Istoricul Igor Cașu, director al Agenției Naționale a Arhivelor de la Chișinău: operațiunile sovietice de deportare ”nu reprezintă o temă a elitelor, este o dramă națională, este o dramă în masă și ea trezește interes, mai ales în ultimii ani”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (16.06.2024)

Publicat de hdaraban, 16 iunie 2024, 23:59 / actualizat: 18 iunie 2024, 20:08

Operațiunea vine după ce, în 1940, teritoriile estice românești au fost alipite de Uniunea Sovietică și a reprezentat modalitatea prin care s-a încercat eliminarea, printre altele, a exponenților români ai comunităților din teritoriile respective.

Deși operațiunile de deportări din Basarabia, trei  la număr, au fost mai puțin studiate înainte de 1990, în ultimii ani, istorici, specialiști au documentat evenimentele.

La ”Weekend cu prieteni”, istoricul Igor Cașu, director al Agenției Naționale a Arhivelor de la Chișinău,  a vorbit despre amplitudinea operațiunii, dar și despre modul dramatic în care s-a desfășurat, un aspect în acest sens fiind separarea familiilor ce fuseseră urcate în vagoane.

Unul din efectele operațiunii de deportare a fost faptul că, odată reveniți acasă, oamenii nu și-au mai recăpătat niciodată statutul social pe care îl aveau înainte de a fi arestați.

Astăzi, spune istoricul, prin prisma deschiderii către public a arhivelor, urmașii victimelor au ocazia și se interesează să afle ce s-a întâmplat cu rudele lor deportate, ce au avut de suferit bunicii, strămoșii lor.

Un interviu realizat de Horia Daraban.

Horia Daraban: Cine au fost cei deportați, mai exact? Operațiunea, se poate spune, a avut un puternic accent anti-românesc? 

Igor Cașu: Este o operațiune plănuită din timp. În ceea ce privește contingentul deportaților, sigur că majoritatea sunt etnici români, pentru că Basarabia, chiar fără teritoriile din sud și din nord cedate Ucrainei în 1940, rămâne o zonă multietnică. E vorba de 64-65% etnici români și restul sunt minoritari, ca și astăzi. Sigur că trebuie să spunem, în primul rând acest lucru, e vorba de decapitarea, decimarea elitelor românești, a comunități românești, pentru că asta a însemnat, de fapt, culacul, persoanele care aveau proprietate, aveau avere, aveau studii ș.a.m.d. Dar în egală măsură, trebuie să spunem că au fost decapitate elitele celorlalte comunități etnice. Este vorba de găgăuzi, de bulgari, chiar de rușii cu tradiție în Basarabia, comunități de un secol, două secole, stabiliți în Basarabia. Și să nu uităm, deportarea din 1941 a vizat într-un grad foarte mare și comunitate evreiască. Aproape 30% din deportați din zona urbană sunt evrei. S-a stabilit asta prin raportul Comisiei Wiesel din România

Pe baza listelor care s-au publicat la Chișinău în perioada 1999-2005, avem cartea ”Memorii” publicată de Muzeul Național de Istorie sub coordonarea doamnei Elena Postică, patru volume. Avem acolo listele nominale pe localități. Se poate verifica și componența etnică și momentul acesta legat de ponderea evreilor mai în timpul acestei deportări.

Horia Daraban: Unde ajungeau oamenii deportați?

Igor Cașu: Deportarea a durat în medie două, trei săptămâni. Zonele sunt din Rusia. Este vorba de Siberia, este vorba de zone din Kazahstan, pentru că Kazahstanul a fost ales de către Stalin, dacă vreți, drept destinație a deportaților din timpul Holodomorului, 1930-1931. Este vorba de o zonă foarte complicată în ceea ce privește condițiile climaterice și dacă m-ați întrebat de geografia deportărilor, trebuie să spunem că aceste zone n-au fost alese întâmplător. Este vorba de o pedeapsă, deci de o acțiune punitivă, cu caracter militar secret.

Nu este un val, care înseamnă ceva natural. Aici este premeditat, calculat, plănuit cu luni înainte. Zonele acestea alese trădează, dacă vreți, aspectul acesta punitiv și, totodată, este vorba de un alt scop al regimului, acela de a extrage sentimentul antisovietic. Este vorba și de scopul regimului de a exploata economic anumite zone unde populația nu putea să meargă de bunăvoie.

Horia Daraban: Citeam documente legate de această operațiune de deportare din 1941 și reiese ideea: capii de familie, într-un tren, tinerii de 18 ani plus, într-un alt tren, mamele și minorii cu bătrânii, în alt tren, în direcții diferite, în zone diferite ajungeau.

Igor Cașu: Da, deportarea aceasta din 1941 se deosebește de cea din 1949, sper că o să vorbim peste o lună și despre aceasta,  în sensul contextului, al contingentului, dar și al modului în care a fost organizată. În `41, spre deosebire de celelalte două deportări în masă, se operează prin divizarea familiilor. Adică, avem asta și din documente oficiale, și din memorie. De exemplu, din memoria lui Boris Vasile, care este bunicul lui Dan Bălan, celebrul solist al formației O-Zone, arată foarte clar că, după trecerea Nistrului, trenurile acestea au fost oprite la prima sau a doua a gară și capii familiilor au fost separați de familii și au fost duși în altă parte. Deci, când vorbim de Gulag, avem două componente. Deci capii de familie s-au dus în închisori, Gulagul clasic, descris cu elemente ficționale, dar în mare parte adevărat, de Solejenițîn, în anii `70 ai secolul 20.

Iar familiile au avut altă destinație, și anume e vorba de așezări speciale, localități în care ei trăiau. Pur și simplu nu aveau drept să părăsească zona localității respective.

Horia Daraban: Odată ajunși la destinație, oricare ar fi ea, acestor oameni li s-a pierdut urma, au mai revenit locurile natale?

Igor Cașu: După statistica oficială, la nivelul anului 1960, 80% din cei deportați în cele trei mari operațiuni de deportare au revenit. Însă, trebuie să spunem că, deși i-au revenit, ei și-au recăpătat rostul și rolul în comunitățile din care au plecat foarte greu și doar parțial. Pentru că, ceea ce spunem noi ”destalinizare”, condamnarea cultului lui Stalin, în 1956, a însemnat o condamnare foarte selectivă a crimelor comuniste, a crimelor staliniste și, de fapt, celor din așezările speciale sau din Gulag, din închisori li s-a spus că sunt eliberați din zona în care erau cantonați, fără precizarea expresă că au dreptul să revină acasă. Și de aceea mare parte a celor care revin, cel puțin câțiva ani, după ce s-a liniștit situația, au plecat în localitățile învecinate, la rude, prieteni ș.a.m.d. sau s-au așezat la oraș. Unii s-au angajat semilegal, nu aveau drept și ăștia riscau cumva.

Deci, deși s-au întors, majoritatea, ei, niciodată nu și-au recăpătat rostul lor de elite în comunitățile din care proveneau.

Horia Daraban: Din ce ați studiat și cu siguranță ați avut preocupări aprofundate în acest sens, este documentată, se desprinde suferința victimelor acestei operațiuni de deportare din 1941?

Igor Cașu: Sunt repere. Noi avem circa 19.000 de persoane din teritoriile actualei Republici Moldova, fosta RSS Moldovenească, și trebuie să spunem că, din toate teritoriile răpite de la România, în 1940, și Basarabia de Sud, jumătate din județul Hotin, care acum e regiunea Cernăuți,  nordul Bucovinei, în total, din aceste teritorii au fost deportate circa 32.000 de persoane. Avem cifre foarte clare, oficiale, parțial chiar nominal. Pentru 1941, s-au păstrat doar vreo jumătate din listele nominale, în `49 avem listele integral, 99% .

Ceea ce îndemnăm, tânăra generație, jurnaliști sau istorici, să facă în următoarea perioadă este să se aplece asupra aspectului regional, local al deportărilor. Avem nevoie de cărți, volume de documente pe raioane, pe județe, pentru că avem și județe în perioada asta, până în toamna lui 1947. Deci avem nevoie de cercetări aprofundate ca să vedem, de exemplu, de ce lista inițială făcută cu dușmani ai poporului, cu dușmani de clasă, a suferit anumite schimbări, până la aprobarea finală. Această selecție, această filtrare, cum s-a făcut? Eu am detalii despre deportate din `49, de exemplu, că sunt elemente de corupție, cei care sunt înstăriți sau au relații plătesc și sunt scoși din listă.

Horia Daraban: Recuperarea aceasta a memoriei este apanajul doar al specialiștilor sau ar trebui să trezească vibrație și în rândul populației largi?

Igor Cașu: Nu este o temă a elitelor, este o dramă națională, este o dramă în masă și ea trezește interes, mai ales în ultimii ani, atunci când și datorită Agenției Arhivelor, care a pus o serie de documente, inclusiv lista integrală a deportaților din `49. Lumea plângea, lumea telefona. Una este să citești numele bunicului, rudei, vecinului într-un volum cum este cartea „Memorii”, unde totul este aseptizat, nu-ți transmite elementul acesta autentic al documentului. Noi, când am scanat și am pus online acestei liste, a avut un impact extraordinar, așa cum a avut și expoziția din centrul Chișinău, anul trecut și vreau să vă spun cu această ocazie că anul acesta aceste două vagoane vor fi reechipate, va fi reconceptualizată ideea expoziției și vor fi deplasate în teritoriu: un vagon va merge în nord și unul în sud.

Și astfel vom avea un impact și mai mare decât cel care a fost anul trecut prin aceste două vagoane din fața guvernului.

Horia Daraban: Vă caută oamenii, vin la Agenția Națională a Arhivelor, să întrebe de rudele lor, de strămoși, de bunei lor, ce destin le-a fost rezervat prin prisma acestor operațiuni de îndepărtare?

Igor Cașu: Din ce în ce mai mulți vin, au venit foarte mulți anul trecut pentru că noi am făcut gardă la aceste vagoane din centrul orașului. Anul trecut, o lună de zile stăteam dimineață până seara târziu și datorită acestui fapt a crescut și numărul celor care vin la arhivă. Le-am dat contacte, le-am dat site-ul să intre, să găsească singuri informații. Din păcate, noi nu putem satisface doleanțele tuturor, pentru că noi deținem, la momentul actual, doar circa 30% din dosarele poliției politice și civile, a MAI-ului și a fostului KGB, dar lucrăm cu guvernul și sperăm ca într-o perioadă foarte scurtă, e vorba de jumate de an, poate opt luni de zile, să reușim să aducem tot ce înseamnă represiune, dosare și activitatea organelor represive la Agenția Națională a Arhivelor, ca să putem, noi ne propunem și am promis, ca orice cetățean care se adresează, după transferul acestor dosare, noi putem să le oferim într-o oră, imediat dosarul. Astfel vom contribui esențial, cred, printre altele, și la creșterea încrederii cetățeanului în stat.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: facebook/ agentia nationala a arhivelor

La Țuțora, județul Iași, case construite în cinci zile pentru familii care au nevoie de sprijin. Un proiect Habitat for Humanity. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (16.06.2024)

Publicat de hdaraban, 16 iunie 2024, 23:44 / actualizat: 18 iunie 2024, 18:07

La emisiunea ”Weekend cu prieteni” din 16 iunie 2024, Horia Daraban a discutat despre proiectul ”Hope Build” cu directorul național Habitat for Humanity România, Roberto Pătășcoiu.

El a vorbit despre sistemul de  voluntariat pus la punct  pentru construirea, de-a lungul anilor, a zeci de astfel de case. În urma efortului din această săptămână, invitatul a spus că, în Țuțora, în total, se va ajunge la zece case construite (opt ridicate în 2023), un veritabil cartier.

În interviu, Roberto a spus că prin ceea ce se construiește se dă speranță pentru viitor, iar lucrurile se îmbunătățesc de la sine, tocmai pentru că în acele familii crește stima de sine.

Referitor la voluntari, interlocutorul a precizat că sunt oameni cu un set profund de valori și care, prin efortul lor benevol, își dau seama că ”dacă vrem să trăim într-o societate mai bună și într-o Românie mai bună,  schimbarea de fapt începe cu noi în șine”.

Horia Daraban: Roberto, din 17 iunie, se intră în pâine.

Roberto Pătrășcoiu: Într-adevăr, pornim șantierul de la Țuțora, pe care noi îl numim HOPE BUILD, în care vom construi două locuințe în doar 5 zile pentru două familii defavorizate din județul Iași, cu ajutorul a peste 120 de voluntari, care vor fi prezenți acolo pe șantier din toată România pe durata celor 5 zile.

Horia Daraban: Cum e posibil să ridici case în 5 zile?

Roberto Pătrășcoiu: Toată lumea ne întreabă cum e posibil să ridici case în 5 zile și mai ales cum e posibil cu voluntari. Și vă mai zic încă un lucru, voluntarii nu au niciun fel de expertiză și experiență pe un șantier, experiență de construcții.

Horia Daraban: Cu atât mai justificată întrebarea.

Roberto Pătrășcoiu: Într-adevăr, pe scurt, cu multă inimă. Pe lung, facem acest lucru de peste 10 ani. Avem în spate o serie de procese și proceduri. De asemenea, pe șantier, sunt mulți specialiști. E vorba despre arhitecți, ingineri, coordonatori de lucrări, meșteri care practic coordonează voluntarii pe șantier. Sunt munci repetitive. La fiecare trei voluntari există un coordonator de voluntar cu experiență în construcții și astfel reușim în doar 5 zile să ridicăm o locuință; în cazul acesta, două locuințe de la zero până la 100% complet finalizată pe exterior și aproximativ 75-80% pe interior. Mai fac încă o paranteză, noi am construit în Țuțora anul trecut opt locuințe în 5 zile. Practic, acum, mai adăugăm încă două și în felul acesta vom finaliza cartierul Habitat for Humanity  din Țuțora, de care se vor bucura 10 familii în mare nevoie de locuire.

Horia Daraban: Cineva ar putea întreba ”nu e mai ieftin să cumperi case și să le modernizez?” sau în acest proiect nu e vorba doar de bani, de optimizarea cheltuielilor? E vorba de altceva.

Roberto Pătrășcoiu: Cred că banii sunt pe ultimul loc, dacă este să o luăm așa. Desigur, noi ajutăm familiile în mare nevoie, familiile care nu s-au bucurat niciodată de un loc pe care să-l numească ”acasă”, care locuiesc în condiții foarte dificile. Însă, revenind cumva la întrebare, mai mult decât de patru pereți și un acoperiș, este vorba despre speranță, despre faptul că aceste familii își recapătă o speranță pe care o pierduseră. Ele nu au nicio altă șansă. Este, de asemenea, vorba despre o adevărată mișcare socială și de voluntariat, pentru că în ajutorul acestor familii vin de data aceasta peste 100 de suflete, care nu cunosc aceste familii, dar care vor lega prietenii cu ele și care nu sunt mânați de altceva decât de dorința de a face bine. Și nu în ultimul rând e vorba de partenerii Habitat for Humanity.

Și aici, când spun parteneri, mă refer atât la autorități publice, pentru că autoritățile publice oferă în mod gratuit terenul și utilitățile, dar și la partenerii donatori care ajută cu fonduri construirea acestor locuințe.

Horia Daraban: Ce schimbări apar la oamenii pe care îi ajutați? Unii pot spune că le-ați făcut casă și nu o să îi stimuleze acest lucru pe mai departe în viața lor.

Roberto Pătrășcoiu: Și eu le-aș spune că nu au dreptate. Sunt de opt ani director național în Habitat for Humanity și în fiecare zi continui să fiu uimit de transformarea profundă pe care o aduce cuvântul ”acasă”. Am cunoscut sute de familii de-a lungul timpului. Am cunoscut o mama a trei copii, la puțin timp după ce s-a mutat în noua locuință. La 35 de ani și-a luat inima în dinți, a făcut o facultate. Am cunoscut un tânăr care se afla într-o situație foarte dificilă de viață. Își pierduse complet speranța. La scurt timp după ce s-a mutat în locuință, și-a făcut o mică firmă de construcții cu cunoștințele pe care le-a dobândit pe șantier, iar acea firmă de construcție a tot evoluat. Tânărul este acum un antreprenor de succes și a devenit, din beneficiar, donator pentru noi, sponsor pentru Habitat for Humanity.

Am cunoscut o familie de refugiați din Gaza, care a dat naștere unui copil la câteva ore după ce s-au mutat în noua locuință și acum trăiesc fericiți, departe de ororile războiului și aș putea să continui cu sute de astfel de cazuri. Cred că într-adevăr ce se schimbă cu adevărat în momentul în care ai o fundație solidă și un acoperiș este speranța în viitor. Și în momentul în care ai speranță pentru viitor, lucrurile se îmbunătățesc de la sine, fie că este vorba de sănătatea copiilor, fie că e vorba de educația copiilor, de note mai bune la școală și, într-un final, de job-uri și oportunități mai bune de viață, pentru că în acele familii crește stima de sine. Încă un lucru pe care vreau să-l menționez, familiile nu primesc locuințele gratis și de-a gata, ele voluntariază, lucrează la construirea propriei locuințe alături de voluntari. Fiecare familie stă acolo 5 zile pe șantier.

Avem un standard de minim de 500 de ore de voluntariat pe care o familie trebuie să le efectueze la construirea propriei case, la construirea caselor vecinilor și, de asemenea, familiile și plătesc o mică parte din costul construcției. Este vorba de o sumă modică, dar ele plătesc pe o durată de 20 de ani, fără dobândă, fără profit, o sumă de aproximativ 300-400 lei pe lună, bani care se duc într-un fond rotitor din care noi construim alte case. Deci e un întreg proces de transformare socială. Tocmai de aceea noi nu numim aceste familii ”beneficiari”, ci le spunem familii partenere, ele sunt parteneri egali cu voluntarii și parteneri egali cu donatorii, pentru că și din ratele lor sunt construite alte case.

Horia Daraban: Îmi dau seama din ceea ce spui tu, casele acestea nu înseamnă doar un acoperiș deasupra capului. E mai mult decât atât, schimbă în bine destinele celor care le vor locui. Cum se face această selecție, cum se ajunge la aceste familii care au nevoie de sprijin?

Roberto Pătrășcoiu: Întotdeauna avem aceleași trei criterii de selecție. Primul este urgența nevoii, servim, ajutăm familii care au foarte mare nevoie de locuire și aici facem o anchetă socială după niște criterii foarte clar stabilite. Apoi, al doilea criteriu, nivelul scăzut al veniturilor familiei. Ajutăm familii care nu se pot ajuta singure și care nu ar avea niciun acces la un produs bancar. Ca atare, limita pe care noi o impunem este ca familia să nu câștige mai mult de 60% din venitul mediu la nivel național. Acesta este pragul sărăciei, cumva, deci ajutăm familiile care se află sub acest prag. Și nu în ultimul rând, este criteriu de voluntariat, cel pe care l-am menționat deja. Familiile trebuie să voluntarieze și ele în proiect și atunci când cumulăm aceste criterii, pe un punctaj foarte clar stabilit, din zecile sutele de aplicații, selectăm cele câteva cazuri care se află în cea mai mare nevoie.

Horia Daraban: Am vorbit despre destinele celor care primesc aceste case, poate ar fi ne merit să punctăm și să scoatem în evidență și ideea de voluntariat. Cu ce trăiri, cu ce sentimente în dreptul voluntarilor, la final de proiect, atunci când este terminată o casă?

Roberto Pătrășcoiu: Un lucru care mă uimește din nou în fiecare zi de lucru la Habitat for Humanity din România se referă la transformarea care se întâmplă în sufletul voluntarului. Foarte mulți, în prima zi, și care n-au mai făcut voluntariat pe un șantier, zic că nu cred că e posibil să construiești o casă în 5 zile. Asta e primul gând. Apoi, pe măsură ce zilele evoluează și își dau seama că din mâinile lor, într-adevăr, casa este construită și finalizată în 5 zile, încep să apară transformările. Nu e vorba neapărat despre progresul construcției, cât mai degrabă este vorba despre relațiile care se stabilesc în șantier. Pe de o parte, relația cu familia pe care o ajută, iar pe de altă parte, relația cu toți ceilalți voluntari, ceilalți oameni care sunt oameni cu aceleași valori, cu același set de valori foarte puternice.

Pentru că, vă puteți imagina, voluntarul Habitat este un om care își ia concediu de la muncă să vină pe banii lui, pentru că ei își plătesc cazarea, transportul și toate costurile asociate. Și, mai presus de atât, voluntarii Habitat fac și o donație către noi. Ca atare, sunt oameni cu un set profund de valori și cred că ce se schimbă cu adevărat în sufletul și în interiorul voluntarilor este gândul că, de fapt, dacă vrem să schimbăm ceva în lumea din jurul nostru și dacă vrem să trăim într-o societate mai bună și într-o Românie mai bună,  schimbarea de fapt începe cu noi în șine.

Horia Daraban: Avem suficienți voluntari pentru proiectul de la Țuțora?

Roberto Pătrășcoiu: Avem suficienți voluntari, cred că mai avem doar trei, patru locuri libere. Ne-am bucurat de o dorință extraordinară a voluntarilor, atât din județul Iași, cât și din toată România, dar acesta nu este singurul eveniment. Vrem să continuăm proiectul din Iași și în 2025 cu alte 10 locuințe. De asemenea, în toamnă, vom mai construi patru locuințe în 5 zile în județul Prahova, iar apoi revenim în Moldova, la final de octombrie, cu două locuințe în 5 zile la Zemeș, lângă Bacău. Pentru ultimele două proiecte de la Ploiești și de la Zemeș, avem multe locuri disponibile pentru voluntari, care se pot înscrie pe habitat.ro.

Varianta audio a inteviului:

Sursa foto: facebook.com/ habitat for humanity romania

(AUDIO) Sute de persoane au ajuns în comă alcoolică la spitalele din județul Vaslui

Publicat de Andreea Drilea, 16 iunie 2024, 08:13 / actualizat: 17 iunie 2024, 5:44

Pentru a preveni consumul de alcool, în special, în rândul tinerilor, Direcția de Sănătate Publică derulează în aceasta lună o campanie de informare.

La sfârșitul lui 2023, în județul Vaslui erau în evidența medicilor specialiști peste 200 de pacienți cu psihoze alcoolice.

Iar de la începutul anului sunt deja 50 de persoane care au ajuns la spital cu aceeași problemă.

Ponderea cea mai mare este în mediul rural, după cum transmite corespondentul nostru, Vasile Geles:

Reporter: Campania se axează pe prevenirea consumului de alcool și a efectelor acestuia la toate categoriile de vârstă. Pentru a preveni expunerea la riscurile și pericolele pentru sănătate, precum și alți factori care scad calitatea vieții la consumatorii de alcool, tinerii, în mod special, trebuie să fie informați astfel încât să nu consume alcool înainte de vârsta de 18 ani. Conform datelor statistice, cei mai mulți consumatori de alcool din județul Vaslui sunt în mediul rural.

-: Câte o bere, acum o bere și seara câte o bere, două beri.

-: După ce mănânc, dacă mănânc dimineața pot să beau și dimineața dacă muncesc, dacă nu muncesc, nu beau. La 4:30 mă trezesc, mi-am făcut o regulă și apoi merit să beau și eu o bere.

-: Cât putem! E rușine?, nu! Cea mai bună băutură e vinul!

Reporter: Deși comercializare a produselor care conțin alcool este restricționată pentru persoanele sub 18 ani, totuși doi dintre elevi cu vârsta de 15-16 ani consideră că băuturile alcoolice sunt ușor de procurat. Șase din 10 liceeni au recunoscut că au consumat alcool cel puțin în 1-2 zile în ultimele 30 de zile.

(Radio Iaşi/Vasile Geles/FOTO imagine ilustrativă radioiasi.ro)

(AUDIO) UMF Iași a primit premiul pentru cea mai bună echipă studențească

Publicat de Andreea Drilea, 16 iunie 2024, 07:39

Cei patru tineri, doi băieți și două fete, studenți în anul doi la „Medicină Generală”, au dezvoltat un algoritm de identificare a unor parametri în cazul cancerului de sân.
La competiție au participat 140 de echipe din întreaga lume, care au reunit peste 4.000 de studenți.

Coordonatorul echipei de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, Ionuț Nistor:

”Este un proiect care a fost făcut de acești studenți pe subiectul neoplasmului de sân și studenții din echipa UMF Iași au dezvoltat un algoritm de prognosticare, deci de identificare a numărului de zile în care pacientele cu cancer de sân sunt diagnosticate și tratate într-un spital din Statele Unite cu diagnosticul de metastaze înalte organe, deci cu diseminare. Practic, studenții au reușit să identifice în câte zile ajung aceste paciente să fie diagnosticate cu o fază complicată a bolii și care sunt diferențele între cele 50 de state din Statele Unite, folosind baze medicale din stat unic.”

(Radio Iaşi/Constantin Mihai/FOTO imagine ilustrativă radioiasi.ro)

Număr impresionant de sesizări în ultimele săptămâni, pe adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău

Publicat de Andreea Drilea, 16 iunie 2024, 07:06

Reporter: Gabriel Pop – Un număr impresionant de sesizări în ultimele săptămâni, pe adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău, semnate de către actuali sau foşti salariaţi, prin care îi reclamă pe angajatori pentru încălcarea unor drepturi fundamentale prevăzute de codul muncii.

Dan Buftea, consilier ITM Bacău: În ultima perioadă am înregistrat 134 de reclamaţii. Cred că n-am mai avut atâtea reclamaţii pe parcursul unei luni de mai bine de 10 ani, foarte, foarte multe sesizări. Marea lor majoritate au ţinut de neplata unor drepturi salariale. Aici vorbim despre concedii de odihnă neacordate sau neplătite la lichidare, lichidare neefectuată, întârziere a plăţii salariilor foarte multe, sesizări pe întârzierea plăţii salariilor cu săptămâni sau poate chiar şi cu peste 30 de zile. De asemenea, sesizări foarte multe faţă de perioadele precedente pe partea de securitate şi sănătate în muncă. Facem un apel la angajatori, orice se întâmplă, orice eveniment produs în timpul programului de lucru în care salariatul păţeşte ceva, evident, să fie anunţat la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Aşa prevede legea, în cel mult 24 de ore.

Reporter: Printre principalele încălcări sancţionate de ITM Bacău se numără şi munca fără forme legale, angajatorii preferând munca la negru, în ciuda sancţiunilor foarte dure.

Rador/FOTO imagine ilustrativă radioiasi.ro

ITM Vaslui a declanşat o campanie de verificare pentru a combate munca la negru, în plin sezon al fructelor româneşti

Publicat de Andreea Drilea, 16 iunie 2024, 06:46

În judeţul Vaslui se desfăşoară deja controale pentru depistarea muncii la negru în livezile de cireşe, după cum transmite corespondenta RRA Alina Darie: Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) a declanşat o campanie de verificare pentru a combate munca la negru. Întocmirea de documente legale pentru munca zilierilor, dar şi respectarea normelor de protecţie a muncii sunt obligatorii, avertizează Gheorghe Chirvase, şeful Inspectoratului Teritorial de Muncă Vaslui.

Gheorghe Chirvase: În judeţul Vaslui, majoritatea fermierilor folosesc muncă cu caracter ocazional. Cu această ocazie, au obligaţia să întocmească un registru de zilieri electronic şi să-l înainteze zilnic la Inspecţia Muncii. Trebuie să aibă în vedere şi acordarea echipamentului individual de lucru şi de protecţie.

Reporter: Pentru fiecare persoană găsită la muncă fără forme legale amenda este de 20.000 lei. Ceea ce însă ar trebui să ştie zilierii este faptul că şi ei pot fi sancţionaţi dacă acceptă să muncească fără un contract legal încheiat, cu sume între 500 şi 1.000 lei. În judeţul Vaslui sunt în jur de 8.000 de persoane care îşi câştigă existenţa muncind ca zilieri. 

Rador/FOTO imagine ilustrativă radioiasi.ro

CNPP: 4.747.604 de pensionari, în mai 2024; pensia medie a fost de 2.249 de lei

Publicat de Andreea Drilea, 16 iunie 2024, 06:39

Valoarea totală a drepturilor de pensie cuvenite s-a ridicat la aproape 10,676 miliarde lei.

Din totalul pensionarilor, 629.317 aveau perioade lucrate în agricultură, pensia medie fiind de 636 de lei.

Potrivit statisticilor CNPP, din totalul pensionarilor din sistemul public de pensii, numărul celor care s-au pensionat la limita de vârstă era de 3.811.420 de persoane, dintre care 2.188.234 femei, în timp ce pensia medie se situa la 2.507 de lei.

Pensie anticipată au primit, în mai 2024, un număr de 4.780 de persoane (3.158 de lei, pensie medie), pensie anticipată parţială 87.553 de persoane (2.300 de lei, pensia medie) şi pensie de invaliditate 392.297 de persoane (pensie medie de 956 lei), dintre care 45.015 de persoane pentru gradul I de invaliditate (826 lei, pensie medie).

În aceeaşi lună, pensia de urmaş s-a acordat unui număr de 450.809 persoane (1.178 lei, pensia medie), în timp ce ajutor social au primit 115 de pensionari (539 de lei, în medie). AGERPRES/FOTO imagine ilustrativă radioiasi.ro