Ne interesează opiniile publicurilor Radio Iași

Publicat de Nicolae Tomescu, 12 martie 2018, 14:20

Hari Aiordachioaei SEFUL STATULUI NU EXISTA IN ROMANIA, DOAR PRESEDINTE CARE E PUS DE NOI IMPREUNA CU REPUBLICA SINT URMASE PUSE DE; STALIN. TREBUIA REFERNDUM. NU VREM CU REMINESCENTE SOVIETICE.

(comentariu pe Facebook Radio Iași)

Rândurile de față reprezintă tributul datorat publicurilor Radio Iași, acurateței limbajului oficial și concordanței depline cu termenii și expresiile din Constituție/din alte legi; se impun, în mod cert, pentru a înlătura/preveni confuzia generată în viața publică asupra identității, a rolului constituțional al unor autorități/funcții din stat…

Limbajul oficial practicat în mass-media, în doctrină, dar, mai ales, în actele elaborate[1], include termeni sau expresii inadecvate/inexistente în legea fundamentală a României, precum „șeful statului” (indicându-l pe președinte)[2]… Potrivit art. 1 alin. (3): „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. Constituția reglementează, în Titlul III („Autorități publice”) Capitolul II („Președintele României”/articolele 80–101), cadrul instituțional-constituțional al „Președintelui României”; niciun text, din acest capitol sau din altele altele, nu conține expresia „șeful statului”. De altfel, nici prin atribuțiile, rolul și funcțiile conferite – de reprezentare, de mediere, de desemnare, revocare sau numire a membrilor Guvernului, de consultare, de inițiere a referendumului sau de președinte al CSAT ș.a. – nu este calificat, în ordinea constituțională, ca „șef al statului”[3]; drept consecință, nu este posibil ca noi, jurnaliștii, să pledăm pentru exprimarea invocată, deși aceasta este întâlnită în doctrina relevantă de drept constituțional, menționându-se, în mod atipic, deseori în aceiași propoziție/frază, ambele „expresii”: „Președintele României” și „șeful statului”[4]. Totuși, în cartea Constituția României. Comentarii pe articole[5], se argumenteaza rolul Președintelui României, acordat prin art. 80 din Constituție, ca fiind „rolul șefului de stat în România”, definit de funcțiile și atribuțiile sale[6]…

În unele dintre constituțiile statelor europene, președintele este desemnat, în mod expres, ca „Șeful statului și reprezintă unitatea naționala”[7]… Spre ce tinde, în România, proiectul de lege de revizuirea Constituției – varianta 2014 a Comisiei parlamentare? La art. 1 se introduce alin. (1) indice 1, iar la art. 2 se introduce alin. (2) indice 1, după care se revine la art. 1 alin. (4) din Constituție, având ca obiect expresia „cooperarea loială” și teza a II-a referitoare la reprezentarea fiecăreia din cele 3 (trei) puteri[8]: „Puterea legislativă este reprezentată de Parlament, puterea executivă este reprezentată de Guvern și de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, iar puterea judecatorească este reprezentată de ICCJ și de celelalte instanțe judecătorești”. Noul text din art. 1 alin. (4) nu-l include pe Președinte în puterea executivă; totuși, prin prerogativele sale, dispune de configurație constituțională (România oferind exemplul unei puteri executive bicefale). Se dorește adăugarea expresiei „este Șef al statului organizat potrivit principiilor separației, echilibrului și cooperarii loiale al puterilor legislativa, executivă și judecătorească, în cadrul democrației constituționale”, dar respectiva adăugire nu este de natură să-l sustragă puterii executive[9]; dintr-un unghi de incidență, neincluderea Președintelui în niciuna dintre cele trei puteri, atribuirea calității de șef al statului, îl situează deasupra puterilor, lucru inadmisibil într-o organizare de drept, într-o democrație constituțională[10]…

[1] De CSM, MJ, ICCJ, asociațiile profesionale, potrivit competenței proprii…

[2] Sau „magistrați” – vizând global pe procurori, judecători și magistrații asimilați… Sau „servicii secrete”/„Serviciul Român de Informații – SRI” și „Serviciul de Informații externe – SIE”… De altfel, alți termeni sau alte expresii, precum adresarea publică frecventă, intitulată „Români” și întâlnită, mai peste tot, în cazul politicienilor, înalților reprezentanți ai puterii legislative, ai celei executive bicefale (Președintele României, Președintele Senatului, Președintele Camerei Deputaților, alți reprezentanți ai puterilor statului, precum si ai celor din mass-media), sunt de natură să sugereze o discriminare nepermisă de Constituție (art. 6, 16), ale cărei texte conțin expresia „cetățenii români” (toți, indiferent de etnie sau naționalitate)…

[3] Așa era desemnat Regele – în Constituțiile din 1923 și 1938…

[4] Exemplu: „Funcția de reprezentare a statului aparține, de regulă, Executivului și în cadrul acestuia, șefului de stat, fiind încredințată Președintelui României – art. 80 alin. (1) din Constituție”…

[5] Editura „Beck”/2008 (coordonatori: prof. univ. dr. Ioan Muraru și prof. univ. dr. Elena Simina Tănăsescu), p. 80…

[6] (…)reprezentarea „statului român”; garantul independenței naționale, a unității și a integrității teritoriale; mediator și de veghere la respectarea Constituției, fără a fi, însă, garantul supremației sale, funcție atribuită (de art. 142) Curții Constituționale, ș.a.

[7] Art. 87 alin. (1) – Constituția Italiei, art. 39 – Cipru, art. 77 – Moldova; art. 102 – Ucraina ș.a.; în Spania, conform art. 56 (1) pct. 1 din Constituție „Regele este șeful statului, simbol al unității și permanenței sale”; în Japonia, „Împaratul este simbolul Statului japonez și al unității poporului japonez” (art. 1 din Constituție), „îndeplinește numai actele referitare la chestiunile de stat stabilite de Constituție, fără a avea prerogative referitoare la guvernare” (art. 4 pct. 1); în Franța, deși aceasta este Republică Prezidențială, în Germania, Portugalia, Croația, Polonia, Elveția ș.a., președintele republicii nu este numit „șef al statului”…

[8] Pe de o parte, textul reglementeaza puterile statului in cadrul principiilor separației, echilibrului, cooperării, pe de altă parte, în Titlul III/intitulat „Autoritățile publice” (text absent din art. 1 alin. (4)) sunt incluse: Capitolul I – „Parlamentul”, Capitolul II „Președintele României”, Capitolul III „Guvernul”, Capitolul V „Administrația Publică”, Secțiunea I „Administrația publică centrală de specialitate”, Secțiunea a 2-a „Administrația publică locală”, iar Capitolul IV „Autoritatea judecătorească” (nicidecum „puterea judecătorească”, în acord cu art. 1 alin. (4)), pentru a cuprinde și Ministerul Public”, Secțiunea a 2-a)…

[9] Așa cum ar rezulta din textele următoare (art. 81-101)…

[10] Unii consideră că, în privința textului art. 1 alin. (4) teza a II-a, ar fi mai fericită exprimarea: „Puterea legislativă este reprezentată de Parlament, puterea executivă este reprezentată de Președintele României, Guvern și de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, iar puterea judecătorească este reprezentată de Curtea de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești”…

Nicolae Tomescu, Redactor Șef

P.S.: Cu alt prilej, pe baza unei documentări exhaustive, mă voi strădui să analizez și partea a doua a comentariului…