„Să te gândești din când în când la mine” (Angela Similea)

Publicat de Nicolae Tomescu, 9 iulie 2017, 08:00 / actualizat: 9 iulie 2017, 16:31

9 iulie 1946… Data la care, doi pași de București, venea pe lume o fetiță gingașă care a primit nume îngeresc: Angela. S-a născut cu un har pe care l-a descoperit încă din copilărie: dragostea pentru cântec. A „pășit” pe lume moșită de bunica sa, Anghelu­șa, o femeie mărunțică, dar puternică, reper de neuitat pentru doamna muzicii ușoare românești. Cântecul și-a făcut loc în viața Angelei încă din primii ani ai copilăriei, când a descoperit în muzică marea bucurie.

Palatul „Elisabeta”, reședința regală cu saloane splendide, rămâne un loc aparte de care Angela Similea își amintește cu drag și, totodată, cu oarecare tristețe: „Povestea mea începe unde au lucrat părinții mei până la timpul în care puteai fi ușor etichetat ca dușman al poporului dacă s-ar fi aflat acest lucru. Astfel că, la scurtă vreme după ce am dat bună ziua acestei lumi, părinții au fost obligați să părăsească acest mediu. Și atunci, înfruntând greutăți teribile, tata și-a găsit un loc de muncă unde numai sârguința l-a învățat să folosească ustensilele grele; iar mama, draga mea mamă, pentru a fi sigură de «laptele zilei de mâine», împletea șosețele, fulare, ciorapi. Și… nu sufeream! Universul nostru nu avea dimensiuni mari sau culori sofisticate și, uneori, dorințele simple păreau visuri greu de împlinit, dar domnea o risipă de iubire și armonie. Asta nicicând nu ne-a lipsit”.

Un glas vibrant, profund, cu o întindere muzicală inconfundabilă, cu un timbru vocal specific, o voce inimitabilă. A studiat, a aprofundat arta cântecului, având drept model o mare artistă: Maria Tănase (a cărei voce și eleganță au copleșit-o pe când stătea cuminte, în sala de spectacol, alături de tatăl său și o urmărea, fascinată). Nu știa dacă este vis sau realitate. La trei ani avea să țină primele reprezentați: în tramvai. Îi plăcea să cânte atunci când era mai multă lume, deși era un copil timid în alte ipostaze.

Au trecut anii… Angela Similea a devenit doamna învăluită într-un mister (pe care nu-l poți pătrunde oricum), femeia frumoasă care întrunește atributele feminității. O artistă desavârșită, care și-a respectat publicul de fiecare dată, la fiecare spectacol; primită cu ropote de aplauze, a cântat cu aceeași pasiune, cu aceeași ardoare. A primit în dar, de la cei mai buni compozitori, melodii pe care le-a transpus într-un stil unic. Piese inconfundabile care creează emoție, șlagăre de neuitat, peste care trecerea anilor nu și-a pus amprenta, ci le-a crescut valoarea…

*

Ce-ți rezervă viața, dar mai ales oamenii? Hăituită de băncile care încearcă să recupereze banii împrumutați de fostul ei soț (6 ani de la moartea fostului ministru), artista a luptat/luptă să salveze sau să vândă conacul construit în satul Mataraua, comuna Belciugatele din județul Călărași… Victor Surdu ridicase construcția inspirat fiind de versurile Angelei Similea – din piesa Casa mea-i un cântec cu acorduri ample: „Casa mea-i un cântec cu acorduri ample și am construit-o împreuna cu soția mea, doamna cântecului românesc sau regina muzicii ușoare. În casă avem trei valori inestimabile: o micuță capelă pentru rugăciune, salonul Angela Similea și trei piane. Am construit casa în opt ani”, povestea Victor Surdu într-o carte autobiografică…

*

Șlagăre

• Un albastru infinit (1978)
• Omleta din ouă de broască țestoasă (1978)
• Să te gândești din când în când la mine (1983)
• De ce te uiți la mine (1983)
• Când vei înceta să mă iubești (1983)
• Casa mea (1983)
• Nostalgie cu Savoy (1985)
• De n-ai să vii (1985)
• Iubește-mă de-ți plac cum sunt (1985)
• Grăbește-te și vino cu Savoy (1985)
• Dacă n-ai fi existat (1985)
• Recheamă-mă și-am să revin cu Savoy (1986)
• Am legat copacii la ochi (1986)
• Nu-mi lua iubirea (1987)
• Voi cânta pentru mileniul III (1987)
• Iubește-mă (1987)
• Cheamă iubirea, adu-o înapoi (1988)
• Nu voi plânge niciodată (1988)
• Fata cu cercei de smoală (1988)
• De dragul tău (1989)
• Iubite (1989)
• Hai să ne-mpăcăm cu Savoy (1989)
• Pentru inima mea și a ta cu Savoy (1989)
• Tu, iubirea mea cu Marius Țeicu (1991)
• Să mori de dragoste rănită (1996)
• Un roman de iubire (1999)
• Am viața mea (2005)

Filmografie

• Rămășagul (1985) – regizor și scenarist Ion Popescu Gopo
• 1886: O zi la București  – regizor și scenarist Ion Popescu Gopo. În distribuție: Cesonia Postelnicu, Anca Sigartău.
• Trenul de aur (coproducție româno-poloneză, 1986) – regizor Bohdan Poreba, scenarist Ioan Grigorescu
• 1984: Totul e posibil în joc coproducție româno-olandeză regizor Bob Rooyens. În distribuție: Angela Similea, Therese Steinmetz, Radu Simion, Dida Drăgan.
• 2014: Să mori de dragoste rănită (scurtmetraj) – regizor Iulia Rugină. În distribuție: Paul Radu, Angela Similea, Adina Stetcu.

Musical-uri

• 1981: musicalul Corina după „Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian. În distribuție: Angela Similea, Florin Piersic, Matei Alexandru, Cella Tănăsescu.
• 1983: Fratele meu, Charles, musical de Edmond Deda care a avut premiera în data de 5 ianuarie 1983.
• 1991: Adio, femei de Dan Iagnov/Dan V. Dumitriu, regia Mihai Berechet. În distribuție: Angela Similea, Ștefan Iordache și Lia Bugnar.

Premii

• 1970: Festivalul Internațional Cerbul de Aur – piese interpretate: Marea cântă  (Paul Urmuzescu) și După noapte vine zi (Aurel Giroveanu /Tudor Mușatescu) – Cerbul de Argint
• 1983: «Melodii ‘82» Casa mea – Marele Premiu
• 1984: Festivalul Mamaia, De n-ai să vii – Trofeul Festivalului
• 1985: «Melodii ‘84», Trăiesc — Marele Premiu
• 1986: «Melodii ‘85», Voi cânta pentru mileniul trei – Marele Premiu
• 1987: «Melodii ‘86», Nu-mi lua iubirea – Marele Premiu, Trofeul Festivalului
• 1996: Festivalul Mamaia, Să mori de dragoste rănită – Trofeul Festivalului (la secțiunea șlagăre)
• 1998: Discul de platină (Electrecord)
• 1999: Microfonul de aur (Premiile «București ’99»)
• 1999: Diploma de Excelență (Festivalul «Crizantema de Aur»)
• 2000: Discul de aur (Electrecord)
• 2000: Premiul pentru 30 de ani de carieră arstistică (Electrecord)
• 2002: Premiul «Galei Muzicii Ușoare Românești» (Radio Actualități)
• 2003: Premiul pentru carieră artistică (Festivalul Național «Floare de Tei»)
• 2004: Premiul Excelenței Interpretative (Revista „Actualitatea muzicală”)
• 2005: Premiul de excelență (Premiile VIP)
• 2005: Premiul „Vocație în promovarea muzicii naționale” (revista „Balcanii și Europa”)
• 2006: Premiul „Cel mai bun solist de muzică ușoară 2005 (Societatea Cosmopolitan)
• 2006: Gala „10 pentru România” nominalizare la categoria „Cel mai bun artist interpret” – 2005)
• 2007: Premiul „DISCUL DE AUR” pentru vânzări record ale albumului „Lumea mea” (Casa de Producție Ovo Music)
• 2008: Premiul „DISCUL DE PLATINĂ” (Casa de Producție Ovo Music) pentru vânzări record.

Ion Iliescu i-a conferit (10 decembrie 2004) artistei Angela Similea Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B – Muzică, „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.

*

Interviuri recomandate:

http://www.formula-as.ro/2005/693/lumea-romaneasca-24/dialoguri-sentimentale-angela-similea-6519

http://www.formula-as.ro/1999/380/lumea-romaneasca-24/lumea-romaneasca-855