Eduard Carol Novak – un veritabil campion, în sport și în viață
Publicat de Andreea Drilea, 24 aprilie 2016, 06:34 / actualizat: 25 aprilie 2016, 6:48
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=7JsnlEg5OTw[/youtube]
Vă aducem povestea unui om care a depășit limite și care a crezut în visul lui: acela de a fi cel mai bun. A reușit în patinaj, iar mai apoi în ciclism. Eduard este sportivul care a adus României prima medalie de aur la Jocurile Paralimpice de la Londra, în 2012, în proba de urmărire pe velodrom. Aceeași probă i-a adus argintul la Beijing, în 2008, și un loc 4 la Atena, în 2004. De la Mondialele din 2013, se întorcea cu două medalii de aur.
Și mai are multe de spus, numărătoarea inversă pentru Rio a început.
Eduard s-a născut în județul Harghita, la Miercurea Ciuc, orașul cu ierni lungi și grele. Povestea lui sportivă a început pe gheață, ca patinator, ca a multor copii din Bazinul Ciucului. Și, pentru că, de când se știe, Eduard și-a dorit să fie cel mai bun, povestea patinajului viteză nu era una oarecare, ci una cu foarte multe medalii de aur, zeci de titluri naționale, alte zeci de recorduri, unele rămase neatinse până astăzi.
”Nu mi-am condiționat visul, am zis: eu vreau să fiu campion olimpic! Eu, pe vremea aceea, vedeam sportivi ca Maricica Puică, Ivan Patzaikin, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, eu voiam să fiu campion!”
Drumul spre o nouă medalie în patinajul viteză s-a oprit brusc în 1996. Un accident de mașină, un parapet nelalocul lui care i-a
retezat laba piciorului drept, un vis de campion spulberat într-o fracțiune de secundă.
Și aşa cum Eduard nu își ascunde lacrimile de fericire atunci când este pe podium, așa nu și-a ascuns nici deznădejdea după momentul 1996. Doar pentru scurtă vreme a fost deznădăjduit. A realizat foarte repede că nu avea timp de pierdut. Viața e prea scurtă și prea frumoasă ca să nu o trăim intens, îi place lui să spună.
Citeste AICI intreaga povestea a lui Eduard Carol Novak.
