praga nu şi-a pierdut individualitatea şlefuită de-a lungul secolelor. Ca majoritatea oraşelor europene, are propriile simboluri, interesant fiind faptul că ele au legătură nu numai cu obiective istorice, ca în majoritatea cazurilor, ci şi cu o filozofie de viaţă liniştită, specifică, cu opere literare şi de artă autentic-ceheşti, cu o artă tradiţională a fermentării berii, păstrată de secole.

*

Ne-am eliberat de discursul fad, anost şi izolat...

Dar nu am fost învăţaţi că Primum vivere, deinde philosophari? Deschideam ochii, prin urmare; invitaţia pentru “Săptămâna Verde”-Berlin 2012, ne-a adus în adevăratul oraş-stat, capitala Germaniei. Unul dintre cele 16 landuri federale, cu guvern propriu, numit „Senat”, prim-ministru (de land), constituţie proprie, alte prerogative ale unui stat, poziţia sa pe hartă este aidoma unei insule/enclave înconjurată complet de landul Brandenburg. Primarul Berlinului deţine, în acelaşi timp, funcţia de prim-ministru al guvernului de land; de aceea, poziţia pe care o ocupă se numeşte primar guvernator.

Turismul se află în creştere, pe măsură ce vizitatorii vin să savureze amestecul ispititor de nou şi vechi. Afacerile la nivel înalt se găsesc în plină dezvoltare, grupările parlamentare s-au întors de la Bonn, împreună cu investiţii din multe alte părţi ale Germaniei şi din toată Europa; industriile-cheie reflectă speranţele unui viitor strălucit. Contrar clişeelor obişnuite, Berlinul este un oraş cu o atitudine relaxată şi cu una dintre cele mai animate vieţi de noapte din Europa. Capitala germană are un număr copleşitor de muzee, multe dintre ele fiind foarte extinse, cu un patrimoniu imens şi valoros, cu mii de exponate din sfera istoriei, a artei şi a arhitecturii.
 

România, parteneră a târgului Grüne Woche (Săptămâna Internaţională Verde)-Berlin 2012, a promovat produsele tradiţionale în cadrul pavilionului naţional, dar şi obiceiurile, tradiţiile populare – în cuprinsul unui spectacol organizat la deschiderea târgului.

Ceremonia s-a desfăşurat într-o sală de conferinţe cu o capacitate incredibilă, dar şi cu unele carenţe de tip germanic (ele pot nedreptăți individul, nicidecum nu pot pune în primejdie conceptul general).

În 19 ianuarie 2012, cântecele şi dansurile româneşti prezente pe scena Internationales Congress Centrum ICC Berlin, au fost dedicate – potrivit organizatorilor – celor care muncesc, din greu, pământul ţării. Spectacolul a portretizat, de o manieră discutabilă, tradiţia românească – într-o adaptare modernă a pieselor folclorice populare (mă refer la cvartetul “Amadeus”). Ce-i drept, orchestra “Ţara Bârsei” şi Dumitru Fărcaş au prezentat o scurtă lecţie de istorie muzicală, reprodusă doar în instrumental („fără cuvinte”) pentru a avea un impact pozitiv asupra audienţei (aici vorbim despre o targetare reuşită). Dansul folcloric românesc, acompaniat de muzica tradiţională, a decriptat, până la un punct, puterea oamenilor şi relaţia specială fermieri români-pământurile lor.

*

Dincolo de orice clasificări funcţionale şi informaţionale, mereu amendabile, fotografia şi filmul au luat prim-planul informaţional prin puterea de impact asupra publicului. Omul vrea să vadă, înainte de a accepta.

Vi s-a întâmplat să schimbaţi anotimpurile, din 10 în 10 km? În ziua de 20 ianuarie 2012, drumul nostru din Berlin către Viena a trecut şi prin localitatea cehă Dlouha Brtnice – imposibil de desprins din amintiri...

*

Citite şi parcurse cu privirea, o parte din texte şi fotografii nu îşi pot pierde savoarea, ele dobândind alt sens în preajma mimicii gesturilor/dicţiunii vorbitorului; oricum, experienţele împărtăşite nu pot să rămână schelet lipsit de viaţă. Ne referim, din această clipă, la Viena...

„Pe malurile Dunării albastre, dulce ca o prăjitură cu cremă, cu aromă de cafea cu scorţişoară şi muzică aleasă, grădini întinse, case împodobite şi cafenele intime, una dintre cele mai agreabile capitale europene, capitala austriacă îmbină într-un mod excepţional tradiţia cu modernitatea.

Inima capitalei Austriei bate acolo unde, deasupra acoperişurilor caselor, domină cupola Catedralei Sfântul Ştefan, acoperită cu ţiglă policromă. În vârful ei, la o înălţime de 137 m, pe un glob de bronz, veghează un vultur bicefal, stema monarhiei habsburgice şi simbolul care avea să asigure oraşului îndestularea. A supravieţuit tunurilor tur­ceşti, bombardamentelor ame­ricane şi sovietice. A fost închinată primului mucenic, primului martir creştin con­damnat la moarte de autorităţile iudaice din Ierusalim. Ridicată pe zidurile unei biserici romanice din secolul al XII-lea, Catedra­la Sfântul Ştefan (Stephansdom) impune prin cor­pul masiv, stârnind admiraţia cu dantelăria ei arhitectonică şi acoperişul multicolor, fiind car­tea de vizită a Vienei şi cea mai minunată construcţie gotică din Austria. Masiva catedrală cântăreşte – potrivit estimărilor inginereşti – peste 200.000 de tone. Construcţia de susţinere a acoperişului, făcută din lemn de molid, este estimată la 1.250 de tone. Pentru ridicarea ei s-au folosit 3.000 de trunchiuri de copaci, ceea ce echivalează cu tăierea a circa 1,5 km de pădure matură. Numărul ţiglelor este evaluat la 230.000...

După victoria asupra turcilor (1683), împăratul Leopold I l-a însărcinat pe arhitectul austriac de stil baroc, Johann Bernhard Fischer von Erlach, să clădească un palat de vânătoare. O jumătate de secol mai târziu, Maria Tereza declară oficial transformarea Schönbrunn-ului în reşedinţă de vară. Construcţia avea să renască în stil rococo prin Nicolaus Pacassi. Împărăteasa petrecea lunile de vară împreună cu oamenii de la Curte; aceasta din urmă număra, la vremea respectivă, peste 1.500 de membri. Însăşi familia imperială a contribuit la decorarea spaţiilor, ceea ce conferă palatului o istorie aparte, plină de exuberanţă, care relevă şi o parte din viaţa cotidiană a Habsburgilor. Urmaşii Mariei Tereza au lăsat urmele trecerii prin viaţă, mai ales strănepotul ei, împăratul Franz Joseph, care s-a născut în Schönbrunn şi a murit aici după alţi 68 de ani de domnie..

Noile mijloace de comunicare se cuvin exploatate spre beneficiul publicului.

• am redactat şi prezentat comentarii, analize, inserturi, interviuri, corespondenţe, relatări

• am depozitat în arhivă/fonotecă/pe site-ul www.radioiasi.ro, înregistrări audio şi video (inclusiv din perspectiva proiectului „Radio Iaşi-mica noastră televiziune”/adapatare la noile tehnologii), numeroase “fotografii de album”

• 10 (zece) posturi pe prima pagină a site-ului www.radioiasi.ro („Grüne Woche”, dar şi note de călătorie – text, fotografie, video – din Debrecen, Budapesta, Bratislava, Brno, Praga, Dresda, Berlin, Viena-Schönbrunn/fotografii unicat)

  • 3 (trei) filme („Grüne Woche”, „Fenomen meteo la graniţa ceho-austriacă”, „Documentarul călătoriei”).
     

Regretăm faptul că nu am urmat şi alte trasee, pentru a vi le împărtăşi. Vă oferim scuze dacă nu v-am convins. Dar nu ştim să explicăm mai bine ceea ce ţine, de fapt, de norocul călătorului şi de curajul fiecărei clipe trăite...