(INTERVIU) Alexandru Florian, director general INSHR-EW: „Orice scriere care neagă Holocaustul pleacă de la nişte premise false … concluziile sunt false. Există această tendinţă ca sub acoperirea unui discurs, a unor lucrări academice care se vor a fi documentate, să se ajungă la concluzii aberante.”
Publicat de Lucian Bălănuţă, 20 ianuarie 2015, 23:21 / actualizat: 21 ianuarie 2015, 13:34
Institutul Francez din Iași găzduiește, astăzi și mâine, Zilele Memoriei Holocaustului. Ajuns la cea de-a şaptea ediţie, evenimentul îşi propune să extindă semnificaţia ‘Zilei memoriei Holocaustului şi a prevenirii crimelor împotriva umanităţii’. Prezent la această acțiune, directorul general al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Alexandru Florian, a acordat un scurt interviu colegului nostru, Lucian Bălănuță, în care vorbește despre percepția românilor în raport cu evreii, despre cum este tratată legătura dintre România și Holocaust în programa școlară preuniversitară, dar și despre proiectele de viitor ale institutului.
Lucian Bălănuţă: Din studiile pe care institutul le-a întreprins în țară, cum apreciați că a evoluat percepția referitoare la România și legătura sa cu Holocaustul?
Alexandru Florian: O să mă rezum şi o să fac referire la câteva sondaje de opinie publică pe care le-au făcut nişte centre de cercetare specializate, fie la comanda noastră, fie la comanda altor instituţii şi am să vă spun că pe de o parte antisemitismul în România, la nivel de reacţie, de percepţie, de modul în care populaţia se raportează la cei care sunt altfel decât ei… are procente între 20 şi 50 la sută. Un sondaj din 2013 din decembrie a menţionat că 50 la sută, de exemplu, dintre cei intervievaţi, un eşantion reprezentativ la nivel naţional, nu ar vrea să aibă nicio legătură cu evreii, nici vecini, nici în familie, nici colegi de serviciu. Este un procent extrem de mare, este un antisemitism potenţial, încă o dată vă spun; nu este realitate. Oricând sau într-o anumită conjunctură poate să devină şi forme de manifestare reale.
Lucian Bălănuţă: Cum calificați, totuși, formele de negare care sunt mascate, ascunse sub umbrela unor cercetări științifice ?
Alexandru Florian: Nu cred că există forme de negare. Însă cum bine spuneți ASCUNSE… crezând că dau, creează o lucrare ştiinţifică, neagă Holocaustul… pentru că orice scriere, orice discurs care neagă Holocaustul, în fapt se bazează pe nişte premise, plecând de la nişte premise false, concluziile sunt false, deci lucrarea nu este. Dar există, într-adevăr, această tendinţă ca sub acoperirea unui discurs, a unor lucrări academice care se vor a fi documentate, care fac apel sau citează alte documente sau lucrări de istorie, să ajungă la concluzii aberante şi de aici întotdeauna rolul prioritar îl are subiectivitatea autorului acelui discurs, text, studiu sau cum vreţi să-i spuneţi. Deci e clar că este o doză mare de subiectivitate care este implicată în asemenea lucrări.
Lucian Bălănuţă: Pentru un elev din învățământul preuniversitar sunt suficiente informațiile cuprinse în programa școlară referitoare la educația în domeniul Holocaustului ?
Alexandru Florian: Există o preocupare la nivelul instituţiilor publice, la nivelul Ministerului Educaţiei pentru a face ca această pagină de istorie a României, de istorie a Europei să fie cunoscută mult mai bine în învăţământul preuniversitar. Pot să spun că din întâlnirile pe care eu sau institutul le-a avut cu profesori de istorie din învăţământul preuniversitar, există o serie de realizări, să spunem, adică elevii află câte ceva, dar sunt foarte multe lucruri de făcut în ceea ce priveşte modul în care textul este, cărţile de istorie redau această problemă, de felul în care profesorii sunt interesaţi să susţină acest subiect în faţa elevilor şi chiar de felul în care unii părinţi reacţionează la acest subiect. Pot să vă menţionez că din 2005, la un an după comisia Wiesel, Ministerul Educaţiei a aprobat şi a scos pe piaţă şi a organizat pentru învăţământul liceal un curs opţional de Istoria Holocaustului, care se numeşte „Istoria Evreilor Holocaustului” şi care, deşi fiind opţional se face, fie la solicitarea elevilor sau a profesorilor de istorie. Nu este. să spunem. foarte răspândit în reţeaua de învăţământ de educaţie din România. Din cauze, să spunem, şi obiective, dar şi subiective, este încă foarte mult loc pentru educaţie pe acest domeniu, pentru educaţie multiplă, nu numai istorie, istorie, istorie. Astăzi, tinerii nu prea mai au timp să asculte un discurs foarte academic, depinde şi cum te adresezi şi noi, institutul, tocmai din aceste considerente dezvoltăm şi altfel de proiecte, nu numai strict academice, cu caracter cultural şi educaţional, în care căutăm să prezentăm memoria aceasta a Holocaustul, ceea ce s-a întâmplat în timpul Holocaustului, fie în forme artistice, în lucrări, tablouri sau alte forme de reprezentare artistică, fie prin diverse filme şi recent am editat chiar o carte de poezii, nişte poezii construite/spuse/inventate dacă pot să spun, de o evreică originară din România care a fost deportată în Transnistria, a scăpat cu viaţă, astăzi trăieşte în Israel şi la un moment dat, cu câţiva ani în urmă, a relatat câte ceva din viaţa ei din Transnistria nepoatelor, sub forma unor poezii. Am editat această carte pentru tânăra generaţie din România.
Lucian Bălănuţă: La Iași, cercetările derulate în comuna Popricani au condus la consfințirea primului act juridic de după 1989 privind Holocaustul din România. Are în vedere institutul o extindere a cercetărilor pe teritoriul județului, în acest demers al identificării de gropi comune?
Alexandru Florian: Intenţionăm noi multe, nu neapărat în judeţul Iaşi pentru că parcursul trenurilor, a unuia din cele două trenuri ale morţii a fost pe parcursul mai multor judeţe până în Călăraşi. Am avut o tentativă astă- toamnă în alt judeţ, aproape de judeţul Iaşi, dar s-a soldat, să spunem, cu un eşec, adică nu am găsit în zona indicată. Pe măsură ce vom avea informaţii mai exacte, bineînţeles că avem în intenţie, pentru că noi credem că astfel putem să facem un act de memorie şi să redăm liniştea acelor oameni, în măsura în care găsim acele gropi comune şi le putem reînhuma (n.r. cadavrele) într-un cimitir evreiesc.
Un interviu realizat de Lucian Bălănuţă
Tehnoredactare Andreea Drîlea
Veţi putea asculta interviul marţi, 27 ianuarie, în cadrul emisiunii EVREII AZI
Sondaj 2013 – Percepţii şi atitudini privind discriminarea 2013 – Raport de cercetare – Sursa inshr-ew.ro
(Sursa VIDEO – canal Youtube Adrian Cioflâncă – istoric şi cercetător – membru al Comisiei Elie Wiesel de studiere a Holocaustului în România)
Mai multe detalii despre Zilele Memoriei – AICI
