Harta – InventicoMania cu Bogdan Sălăvăstru (4.06.2016)

Publicat de Lucian Bălănuţă, 4 iunie 2016, 14:44

Prima hartă a lumii adevărată a fost mapamondul lui Ptolemeu. Astăzi îl vedem în forma în care a fost desenat în Evul Mediu, dar aceasta este de fapt o reconstituire bazată pe descrierea lumii făcută de Claudius Ptolemeu, născut în Ptolemais Hermii, o colonii grecească din Egipt, în jurul anului 90 d.H.

Ptolemeu se baza într-o foarte mare măsură pe informațiile primite de la alți savanți. A avut realizări extraordinare ca astronom și, în acest domeniu, s-a bizuit pe Hiparh. În geografie a recurs la opera lui Marinus din Tyr, pe care a verificat-o, a corectat-o și actualizat-o. În acest fel și-a construit măreața operă „Geografia”. La fel ca multe alte invățături clasice, aceasta a fost dată uitării sau pierdută în Europa, fiind păstrată numai de savanții arabi. Redescoperirea de către europeni a acelor exemplare arabe a dat un nou impuls Renașterii. Astronomul Hiparh a arătat că singura modalitate prin care se poate întocmi o hartă a lumii demnă de încredere este utilizarea observațiilor astronomice pentru determinarea latitudinii și longitudinii tuturor punctelor importante ale suprafeței. Era un principiu admirabil din punct de vedere științific, dar, din păcate, la acel moment nu existau mijloacele necesare obținerii acestor informații. Mai târziu, chiar înaintea vremii lui Ptolemeu, Marinus din Tyr a început să strangă determinări ale latitudinii și longitudinii din itinerarii. Nu se știe exact cât de departe a ajuns Marinus cu acest proiect, dar este limpede că Ptolemeu a utilizat opera lui Marinus și a continuat-o de unde o lăsase acesta.

Ptolemeu a împrumutat sistemul conceput de Hiparh aflat incă în uz, pentru impărtirea ecuatorului în 360 de părti, și acestea au devenit gradele longitudinale moderne. Ptolemeu a trasat linii prin aceste puncte, legându-le de Polul Nord și Polul Sud, nevizitate pe atunci, pentru a obține linii de longitudine. A trasat un alt set de linii paralele cu ecuatorul pentru a marca latitudinea.

Aici insă Ptolemeu a făcut o eroare ciudată. Eratostene calculase corect circumferință Pămantului, 40.000 de kilometri. Posidonius o redusese în mod greșit la 20.000 de kilometri, și atât Marinus, cât și Ptolemeu, l-au urmat pe Posidonius, nu pe Eratostene. Din acest motiv, harta revolutionară a lumii a avut erori semnificative incă de la început, erori care au avut consecințe epocale în secolul al XV-lea.

Totodată, Ptolemeu a avut la dispoziție relativ puține date în ceea ce privește longitudinea. Date fiind aceste fisuri, încercarea lui Ptolemeu de a realiza o hartă a lumii a fost rezonabilă. Europa, Asia și Africa pot fi recunoscute. A produs și hărti regionale, și, la drept vorbind, a inventat atlasul în același timp cu harta lumii. A întocmit hărti regionale și globale, la două scări diferite, ceea ce a constituit un pas important în schimbarea percepției oamenilor asupra lumii în care trăiau. În vremurile străvechi, cu mult înaintea lui Ptolemeu, nici măcar oamenii cei mai educați nu gândeau în termeni cartografici.

“Geografia” conține tabele cu locuri și amplasarea lor, demonstrând o admirabilă rigoare a abordării, care avea să devină un model în lumea renascentistă. Hărtile ptolemeice (sau, cel puțin, instrucțiunile pentru desenarea lor) au fost, cu toate greșelile lor, mai bune decât majoritatea hărtilor întocmite în Europa medievală. Redescoperirea în jurul anului 1300 a unui exemplar din “Geografia” lui Ptolemeu și a tabelelor statistice a permis refacerea hărtilor după miile de puncte de referintă, în special harta reconstruită a lumii a reprezentat un punct de cotitură în renașterea europeană, dând primilor exploratori și sustinătorilor financiari ai acestora o percepție clară asupra lumii pe care o cercetau.

Acea percepție nu era absolut exactă, și faptul că Posidonius considerase planeta mai mică însemna că se făcuseră unele erori destul de grave în estimarea distanței dintre Europa și China. Călătoria lui Columb din 1492 fusese anticipată pe harta lui Ptolemeu, și aceasta sugera că doar lățimea Atlanticului separă Spania și Portugalia de China.

Norocul a făcut să existe o altă întindere de uscat între ele, așa încât Columb a reușit să acosteze. Harta reconstruită a lui Ptolemeu a fost o senzație în sine, dar când textul pe care se baza a fost tradus din limba greacă în latină la începutul secolului al XV-lea, a reaprins entuziasmul pentru un sistem global de coordonate care folosește latitudinea și longitudinea ca mijloc științific de determinare și găsire a unor locuri anume. A revolutionat gândirea geografică în Europa, i-a dat un fundament științific și a pregătit drumul pentru marile descoperiri geografice care au avut loc câteva decenii mai târziu.

Sursa Foto: wikimedia.org, worldmapsonline.com, clker.com