Povestea României. Scenariul (în limba noastră)…

Publicat de nicolaetomescu, 28 iulie 2016, 10:41

Povestea României

de Nicolae Tomescu

Motto:

„Pentru fiecare lucru pe care îl câştigi, pierzi ceva. Pentru fiecare lucru pe care l-ai ratat, câştigi altceva”

Narațiunea cuprinde fapte posibile și fapte reale…

Imagini (selecție, flash)

2947, 3578, 1617, 0171, 2071, 0286, 0310, 0430, 0907, 1152, 1166, 1195, 1275, 1328, 1407, 1470, 1759, 1502, 1779, 3703, 2879, 2520, 1727, 1838, 2389, 1999, 3340, 3611, 2346, 2365, 3715, 2160, 2183

Ni se poate întâmpla. Mai întâi, am realizat ceea ce poate fi făcut sau imaginat: să mergi în și prin propria ta țară.

Pe de altă parte, România are are o existență obiectivă, independentă de conștiință sau de voință, există în orice realitate.

Imagini (selecție/cele mai atractive fotografii I, flash)

1601, 1629, 1636, 1694, 0028, 2790, 0043, 1713, 2453, 0064, 0127, 0155, 0168, 1834, 0182, 0207, 0365, 2162, 1966, 0435, 0486, 0803, 0852, 0868, 0883, 1087, 1138, 2329, 1204, 1246, 1260, 1282, 1362, 1374, 1419, 1940

Indiscutabil, veritabil, de netăgăduit: acest pământ, pe care pașii noștri au trecut ca să culeagă șoapte, căruia filmele și fotografiile nu reușesc să-i răpească din frumusețe, ne oferă forța necesară. România este flacăra ce arde prin credința iubirii. România desemnează un cuvânt sacru, chipul al cărui început   s-a deslușit în atâtea altele, formând întregul. România este ființa regândită de toate ființele care acoperă absurdul și necuviința. România este un miracol ce descoperă doar repaos în deriva oamenilor; când crede în stagnare ca în infinitate de clipe nealese, ne invită să înlănțuim imaginile pentru a o putea străbate…

*

România nu reprezintă o amăgire; poate că a fost și este o dezamăgire, dar numai pentru că este o speranţă. Știm unde poate duce auto-cenzura şi cenzura. Cenzura, produsul tipic al lipsei de comunicare, cheamă uitarea. A nu mai pune întrebări, a nu recunoaște ruptura gravă (de organizare și bun-simț), a modela banii doar ca să adori destinații turistice din afara ta, iată forme periculoase ale dezinformării (chipul actual al minciunii).

Imagini (selecție/cele mai atractive fotografii II, flash)

1488, 1511, 1544, 1571, 3555, 1592, 3592, 3640, 3668, 3424, 3436, 3439, 3446, 3451, 3476, 3483, 2191, 2205, 2307, 2001, 2391, 2399, 2422, 2446, 2437, 2467, 2499, 2510, 2548, 2635, 2677, 2763, 2792, 2797, 2806, 2812, 2835, 2843, 2865, 2896, 2943, 2949, 2965, 2996, 3072, 3094, 3101, 3108, 3128, 3149, 3387, 3224, 3253, 3728, 3756, 3763      

***

Chestiunile concrete au fost sistematizare și prelucrate grafic (mă gândesc aici la trasee/plasament geografic, infrastructură, cazare, sugestii în avantajul celor care călătoresc etc.)

Exemplu: Borșa – DN 17 C (face legătura cu Bistrița, Năsăud și Dej) / asigură accesul în zonă.

DN 18 face legătura peste Pasul Prislop cu DN 17 – Suceava-Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei-Bistrița.

…

***

Călătoria urmărește să capteze și să mențină atenția. Păstrând proporțiile, nu asta fac și operele de artă? Nu reflectă ele lumea în care au fost create?

*

Când atingem rezonanța tulburătoare a Moldovei, bisericile dau măsura permanenței unui profil.  Simțim zvâcnirea tematicii picturilor murale a bisericii de la Voroneţ /Imagini-foto 1630/. Totul vorbește, într-un mod alegoric, despre sacrificiul lui Hristos şi simbolizează Euharistia. Dintre toate reprezentările „Judecăţii de Apoi”, cea de la Voroneţ /Imagini-foto 1635/ este, prin amploarea sa, prin structură, prin echilibrul şi valoarea artistică de ansamblu, o compoziţie magistrală şi irepetabilă. Nota: Rezistenţa de care a dat dovadă fundalul albastru al Bisericii Sfântul Gheorghe, supranumit metaforic „Albastru de Voroneţ” (deşi se întâlneşte la alte mănăstiri cu pereţii exteriori zugrăviţi) i-a împins pe cercetătorii italo-belgieni Paolo şi Laura Mora şi Paul Philippot să presupună că pigmenţii de azurit trebuie să fi fost aplicaţi pe pereţii ctitoriilor medievale moldave după o tehnică specială, cunoscută doar zugravilor acelei epoci. Investigaţiile restauratorilor români Ioan Istudor şi Ion Balş, se pare să fi dezvăluit secretul acestei tehnologii medievale. În straturile superioare de mortar de culoare albastră restauratorii au depistat prezenţa proteinelor de origine animalieră, amestecate cu var, care fixa pigmenţii de azurit. Era vorba, deci, de o întărire a frescei tradiţionale prin adăugirea de lapte sau cazeină. Folosită în doze moderate, pentru a evita exfolierea în momentul uscării, această cazeină sau lapte amestecate cu var, constituie, după părerea restauratorilor români, un liant extrem de rezistent la intemperii/cazeinatul de calciu. Trebuie de remarcat şi momentul executării fondurilor albastre. Nota Geana de speranță revine și când întrevezi un vechi simbol al lui Hristos, interzis timp de veacuri în iconografie ortodoxă, dar reapărut în pictura mai multor biserici din Moldova în prima jumătate a secolului XVI (Neamţ, Humor, Moldoviţa). / imagini-foto 1648, 1651, 1613, 1615, 1622, 1625 /

Frescele vechi de la Mănăstirea Neamţ /Imagini-foto/ (Biserica Înălţarea Domnului), cel mai reprezentativ monument de arhitectură şi pictură monumentală dintre cele ce s-au păstrat de pe vremea lui Ştefan cel Mare, conţin o gamă cromatică amplă de nuanţe dintre cele mai fine.

Relativ cunoscut, ansamblul de la Dobrovăţ (județul Iași) poate fi considerat drept punct de pornire a artei frescei din epoca lui Petru Rareş. /Imagini-foto/

O tratare nemaiîntâlnită în iconografia ortodoxă o găsim în registrul de jos al absidei altarului mănăstirii Probota; sunt reprezentaţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii din primele veacuri; în locul imaginii obişnuite a Pruncului aşezat pe „discos” din compoziţia „Iisus-Jerfă”, la Probota avem imaginea a două antebraţe tăiate… /Imagini-foto/

Îndepărtată de ceea ce merită, pictura exterioară de la Hârlău /Imagini-foto 1583/ nu s-a păstrat (a fost distrusă prin acțiunea unei restaurări agramate). Dar ansamblul de picturi exterioare rămâne esențial pentru istoria artei, întrucât reprezintă prima încercare de decorare exterioară integrală a faţadelor unei biserici moldave din secolul XVI.

Biserica mare a Mănăstirii Humor /Imagini-foto 1647/ este primul monument din epoca lui Petru Rareş, în care pictura exterioară a faţadelor s-a păstrat aproape integral. Cultul sfinţilor în programul iconografic al frescelor exterioare fusese accentuat şi de prezenţa imaginii „Rugăciunea tuturor sfinţilor”, situată pe faţada estică a locaşului.

Deși contemporane cu cele de la mănăstirea Humor, starea de conservare a picturilor murale de la Baia este atât de precară, încât de-abia poți identifica unele compoziţii precum „Asediul Constantinopolului” sau imaginile care ilustrează „Imnul Acatist”. /Imagini-foto/

După moartea lui Petru Rareş, şcoala de pictură murală din Moldova a cunoscut o perioadă a declinului. Odată cu domniile lui Alexandru Lăpuşneanul şi ale reprezentanţilor familiei Movilă, arta Moldovei feudale cunoaşte, în a doua jumătate a secolului XVI, o reînnoire autentică. Rugămintea lui Macarie, episcopul de Roman /Imagini-foto 3420/, l-a determinat pe Alexandru Lăpuşneanul să încuviințeze pictura bisericii episcopale (din localitatea actualului județ Neamț). La construcţia începută de Petru Rareş, picturile murale se remarcă prin verva lor narativă şi prin frumuseţea peisajelor reprezentate.

Stamatello Cotronas, autorul frescelor ce înfrumuseţează altă ctitorie a lui Alexandru, biserica mare a mănăstirii Râşca /Imagini-foto/, nu a luat în consideraţie formele planimetrice ale arhitecturii locaşului, cu toate că frescele exprimă un colorit viu și sunt bine desenate.

Dacă Bisericile din Părhăuţi și din Coşula /Imagini-foto/ sunt zugrăvite cu picturi murale şi denotă inovaţii de ordin iconografic, cea mai celebră ctitorie boierească a acelor timpuri rămâne biserica Sfântul Ioan Botezătorul din satul Arbore. /Imagini-foto/ Dintre toate picturile exterioare ale acestui ansamblu monumental, cel mai bine s-au păstrat picturile de pe faţada vestică. Pe faţada sudică poate fi „citit”, integral, programul iconografic. Admirabile sunt încercările zugravilor de al Arbore de a sugera spaţiul fizic (în limitele unei picturi, prin excelenţă, medievale). Remarcabilă, totodată, tehnica de executare a picturilor murale. NOTA Graţie unei tehnici mixte, în care vechea frescă a fost urmată de repictări în tehnica „secco”, cu utilizarea unui excelent liant pe bază de cazeinat de calciu, zugravii şi-au luat o libertate mai mare în tratarea texturii de suprafaţă a picturii murale, cu totul neobişnuită pentru acea vreme, o textură a peretelui pictat în care suprapunerile de vopsea şi împăstările creează, adesea, impresia unei adevărate picturi în „ulei”. NOTA

Partea esenţială a programului iconografic de la Humor a fost păstrată şi la Moldoviţa /Imagini-foto 1619, 1621, 1626, 1623, 1624/, dar au fost amplificate unele subiecte din ciclul hristologic. Totodată, a fost modificată gama cromatică a picturilor murale, cărora li s-au conferit nuanţe majore. Aspectul exterior al monumentului de la Moldoviţa tinde către mai mult fast şi mai multă somptuozitate (caracteristice curţii domneşti de pe timpul lui Petru Rareş).

Picturile murale ale mănăstirii Galata /Imagini-foto 1486, 1490, 1499/ au fost zugrăvite până la 1591, anul în care ctitorul mănăstirii, domnitorul Petru Şchiopul, s-a văzut nevoit să se refugieze în Tyrol. Deşi s-au păstrat fragmentar, aceste picturi probează mâna unui artist format, lesne de recunoscut mai ales din analiza tabloului votiv, unde este reprezentat domnitorul-donator, împreună cu doamna şi fiica sa, în atitudini solemne, cu coroane princiare pe cap şi în straie de ceremonie. NOTA Sugerarea volumelor în pictura de la Galata este realizată printr-o metodă nouă, ce va deveni populară în Moldova următorului secol, al XVII-lea. Este vorba de modelajul local prin diferenţe de saturaţie a culorii, o metodă ce prefigurează modelajul prin intermediul clarobscurului. Cromatica bogată și desenul sofisticat al frescelor de la Galata înscriu acest ansamblu de picturi murale în rândurile operelor de calitate ale secolului XVI. NOTA

Complexul de picturi murale de la mănăstirea Suceviţa /Imagini 1597, 1598, 1599, 1600, 1602, chiar explicații ale maicii stareță-film???/ încheie îndelungatul proces de evoluţie a frescei moldave, început încă pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Fondată de familia boierească a Movileştilor, Suceviţa a fost un adevărat cântec de lebădă al picturii monumentale moldoveneşti din secolul al XVI-lea. Admirabil conservate, frescele, atât cele din interiorul locaşului, cât şi cele exterioare, dezvoltă şi îmbogăţesc canoanele iconografice tradiţionale, le diversifică în detalii şi le amplifică, atestând o erudiţie teologică şi hagiografică extrem de rafinată. Spre deosebire de Voroneţ, culoarea dominantă a fundalurilor frescelor exterioare de la Suceviţa nu este albastrul, ci „verdele” stins al fundalului; dominanta cromatică a ansamblului, conferă celorlalte culori (utilizate în redarea figurilor, peisajelor, accesoriilor etc.) strălucirea unor adevărate pietre scumpe.

Deceniile ce au urmat realizării ansamblului de la Suceviţa atestă o criză a mâinii de lucru în ceea ce priveşte pictura murală. Încă din timpul domniei lui Miron Barnovschi /Imagini-foto 1504/ sunt invitaţi meşteri străini. Ne referim, mai curând, la o necropolă domnească… Printre autorii picturii Trei Ierarhilor din Iaşi se numără zugravi ruşi. Întreg ansamblul pictat a fost terminat în 1642, dar în urma incendierii Iaşului de către tătari şi cazaci, în 1650, s-a cerut o refacere a picturii, pentru realizarea căreia Vasile Lupu a fost nevoit să aducă un zugrav din Constantinopol. /Imagini-foto, interior??? și exterior Trei Ierarhi 3617, 3619, 3621, 3626, 3634/ Cu toate înnoirile aduse de zugravii străini, cu toate schimbările de limbaj plastic ce afectează, în special, capitala, marile centre monastice şi urbane, nu vorbim despre preluarea unor manifestări artistice externe, ci despre un moment de sinteză plecat de la realităţile spirituale locale, cu rădăcini în filonul puternic al artei tradiţionale din Moldova.

Ultima realizare importantă a picturii monumentale din Moldova secolului XVII o constituie ansamblul mural ce decorează interiorul mănăstirii Cetăţuia /Imagini-foto 1511, eventual 1515, 1518, 1519/, ctitoria domnitorului Gheorghe Duca. Programul iconografic de la Cetăţuia, de mare complexitate, denotă, totuși, o distribuţie oarecum întâmplătoare a temelor şi subiectelor zugrăvite; pictorii nu mai înţelegeau până la capăt adevăratul mesaj iconografic cu sensurile simbolice ale imaginilor pe care le făureau.

Plimbarea în jurul bisericilor poate însemna căutarea măsurii… Se topesc secole de istorie până când, printr-o întâmplare mereu unică, ne întoarcem la structura primară…

***

Desigur, decibelii civilizației aduc oglinzi de foc. Ultimele pot funcționa doar cu lumina pe care o primesc, pot revela lucrurile într-o perspectivă nouă, după cum pot deforma. Motivul pentru care le suportăm, folosindu-le, este acela că ne apropie de lucruri extraordinare.

Câmpulung Moldovenesc-Iacobeni-Ciocănești-Cârlibaba-Borșa

De la Iași către Iacobeni (cu aproximativ 15 km înainte de Vatra Dornei, mergând prin Gura Humorului) drumul găsește atribute europene. Rămâne capriciul unui amestec de implicare părăsită și de indolență, o porțiune de circa 30 km până la Cârlibaba (direcția spre Borșa). Deși drumurile sucevene și maramureșene se păstrează într-un registru onorabil, cel care leagă localitatea Cârlibaba de Borșa este o corelare sălbatică între vreme, calitatea mașinii (pe drumul plin cu gropi nu trebuie să depășești 20-30 Km/h), șansă, pregătire psihologică. Imagini (selecție/câteva fotografii) folosește 201205 AO, salvări Nicu de pe telefon; ar trebui copiate și instantanee surprinse la întoarcerea din august 2012

Dar natura este vie /poză 0011/, intră în suflet și te păstrează (la ea) acasă.

Zona Borșa / foto 3101, 3102 / este muntoasă, foarte accidentată, cu pante repezi și diferențe mari de nivel. Înălțimile constituie mândria formațiunilor muntoase: Munții Rodnei, Munții Maramureșului și Munții Țibău; ultimii înconjoară o depresiune și sunt așezați precum zidurile naturale de cetate. Munții Rodnei, care se întind pe o distanță de 40 km, de la est la vest, au două vârfuri principale: Puzdrele (2188m) și Pietrosu (2303 m) – cel mai înalt din Carpații Orientali. Vârful Toroiaga (1929,9 m), la poalele căruia este situat cartierul Băile Borșa (aparținând orașului), reprezintă cel mai înalt vârf din Munții Maramureșului. La sud, hotarul localității este mărginit de culmile Munților Rodnei, cu vârfurile Pietrosul, Negoiescul Mare și Repezii.

Imagini (selecție foto 1809, 1812, 0018, 0027, 0031, 0037, 0054)

Telescaunul m-a rătăcit într-o călătorie de aproape 20 de minute. Imagini (selecție foto 0056, 0064, 0067) Aș fi vrut să nu ajung nicăieri, la nimic, întrucât mi se părea că am deja totul. Imagini (selecție foto 1796, 1800, 1801, 1802 / trebuie subtitrat faptul că este vorba despre Lacul Stiol) Sus, drumul se bifurcă: la dreapta, se coboară către Cascada Cailor, cea mai mare din România, totodată, una dintre cele mai spectaculoase. Cascada Cailor. Imagini (selecție foto 0046, 0047, 0052, 0053, 1817, 1819, 1821) are o cădere de apă de peste 90 de metri, în trei trepte; debitul variază funcție de ploi și de topirea zăpezii de pe versantul Rezervației Piatra Rea. La cota 1.300 nu te cuprinde aroganța spirituală a mitului, ci, mai curând, te lași învăluit de întâmplările locului, așa cum le-au înțeles oamenii vremii; dacă există, povestirea fabuloasă nu privește originea universului și a fenomenelor naturii, zeii și eroii legendari, ci asocierea fatidică dintre un mamifer omnivor, de talie mare, și un animal domestic ierbivor, inclusiv mai multe puncte marcate de incident, precum Muntele Cailor, Izvorul Cailor, Podul Cailor. Localnicii cred că pe pajiștile Muntelui Piatra Rea pășteau hergheliile strămoșilor. La răstimpuri, ursul înfometat gonea prada speriată, direct către prăpastie, iar caii se prăvăleau în hăul întunecat. O noapte cu furtună năpraznică, în care ploaia grea și fulgerele s-au trezit pentru a fi de folos ursului, dădea tonul sărbătorii sângerii: întreaga avere a satului a pierit, într-un delir pe care nu și-l închipuise nici fiara dezlănțuită…

Absorbit de frumusețea priveliștilor, nu am uitat că ora 17:00 este ultimul gong al întoarcerii cu telescaunul. Osteneala de care m-am lăsat cuprins, fără să renunț la o scurtă incursiune în cultura lemnului/vezi biserica din Borșa, veche din 1700, cu picturi murale realizate în 1775, era ispititită și de bucuria că alți oameni vor purta gândurile pentru un fel de înțelegere a naturii sau a lucrării omului.

Imagini (selecție foto 0074, 0075, 0077, 0078, 0079, 0081)

*

La est de Borșa se înșiră Carpații Răsăriteni; prin râul Tibou, Borșa are hotar cu Bucovina (județul Suceava). Imagini (selecție foto 0085, 0086, 0089, 1706, 1709) În partea nordică, dincolo de vârful Toroiaga, Borșa întâlnește o parte a Ucrainei. Vârful Pietrosul (2303 m) desparte Borșa de Bistrița Năsăud.

Ca județ, Bistrița Năsăud este limitat de Maramureș (nord), Mureș (sud-est), Suceava (est), Cluj (la vest).

Armonia cromatică acoperă scenele grotești; dezamăgit pentru faptul că trebuie să suportăm (șoferi agresivi, spre exemplu) ceea ce nu poți vindeca, îmi amintesc faptul că natura umană pare să fie aceeași în timp și în spațiu. Dar înlătur tentația de a trăi precum ruloul din colecții imperiale chineze; deseori, ca niște curteni afectați și încruntați, insultați în noțiuni vag confucianiste de bună-cuviință, orbim în fața rețelei de gesturi și priviri țesută în jurul altor oameni, cu precădere din sate românești care evită procesul destrămării. Îi judecăm normal, pentru a nu înceta să visăm cum ar trebui să arate lumea și cum ar trebui să arătăm noi înșine?

Imagini (selecție 3097, 1824, 2950)

Pe traseu răsar, în chip neașteptat, păduri, cascade liliputane, canioane, o adevărată rezervaţie unde nu am întâlnit niciun indicator care să ne vorbească…

*

Dacă admitem că, iscodind formele de relief din Suceava, Maramureș, Bistrița, trăsăturile lor distinctive sunt opera Creatorului, vom reține, cu măsură, inserția unor expresii precum „armonios”, „contraste izbitoare”, „variațiuni bogate” pentru drumul Borșa-Dragomirești-Repedea-Năsăud-Beclean-Salva-Dej-Gherla-Cluj Napoca. De fapt, întrepătrunderea înseamnă viață. Fiecare județ își consacră noblețea și „unitatea”[1]; aparent, Clujul nu are acea distribuție pe cât de simetrică, pe atât de armonioasă, care conferă pământului aspectul unui tot indivizibil. Viața nu se înfățișează la fel, dar alte elemente intră în joc, alte nuanțe.

Imagini (selecție foto 0167, 0169, 0170)

Ce vă așteaptă pe un traseu făcut de specialiști? Poate că elanul de a părăsi recomandările ghidului este un spațiu al încercării iar pedeapsa exemplului, doar lămurirea. Am simțit dulcea căldură a unei prime alegeri, care freamătă și astăzi în amintire: Iași – Vatra Dornei – Borșa – Cluj – Turda – Cheile Turzii – Ocna Mureș – Alba Iulia – Orăștie – Deva – Hunedoara – Sebeș – Sibiu – Avrig – Lacul Bâlea – Făgăraș – Râșnov – Brașov – Sfântu Gheorghe – Lacul Sfânta Ana – Tușnad – Lacu’ Roșu – Cheile Bicazului – Iași…

*

Adăpostită la poalele Munților Apuseni, pe drumul principal dintre Cluj și Alba Iulia, localitatea Turda se mândrește cu o istorie legendară. Ne-am limitat la salină Imagini (selecție foto 0142, 0101, 0103, 0106, 0107, 0116, 0119, 0122, 0126, 0128, 0130, 0131, 0135, 0137), am distins, în mod deliberat sau prin instinct, ceea ce ne-a plăcut să desăvârșim prin cunoaștere: muzeul mineritului în sare. Istoria și legenda se împletesc, starea ideală de conservare a lucrărilor miniere și a utilajelor folosite cândva la transportul sării, grija prin care s-au inițiat și finalizat lucrările de transformare a salinei în obiectiv turistic, ajung să fie un pahar de lumină servit de vizitatori în semi-obscuritate. Cu excepția mirosului, fin, de aer înghețat, nu ne-am lovit de întuneric, nu i-am simțit tăcerea ca o ranchiună, încăpățânarea inertă ca un mit; aici, oamenii au fost vizitați de idei, nu au izolat istoria într-o colecție fără încredere; în salina Turda vezi culori dincolo de tot ceea ce ziua ți-a lăsat ca moștenire…

*

În căutarea cât mai multor opinii ale prezentului, în căutarea trecutului unor capitale europene (Budapesta, Bratislava, Praga, Berlin, Viena), mă gândeam şi la infrastructura, pe alocuri deplorabilă, a ţării noastre fabuloase. Când vrei să interpretezi drumul Iași-Oradea, de la Dej poți cârmi către județul Sălaj, prin Bobâlna. Imagini (selecție foto 1832, 1833, 1834, 1835, 1836, 1837) Iarna s-a așternut pe frunte, tremurând în plăcerea solară; ziua, ca împreunare de culori, a strivit sub nepăsarea ei. M-am uitat în jur, am strâns un pumn de lumină și mi-am dat seama că pierderea civilizaţiei țărănești nu este mai puţin gravă decât dispariţia limbii.

Foto 1838 focalizare

Sărutul unei întrebări (aparent macabre) – unde este Mormântul? – aduce leac pentru aripile frânte ale istoriei. La aproximativ 3 km sud de Turda se crede că a fost îngropat trupul lui Mihai Viteazul (capul său era dus la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgoviște). Slăbiciunea noii lumi s-a risipit și a dat culoare, fără vârstă, amintirii. / Foto 0100, 0099, 0098 / Locul, înalt de 1601 cm, alipindu-și trei laturi (Principatele Române, a căror înțelegere pare înlesnită de blazoane – Vulturul/Țara Românească, Bourul negru cu stea în coarne/Moldova, Cei doi lupi/Ardealul), jertfite parcă pe o bază din marmură unde rămâne sculptat un brâu cu motive florale, deasupra căruia chipul lui Mihai Viteazul încheagă monumentul și privește spre marginile lespedei de mormânt, spre Vidin, Nicopole, Călugăreni, Guruslău, Șelimbăr, Mirăslău, Sadova, Giurgiu, Câmpia Turzii, te eliberează din prezent. Printr-o lacrimă, ștergi mâzga obișnuinței. În vecinătatea monumentului, întâlnești alt semn potrivit căruia recunoștința stă la îndemâna omului: Biserica Mihai Vodă, copie după biserica ridicată la București de către voievod…

Imagini (selecție foto 0096, 0097)

*

Gândeam cum să pătrund și în frământarea pașnică a Cheilor Turzii… Prelungire din Munții Trascăului, de origine calcaroasă, sub forma unei pâlnii duble, mult mai conturate în amonte, unul dintre cele mai importante monumente ale naturii, inclus listelor U.N.E.S.C.O., îmbrățișează: 1.000 de specii de flori (plante rare precum usturoiul sălbatic, scorușul, garaita albă, stânjenelul violaceu ș.a.), înălțimea maximă de 250 m, o suprafață aproximativă de 324 hectare, creste ascuțite, turnuri de piatră, arcade săpate adânc, vâlcele pietroase, forme de relief carstice (peșteri fosile, doline, lapiezuri). Respir și astăzi printr-un buchet de cuvinte și de amintiri. Faptul că am văzut forme prin care cei buni pot izvorî, descoperind ce înseamnă atingerea speranței, sentimentul că suntem străini de singurătatea căderii, iubind ce este viu, chiar borșul de fasole venit parcă din copilărie, recomandă și astăzi Cheile Turzii ca un fel de călăuză a drumului către dăinuirea frumuseții.

Imagini (selecție foto 0154, 0155, 0156, 0160, 0163, 0165)

*

Omul transmite o parte din pasiunea lui altor oameni. Dincolo de orice clasificări funcţionale şi informaţionale, mereu amendabile, fotografia a luat prim-planul informaţional prin puterea de impact asupra publicului. Omul vrea să vadă, înainte de a accepta. Să acceptăm cele petrecute la Ocna Mureș? Centrul localităţii a devenit un lac de saramură, aflat în continuă extindere; acesta conţine şi reziduuri petrolifere, provenite de la sondele ale căror pompe erau alimentate cu ţiţei. Una dintre cauzele pentru care a fost abandonat proiectul transformării Ocna Mureș în staţiune balneoclimaterică: în loc să inspire aer curat, revitalizant, caracteristic exploatărilor de sare, turiştii ar fi inhalat compuşi toxici volatili…

Imagini (selecție foto 0171, 0172, 0173)

Dacă înaintăm (s-ar putea spune și… coborîm) în județul Alba, învecinat cu județele Cluj și Mureș la nord, Sibiu la est, Hunedoara la sud-vest, Arad și Bihor la nord-est, lucrurile sunt mai puțin limpezi. Ne apropiem tot mai mult de viața chinuită, deci și de taine. Frumuseți naturale (să nu ratați Valea Arieșului, noi încă purtăm regretul nestins; altă atracție, situată la 3 km de Sebeș, pe drumul ce leagă localitatea semi-urbană de satul Daia Română, în partea de nord, Râpa Roșie / imagini / este o rezervație geologică cu o suprafață de 10 ha, cu pereți care au înălțimi cuprinse între 80 și 100 m, cu hăuri care se cască în toate direcțiile posibile; de 60 milioane de ani, apa sculptează în lutul colinei, zămislind tot felul de coloane, turnuri, piramide, toate într-o nuanță a culorii roșie; aceeași apă de ploaie formează pârâiașe sângerii, iar acestea se prăvălesc în fundul văgăunilor cu un zgomot care îți dă fiori; când cobori spre pod, peste apa Secașului, ți se dezvăluie tuneluri săpate de ploaie, care, în timp, se surpă și formează șanturi de mari dimensiuni)… spuneam că frumusețile naturale ale județului Alba se întretaie cu munții ușor despuiați și cu un podiș/câmp placid. „Detunatele” (1200 m), la 20 km de Abrud, cu două vârfuri mai importante din bazalt, la o oră de Bucium (DN 76/74 Oradea-Ștei-Câmpeni-Abrud-Bucium) sau DN 75/74 (Cluj-Turda-Câmpeni-Abrud-Bucium). Pe calea ferată îngustă între Abrud-Vidolm mai circulă trenulețul de munte „Mocănița” cu haltele Abrud, Roșia Montană (Gura Roșiei), Câmpeni, Bistra, Lupșa, Baia de Arieș, Brăzești, Sălciua, Ocoliș, Vidolm (declarat monument istoric). Toate, inclusiv reședința Alba Iulia, moștenesc, prin oamenii săi, un conținut tradițional…

*

Hunedoara, în schimb, este așezat pe cursul mijlociu al râului Mureș, în vecinătatea Munților Apuseni (N), Orăștiei și Șureanu (S-E), Retezat-Godeanu, Vâlcan și Parâng (S), Poiana Ruscă (S-V). Depresiunile întinse ale Hațegului și Zarandului se află pe teritoriul județului, ele găsindu-și, din păcate, un loc pe rafturile absențelor acestui jurnal. /foto 0174, 0175, 0178, 0179, 0182, 0183, 0186, 0189, 0191, 0195/ Nu am ratat, din fericire, Cetatea Devei (monument istoric și de arhitectură laică la care am ajuns prin telecabină, singurul ascensor înclinat din România, primul din Europa în ceea ce privește lungimea traseului și diferența de nivel). Trecut adăugat trecutului, Castelul Corvinilor, așezat în vecinătatea impunătoarelor ruine ale uneia dintre cele mai mari uzine siderururgice din România / imagini /, ne-a îngăduit să-i privim zidurile din piatră întunecată, turnurile cu acoperișuri conice, vârfurile ascuțite, cele 50 de încăperi (se remarcă Sala Cavalerilor, Sala Dietei, Sala de Consiliu/cu fresca-portret a lui Vasile Lupu, domnitorul Moldovei), capela; frescele medievale decorau, inițial, pereții, dar au rămas fragmente pe altar și la intrare; într-un spațiu limitat din apropierea capelei se zărește un puț, construit – după cum ne spune o legendă – de robi turci cărora li s-a promis libertatea, dar, după 15 ani de trudă, atunci când stăpânul își încălcase promisiunea, s-a ajuns la inscripția „Apă ai, dar suflet n-ai”… /foto 0198, 0203, 0205, 0207, 0210, 0211, 0215, 0221, 0225, 0228, 0230, 0239, 0241, 0245, 0251, 0252, 0253, 0255, 0259, 0260, 0279/

*

Sibiu (Cibinium, Villa Hermani, Hermanstadt), unul dintre orașele reformei luterane, unde a trăit, pentru a exista în posteritate, marele umanist Nicolae Olahus, reședința administrativă a județului cu același nume ne-a confirmat înțelepciunea din cuvintele „Experiența este ceea ce faci cu ce ți se întâmplă”.

/foto 0291, 0293, 0297, 0301, 0304, 0309, 0320, 0322, 0326, 0327, 0328, 0331, 0332, 0338, 0358, 0364, 0365/ Drept consecință, am măsurat, din cap până în picioare, Turnul Scărilor (construit în secolul al XIII-lea), Piața Măcelarilor, Turnul Vechii Primării, Universitatea saxonilor transilvăneni, Biserica Franciscană, Turnul Tâmplarilor, Turnul Blănarilor. Muzeul Național Bruckenthal strălucește prin fosta colecție privată a baronului Samuel von Brukenthal (consilierul reginei Maria Tereza și guvernatorul Transilvaniei, către sfârșitul secolului al XVIII-lea); ferice de noi, cinste celor care și-au amintit că nu au dreptul să uite, ba chiar sunt datori să dezvolte, punctul trei al testamentului: „Întrucât biblioteca, tablourile, gravurile, naturalia, mineralele și colecția de numismatică se vor afla sub incidența dispozițiilor speciale(…) se va putea plăti un bibliotecar și personal de îngrijire, accesul la bibliotecă, la pinacotecă, la colecțiile de minerale și numismatică să fie posibil în casa mea din Sibiu, destinată păstrării acestora, în anumite zile și la anumite ore”.

vezi și Palatul Bruckenthal (de pe CD)

Suntem oameni… La câteva ore distanță de intrarea în Sibiu și după ce am înțeles visul generos pe care von Brukenthal l-a balansat către omenire, am scotocit  buzunarele unei didascalii agreabile: nu se cuvin neglijate întâlnirile fortuite, destinațiile pe nepregătite, aventura propusă de soartă  şi, uneori, purtătoare de soartă. Pare util, cu alte cuvinte, să parcurgi România într-un mod „organizat”, dar nu trebuie să-ţi refuzi prospeţimea unor opţiuni libere, dictate de „neprevăzut”. Nevoit, prin propria alegere, să depășesc orașul Avrig, nu am uitat de Gheorghe Lazăr, considerat fondatorul învățământului în limba națională din Țara Românească și de Samuel von Brukenthal. În pofida orei înaintate, ca un cuțit al reflecțiilor ce nu pot fi reprimate, am întins caii putere asupra Transfăgărășanului. Muntele a reacționat cu blândețe, lăsându-mă să trec dincolo de strâmtoarea legilor sale. Rareori mi s-a întâmplat să privesc un lac și să-l asemuiesc mării întemeietoare. Bâlea a răspuns întrebărilor legate de cunoaștere (lac glaciar, la altitudinea de 2.040 m, 360 m în lungime și adâncimea de 11,35 m); la altele ne-a dat să înțelegem că tăcerea ar ajuta lumea să-și deschidă brațele…

Transfăgărășan și Lacul Bâlea Imagini (selecție din două sesiuni) foto 2028, 2034, 2039, 2040, 2042, 2064, 2094, 2123, 2149, 2151, 2152, 2162, 2174, 2187, 2209, 2228, 2240, 2255)

*

Aventura imaginației poate încuraja sistematica pregătirilor. Lacul Bâlea rămâne în așteptare la circa 77 km de Sibiu, la 68 km față de Făgăraș, iar 85 km îl despart de Curtea de Argeș. Pe drum, trecem de Lacul și Barajul Vidraru (la data finalizării, locul 8 în Europa și locul al 20-lea în lume, ar costa în zilele noastre circa 450 de milioane de Euro); tăcere, distanță, rigiditate sau plăcerea de a fi văzut enigmatic, misterios, puternic și amenințător? foto 2275, 2278, 2280, 2283, 2284, 2289, 2287, 2293, 2310

Când știi că vei porni către Brașov și ești îndrăgostit de istorie, nu poți imagina alt traseu în afara Castelului Bran. Cu atât mai mult cu cât ai avut șansa, în februarie 2011, să fii primit la Castelul Peleș, cea mai mare și mai bine conservată reședință regală. /Imagini; trecere oarecum rapidă foto 0884, 0885, 0886, 0889, 0890, 0891, 0892/ Voi dezvolta, la timpul potrivit, considerații despre reședința estivală a curții primului Rege al României, Carol I, cel care a încurajat procesul de transformare a localității Sinaia (județul Prahova) într-o stațiune turistică reprezentativă pentru a doua jumătate a secolului XIX; conform dispoziției, care îi pregătea și trecerea la cele veșnice, Carol I a hărăzit castelului Peleș rolul nepieritor de muzeu; succesorul său, Ferdinand I, a mutat curtea regală în castelul Pelișor (construit în proximitate). / Imagini; trecere oarecum rapidă foto 1080, 1082, 1083/

Castelul Bran, din județul Brașov, străjuiește o vale strâmtă care duce spre fosta Valahie, având, cândva, rol de supraveghere a trecătorii flancate, de o parte și de alta, de Munții Bucegi, Piatra Craiului și punctul de vamă din apropiere. / încep Imagini (selecție) foto 0498, 0502, 0508/ Fortăreața, restructurată în altă clipă crucială a destinului românesc, pentru a se transforma în reședință de vară, se înfățișează, cu structura sa elegantă și grațioasă, în care amestecul elementelor gotice, renascentiste, romantice exprimă mărturii intense ale trecutului și ale câtorva destinații, cu zidurile albe, din piatră brută și materie primă din râul care șerpuiește în fundul văii, cu acoperișuri primind zestre turle rotunde și pante pronunțate, ca dar firesc al cetățenilor din Brașov către Regina Maria, soția lui Ferdinand I, Întemeietorul României Mari. Castelului i-a fost împrumutat stilul și gusturile reginei, impregnate de respect pentru tradițiile locale, pentru barocul german și italian, inclusiv sau mai ales în alegerea mobilierului și decorațiilor. Nu credem că spiritul Mariei ar fi părăsit Branul, deși inima, adusă într-o casetă de argint, a rămas, pentru un timp, într-o firidă a vechii capele, reamintită astăzi de o placă inscripționată. / Imagini (selecție) foto 0513, 0518, 0521, 0528, 0533, 0539, 0542, 0546, 0548, 0554, 0557, 0562, 0564, 0566, 0569, 0572, 0573, 0587, 0596/ Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg și de Saxa Coburg și Gotha, mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, mama lui Carol al II-lea, se plimbă, despovărată de titluri, prin Turnul Pulberilor (care domină curtea interioară), Turnul Porții, Camera de Gardă (straja turnului), Salonul Mare (cu plafoane ogivale), Dormitorul reginei, Sala Gotică, Sala de Consiliu, Salonul Biedermeier, Dormitorul Regelui Ferdinand, turnul de sud, turnul de vest, turnul de nord, Sala de Muzică, Sala Trofeelor de Vănătoare, camera micului Principe Nicolae (echipată cu mobile de la începutul secolului XX și dotată cu un balcon, discret, de unde poate fi admirat peisajul).

La mică distanță de Bran, alte legende romantice sunt reconstituite într-o cetate medievală unde armate ale istoriei îți dau onorul. S-a presupus că prima fortificație de la Râșnov a fost ridicată pe Dealul Cetății, cât a durat stăpânirea Ordinului Cavalerilor Teutoni  în Țara Bârsei. Un secol mai târziu, cu referire directă doar la invazia tătarilor din 1335, se insinuează prima atestare documentară a cetății Râșnov. Carol Robert al Ungariei, cu slujbași care păzeau hotarul, comitele secuilor, care a trimis în cetate un castelan gata de luptă dar și de gospodărie temeinică, năpasta turcilor, regele Sigismund de Luxemburg, care a dăruit cetatea locuitorilor, odată cu ridicarea lor la starea mândră de târgoveți, împărțirea în „cetatea de jos” și „cetatea de sus”, noua față a fortficației, cu stradă în cerc, mica piață, pasaje de ulițe-sfori, capelă, casa școlii, casa preotului, fântâna-cisternă, episoade cu insistențele lui Gabriel Bathori sau cu aventura partizanilor curuți, fie au pus în mișcare fie au pustiit Râșnovul, iar forfota unor noi intenții dă speranță în strălucirea sa viitoare.

/ foto 0599, 0606, 0608, 0615, 0625, 0627, 0630, 0631, 0635, 0639, 0645, 0655, 0656, 0657, 0658 /

În 1949, o „explozie” acvatică a produs o viitură pe Valea Cetății. Credem că a vrut să sfărâme singurătatea Peșterii Fundata, de lângă Rașnov. Aceasta a fost reamenajată, la o altitudine de 790 m,  prin utilizarea unor tehnologii unice în România: dacă jertfești așteptările unui urcuș domol pentru spaima trecătoare a unui traseu cu grad mediu de dificultate, ai acces interior pe poteci din fibră de sticlă; iluminatul poate să păstreze același microclimat, indiferent de anotimp; de altfel, o firmă privată a investit în obiectivul speologic aproximativ 300.000 de euro, înlesnind calea desfășurării unor concerte simfonice, după cum spectacolul de lumini proiectat pe stalactite și stalagmite pare a fi condiția desfătării în Peștera Fundata. / Imagini (selecție) foto 0661, 0663, 0665, 0666, 0671, 0672, 0676, 0677, 0681, 0685, 0691, 0693/

Intru în anumite peșteri doar pentru a ieși din altele… Nu cred în condiția oamenilor legați de scaune, cu fața la peretele-proiecție de umbre parțiale ale câtorva lucruri ce pot trece prin spatele nostru, lucruri aflate după zid, dar luminate prin focul care împroașcă umbre pe perete…

Potrivit unora, numele Brașov era foarte răspândit în spațiul românesc: într-o comună, Ileni, într-o altă comună Rodj (județul Timiș), în veacul al XV-lea; în județul Neamț se afla o pădure și un hidronim Brașovana; lângă Vaslui existau o vale și un sat Brașovenița; lângă Buzău era Izvorul Brașovului și Poiana Brașovului; lângă Ialomița era toponimul Brașovița. Nicolae Drăganu atribuia toponimului o etimologie slavonă (slava veche) în baza numelui propriu Brașa (conform Brasevo, din Sârbo-Muntenegreană și Braskov, Brastice Ceho-Bohemia); Sextil Pușcariu considera că de la Bratoslav mai avem o formă hipocoristică, Brașa, care e la baza numelui Brașov, precum a presupus Nicolae Drăganu. Considerăm că, în stadiul în care se află cercetarea etimologică și a istoriei Brașovului din partea filologilor și istoricilor, chestiunea etimologiei este deschisă oricăror concluzii. Iată de ce ne-am rezervat plăcerea de a privi către lucrarea oamenilor. Stilurile arhitecturale variază, de la preromantic (Cetatea Brașovia) / foto 0741/, cu vicii care țin de atingerea comercialului, romanic (Biserica Sfântul Bartolomeu), gotic (Biserica Neagră / foto 0716, 0720, 0723, 0727, 0729, 0732 /, acolo unde Statuia Fecioarei Maria se află pe unul dintre contraforturi, îndreptat către Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată dedesubt în relief), /foto 0700, 0701, 0702, 0703, 0705, 0706, 0712, 0714/clasic (Poarta Ecaterinei), renascentist (mai puțin observabil în zilele noastre, din cauza renovărilor, caracteristic porților cu boltă rotundă, interiorul Casei Sfatului), la baroc (casele secolului XVIII, în special fațada Casei Sfatului și stucaturile locuințelor din Șchei; Biserica romano-catolică Sfântul Petru), rococo vienez, neo-renaștere, neo-baroc (secolul XIX; toate palatele din Brașov sunt construite în acest stil), Art Nouveau, brâncovenesc (Biblioteca Județeană, casele din Șchei care au aparținut familiilor domnitoare din Țara Românească) și modern (construcțiile de după 1980)…

*

Dacă renumele Sovatei (din județul Mureș) se datorează lacurilor cu ape clorurate şi sodice, fenomenului de heliotermie (vara, temperatura apei variază în funcţie de acumularea căldurii solare în apa sărată, apa caldă fiind protejată de un strat de apă proaspată provenită din râuleţe, care nu se amestecă, ci se menţine la suprafață, acţionînd ca un izolator termic), renumele Saschiz-ului se referă la noțiunea de fortificație. Sighișoara /foto 1943, 1944, 0369, 0370, 0373, 0375, 0380, 0381, 0382, 0383, 0402, 0403, 1954, 1956, 1959, 1963, 1966, 1973, 1974, 1976, 1986, 1990/ adaugă faima unei așezări europene cu vârstă înaintată (atestarea documentară întipărește anul 1280), de un calm desăvârșit la trecerea vremii și la schimbările din jur, păstrându-și aura de amintire medievală care nu îngăduie realitățile secolului XXI; una dintre ultimele cetăți locuite din lume, Sighișoara a fost declarată, în 1999, monument protejat de UNESCO; Biserica din deal, Biserica Mănăstirii, Casa cu cerb, Casa venețiană, Casa Vlad Dracul, Scara acoperită, Turnul cizmarilor, Turnul cositorarilor, Turnul croitorilor, Turnul fierarilor, Turnul frângherilor, Turnul măcelarilor, Turnul tăbăcarilor, Turnul cu ceas, pot schimba viața celor care le privesc, dar asta ține de ceva mult mai profund decât o simplă descriere/ Imagini-foto/…

Obiectivele turistice din Apalina, Băgaciu, Bezid, Cloasterf, Daneș, Iernut, Luduș, Nadeș, Târnăveni, Ungheni, Reghin / foto 0006, 0008, 0010, /, Târgu Mureș / foto 0013 sau 0014, 0015, 0017, 0018, 0021, 0022, 0024, 0026, 0028, 0029, 0030, 0032 /, ar putea să pară imagini statice ale județului Mureș… Reproduse ca fațete ale aceleiași trăiri, ca valuri nestatornice ale istoriei, poartă cu ele gramatica artei; privirea noastră fugară a reflectat câteva feluri în care circumstanțele le-au influențat manifestările…

*

Sfântu Gheorghe, din județul Covasna, este situat în depresiunea cu aceleași nume echivalent Marelui Mucenic, pe ambele maluri ale Oltului. Se află la intersecția câtorva drumuri, cel mai important fiind DN12, ce leagă municipiul Brașov de municipiul Miercurea-Ciuc. Nu mai avem nimic de dorit pe acest pământ în afară de normalitate, organizare, descentralizare, depolitizare ș.a. În cuprinsul bilanțului negativ care nu s-a sfârșit, pe care nu-l vom sfârși prea curând, rămâne durerea trează a infrastructurii. Se resimte, dramatic, atunci când, pe teritoriul județului Harghita, vrei să ajungi pe stânga Oltului / foto 1384, 1385, 1386 /, în apropiere de Tușnad.

*

Lacul Sfânta Ana este un lac vulcanic, singurul de pe întreg teritoriul României. Așezat în adâncul craterului unui vulcan stins, denumit Ciomatu (sau Ciomadu), din masivul Puciosu, locul celei mai recente (câteva zeci de mii de ani) erupții vulcanice în Carpați și în Europa de Est, se află la o altitudine de 946 m. Această paletă de pictor își completează apele numai din precipitații, neavând izvoare; puritatea se apropie de aceea a apei distilate; în absența oxigenului, nu ne-au dezmierdat instinctele colorate ale vieții (capacitatea trofică redusă a apei lacului se datorează emanațiilor mofetice, prin fundul lacului și prin pereții craterului). / foto 1278, 1279, 1281, 1282, 1285, 1289/ Dar nici nu am avut nevoie de prognozele meteorologilor pentru a afla starea vremii; citisem despre metoda empirică, un dar oferit de alcătuirea vulcanică – prevestesc cele două fisuri formate în munte; dacă emanațiile din fisuri pișcă nasul, este semn de furtună, dacă nu te trezești înțepat de miros, ziua va fi însorită, recomandată drumețiilor; fenomenul, cu explicație științifică, privește activitatea post-vulcanică, sensibilă la orice schimbare a presiunii atmosferice – când are loc o scădere, gazele, îndeosebi bioxidul de carbon și sulful, urcă spre suprafață și inundă fisurile, semn că vine ploaia.

Noaptea a fost un sfetnic la fel de bun precum Lacul Sfânta Ana. Poate și pentru faptul că am petrecut-o în Tușnad, inclusiv într-un restaurant unde timpul părea să aibă răbdare, unde, cu bucurie, curiozitate şi dorul de o călătorie culinară, m-am regăsit printre arome noi, combinaţii inedite şi un paradis de gusturi, binecuvântate cu un regal de vinuri. Există un viciu, dorința, care se cheamă, în cazul unor oameni, ambiție, iar, la alții, degenerează în patimă. La copii, întâlnim adeseori o mândrie și un prestigiu personal întemeiat pe faptul că unul îi poate spune altuia „știu ceva ce tu nu știi”, la un nivel extins, încât lucrul este exprimat ca un mijloc formal de lăudăroșenie și de declasare a celuilalt, chiar și acolo unde se strecoară pe de-a-ntregul o minciună și niciun secret nu este deținut. Așa-numitul Ținut Secuiesc, dincolo de experiențele unora dintre noi, te poate face să te simți ca în miezul unui vis, dacă nu ai minciuni de apărat/de ascultat, dacă nu vrei să te proclami deținătorul marilor secrete, dacă îți călăuzești inocența prin respect, dacă preamărești îndrăzneala de a fi normal și de a găsi oameni întregi. /Fotografii Tușnad 1292, 1294, 1297, 1300, 1302, 1306, 1313, 1316, 1317, 1322, 1325, 1327, 1329/

Tușnad se poziționează la 32 Km distanță rutieră de Miercurea Ciuc (în maghiară Csíkszereda, cu astfel de nume atestat într-o scrisoare din anul 1558 – referire la târgurile săptămânale ținute în zilele de miercuri). Din reședință și cel mai mare oraș al județului Harghita, înșirăm satele și comunele (Ciceu, Siculeni, Mădăraș, Cârța, Tomești, Sândominic, Voșlăbeni nu au produs vreun transfer în planul esteticului, nu au creat o adevărată deplasare de valori și sens) pentru a ajunge în Gheorgheni / o poză cu biserica 1332, 1333, 1334/, orașul care își tot joacă șansa de a deveni un obiectiv turistic de prim rang, avantajat fiind de poziția sa geografică – între munți, în apropierea barajului natural Lacul Roșu (la 25 km), la aproximativ 50 km de stațiunea Borsec, la 60 km de stațiunea Praid (unde se găsesc Salinele, printre cele mai mari mine de sare din țară și Europa), amintind și posibilitatea de a schia în stațiunea Izvoru Mureșului (la 20 km) sau pe vârful Bucin (situat pe drumul care face legătura cu Praid).

Lacul Roșu, cel mai mare lac natural montan din România, se hrănește cu traiectoria Pârăului Roșu (traversează straturi de culoarea oxizilor și hidroxizilor din fier). L-am privit ca pe un miracol, nu ca pe ceva întunecat și amenințător, iar el a renunțat la primejdia cioturilor ce ies din apă. / foto 1343, 1344, 1346, 1352, 1355, 1366, 1367/ Am pătruns, cu barca, în liniștea cârdurilor de rațe care trec nestingherite, dar, mai ales, am căutat semnele formării relativ recente, într-o zi de iulie a anului 1837; atunci, după furtuni și ploi torențiale, s-a desprins o fărâmă din Muntele Ucigașu și a împiedicat trei cursuri de apă. Reflectarea purpurie a Suhardului Mic, prezența aluviunilor roșiatice aduse, îndeosebi, de pârâul Roșu, calcarele roșcate din jurul apei i-au inspirat pe ciobani să-i dea numele de Lacul Roșu. Prin 1857, trei oameni din Gheorgheni, strânși oarecum de treburi, dar mai ales de plăcere, în sticla frumuseții muntelui și a lacului, au început să povestească, tuturor, despre locul fericirii supreme, fără să spună, nimănui, dacă ei cred că în Lacul Roșu vor ajunge, după moarte, sufletele celor evlavioși. Din acea clipă, atrași de lacul-eden, de bogăția florei și faunei (râsul, capra neagră, lupul, cerbul, mistrețul), turiștii cu sau fără de Dumnezeu străbat potecile, pădurile de conifere în amestec cu alunul sau salcia de munte (pe versanții din preajmă cresc bradul alb, paltinul și plopul de munte), se gândesc la confort, la plesniturile lemnului și cărnii încinse de grătar… / foto 1372, 1373, 1374, 1378, 1382, 1383 /

*

Pe valea râului Bicaz, în aval de Lacu Roșu, încep Cheile Bicazului (lungi de 8 km, de la Lacu Roșu până la Bicazul Ardelean), un fel de ascensor, cu zig-zag-uri amețitoare, care te plimbă între Transilvania și Moldova. /foto 1389, 1390, 1391, 1393, 1396, 1397, eventual 1931, 1934, 1938, 1939, 1940, 1399/ Serpentinele din Chei nu nimeresc în mijlocul unor magazine cu produse meșteșugite în zonă, dar trec razant, lasă în urmă gesturile fixe ale obișnuinței. Pereții de calcar parcă au fost tăiați cu ferestrăul de apele repezi ale Bicazului; mai mult, ascund peșteri și avene. Ne îngăduim libertatea picăturilor de apă care desenează râurile, măreția stâncilor ne înfășoară ca și cum ar afirma rădăcinile unei lumi, iar îmbrățișările dintre om și munte țes împrejurări curate?

*

Ajung în alt județ, Neamț, la altă atracție turistică – Lacul de acumulare Izvorul Muntelui (35 km lungime, pe o suprafață de 33 km²), cunoscut și sub numele de Lacul Bicaz, cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe râurile interioare din România, situat pe cursul superior al râului Bistrița. Locul    s-a format drept consecință a construirii barajului hidroenergetic de la Bicaz, gigant cu o înălțime de 127 m, al cărui botez s-a făcut prin excavarea sutelor de mii de m³ de stâncă. / foto 1403, 1405, 1406, 1407 /

De regulă, deasupra apei nu mai pendulează nimic. Barajele pot distruge modul de viață al oamenilor din jur, împingându-i, asemenea unei vrăji, în casele absenței. Noua etică de conservare ecologică nu trebuie comparată cu trenul fără călători. Apa, aerul, solul înseamnă baza, locomotiva. Dacă nu vom reuși să călătorim cu expresul vieții, nu vom avea alte șanse. Depindem de ceea ce se petrece în jurul nostru. Multă frumusețe ia naștere din apă: Se spune: „apa curge întocmai ca viața”. Ce alegem? Sfârșitul sau începutul supraviețuirii?

***

Schița traseelor parcurse, o schiță a realității, ar vrea să descrie cercul, curba închisă, perfectă, care revine mereu asupra ei însăși. Nu simbolizează infinitatea, dar tinde să exprime integralitatea și unitatea. La distanță oarecum egală de toate punctele periferice (includem proveniența geografică a celui care a alcătuit jurnalul), România poveștilor adevărate poate fi și un simbol al echilibrului; punctele deplasărilor apar tocmai ca expansiuni care au dat naștere cercului imaginar. Simbolul reîntoarcerii se regăsește, în proiect, sub forma etapelor, anotimpurilor și zilelor.

De fapt, Iași – Suceava – Maramureș – Bistrița Năsăud – Cluj – Alba – Hunedoara – Sibiu – Brașov – Covasna – Harghita – Neamț – Iași ar oferi, mai curând, impresia unei curbe plană închisă, pentru care suma distanțelor oricărui punct al său la două puncte fixe pare întotdeauna constantă. Curba aproape perfectă ar fi reprezentată de trasele Suceava – Neamț – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmbovița – Argeș – Vâlcea – Gorj sau/și Botoșani – Iași – Vaslui – Galați – Brăila –, fascinantul „ocol” Tulcea – Constanța –, Ialomița – Ilfov – București – Călărași – Giurgiu – Teleorman – Olt – Dolj – Mehedinți, de aici, în ambele situații invocate, „cercul se închide” prin Caraș Severin – Timiș – Arad – Bihor – Sălaj – Satu Mare – Maramureș – Bistrița Năsăud…

***

Suceava – Neamț – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmbovița – Argeș – Vâlcea – Gorj

Spre Buzău, pornești – din Iași – fie prin Vaslui(ul) gropilor – Bârlad – Tecuci – Focșani – Râmnicu Sărat, fie prin Roman – Bacău… (european); o parte din poveste seamănă cu deșertăciunea rituală, numită viața drumurilor românești.

Am promis, totuși, traseul născut și întreținut din foamea devoratoare de rotund…

Picturii pe un perete, tavan, zid sau pe orice suprafață permanentă a unei clădiri sau structuri, pictură care individualizează Moldova, i-a fost dedicat primul nostru „capitol”. În județul Suceava, dincolo sau în legătură cu bisericile (Baia/poză-flash/, Bălinești/poză/, Botoșana/poză/, Părhăuți/poză/, Pătrăuți/poză/, Rădăuți/poză/, Siret/poze 1654, 1662, 1664/, Suceava/poză/) și mănăstirile (Arbore/poză/, Crucea/poză/, Dragomirna/poză/, Gura Humorului/poză/, Probota/poză/, Râșca/poză/, Putna/poză 1603/, Slatina/poză/, Suceava/poză/, Sucevița/poză 1595 sau 1596/, Vadu Moldovei/poză/, Vatra Moldoviței/poză/, Voroneț/poze 1631 și 1641/), mai amintim Cetatea de Scaun a Sucevei/poză/ (una dintre cele mai cunoscute până în prezent, adesea şi principalul element de rezistenţă al întregii Moldove feudale împotriva invadatorilor), complexul medieval Zamca/poză/ (ridicat în anul 1606 de armenii refugiaţi în Moldova), Templul evreiesc din Rădăuți/poză 1668/ (inaugurat la 18 august 1883, de ziua Împăratului Franz Josef, care a cedat terenul pentru construcţie), Salina/poză/ și Biserica romano-catolică din Cacica/poză/ (construită, în 1904, de comunitatea polonă, a primit, în anul 2000, titlul de Basilica Minor), casele memoriale din Ciocănești/poză/, Mălini/poză/, Solca/poză/, Suceava/poză/, stațiunea Vatra Dornei/poză/ (izvoare minerale, nămol, aer ionizat negativ), stațiunile montane Câmpulung Moldovenesc/poze / și Gura Humorului/poză/, muzeele din Botoșana, Broșteni, Fălticeni, Gura Humorului, Rădăuți, Siret, Suceava, Vatra Dornei. În apropiere de Câmpulung Moldovenesc, la sfârșitul anului 2011, ne-am contopit cu muzeul „Ioan Grămadă”, aidoma albumelor de familie, în care ne vedem străbunii, prietenii şi locurile dragi…

/ imagini, film și poze 1671, 1672, 1673, 1674, 1675, 1676, 1677, 1678, 1679, 1680, 1681, 1682, 1683, 1684, 1685, 1686, 1687, 1688, 1689, 1690, 1691, 1692, 1693, 1694, 1695, 1696, 1697, 1698, 1699, 1700, 1701, 1702, 1703/

*

Monumente arhitecturale (Piatra-Neamț/Curtea Domnească și Turnul lui Ștefan/poze-flash/, Podoleni, Ștefan cel Mare, Tupilați), Biserici – în Bărgăuani, Crăcăoani, Dochia, Dragomirești, Girov, Gura Văii, Oșlobeni, Piatra-Neamț, Podoleni, Războieni, Roman, Roznov, Ștefan cel Mare, Tupilați, Văleni, Vânători-Neamț, mănăstiri în Agapia / imagini, film și poze 1458, 1460, 1462, 1463, 1464, 1465, 1466 /, Bisericani, Bistrița, Crăcăoani, Durău, Girov, Pângărați, Poiana Teiului, Războieni, Vânători-Neamț, Văratec / imagini, film și poze 1447, 1448, 1450, 1452, 1453, 1455 /, toate acestea compun o parte  din zestrea județului Neamț. Cât privește Cetatea Neamţului, / poze 1409, 1413, 1414, 1416, 1417, 1426, 1432, 1433, 1441 /una dintre cele mai întărite fortificaţii de care a dispus statul medieval din Moldova, ea mai străjuiește Valea Moldovei şi a Siretului, deopotrivă cu drumul care trece, peste munte, în Transilvania, de la Târgu Neamţ spre Pipirig, peste Petru Vodă, prin Poiana Largului spre pasul Tulgheşului…

*

Județul Bacău nu înseamnă doar stațiunile balneoclimaterice din Slănic Moldova și Târgu Ocna/poze-flash/. Trebuie știut faptul că județul abundă în situri arheologice (Comănești, Dealu Morii, Faraoani, Horgești, Negri, Nicolae Bălcescu, Oncești, Pâncești, Poduri, Răcăciuni, Sascut, Secuieni, Stănișești, Ștefan cel Mare, Târgu Ocna, Traian, Vultureni, Târgu Trotuș), ruinele curții domnești /poze din Bacău 3434 și 3437/), se mândrește cu mai puține biserici și mănăstiri /poze din Bacău/Biserica Precista 3429, 3431, 3432, 3433; Catedrala Ordodoxă „Înălțarea Domnului” 3422, 3423, 3424; Catedrala Catolică 3427, 3428)/, prin comparație cu județele Suceava și Neamț, are palate, muzee, monumente arhitecturale, case memoriale (Conacul familiei Rosetti Tescanu, /poză-flash/ construit în 1880, a devenit reședinta lui George Enescu), chiar denumiri improprii de cetăți (Rakoczy, în Ghimeș Făget/poză-flash/) și castele (proprietatea familiei Știrbei, în Dărmănești/poză-flash/)…

*

Examinat mai de aproape și timp mai îndelungat, Județul Vrancea nu își înfige rădăcinile turistice doar în orașe (oarecum) blazate. /poză din Adjud 3438, fostă stradă evreiască/ și /poze din Focșani/Ateneul Popular; Biserica Sfântul Ioan Botezătorul; Teatrul „Maior Gheorghe Pastia” 3445, 3447, 3449/ Aflată la 850 de metri altitudine, cu 4,5 kilometri lungime (drumul se îngustează de câteva ori, trece peste stânci, peste apă, pe lângă pereții de piatră, aproape verticali), Rezervația naturală Cheile Tișiței /poză-flash/) este dintre cele mai mari zone protejate de pe teritoriul Vrancei. Mănăstirea Lepșa /poză-flash/) are o valoare definitivă în concepția morală, dar și în drumul scurt către Cascada Putnei, rezervație naturală în miniatură /poză-flash/, către Greșu sau către Soveja. În Mausoleul din Mărășești/poze 3442, 3443, 3444/, înălţat ,,întru slava eroilor neamului”, odihnesc osemintele generalului Eremia Grigorescu, tot aici fiind plasat și mormântul Măriucăi Zaharia, copila-erou din Haret. ,,Casa celui de modestie și omenie exemplare”, din Dumbrăveni (Casa Memorială Alexandru Vlahuță 3454, 3455, 3456, 3457, 3458, 3459) păstrează amintirea unei conștiințe curate. Dacă în Rezervaţia geologică „Focul  viu”, de la Andreiaşu, gazele naturale ard în singurătatea lor, Rezervaţia forestieră de la Cenaru-Andreiaşu /poză-flash/ cuprinde  exemplare gigantice de fag  cu vârste între 130-200 de ani…

*

Botoșani – Iași – Vaslui – Galați – Brăila

Județul Botoșani se impune, mai ales, datorită calităţii municipiului reședință, care, asemenea vinului vechi, nu se oţeteşte. Câteva atracții îmbogăţesc imaginea lumii: Parcul Mihai Eminescu, fosta grădină publică Varnav, păstrează arbori contemporani cu Mihai Eminescu (în ultima parte a vieții sale, geniul    și-a purtat pașii pe aleile largi); Casa memorială Nicolae Iorga /poză-flash/ cuprinde mărturii ale vieții și activității, sute din operele istorice, literare, memorialistice semnate Nicolae Iorga; Muzeul Județean (secția Etnografie) /poză-flash/ este un valoros monument de arhitectură a sfârșitului de secol XVIII, reprezentând casa lui Manolache Iorga, străbunicul lui Nicolae Iorga;  Teatrul de Stat Mihai Eminescu/poză-flash/, clădire inaugurată în 1914, distrusă apoi în timpul bombardamentelor din 1944 și, desigur, refăcută; Filarmonica de Stat, Vila Ventura, ridicată la sfârșitul secolului XIX, în stil neoclasic /poză-flash/; Biblioteca Județeană Mihai Eminescu, renumita Casă Moscovici, o bijuterie arhitectonică, tot a sfârșitului de secol XIX, îmbinând elemente ale arhitecturii franceze și germane/poză-flash/; Casa Antipa, clădire în stil eclectic, de inspirație franceză, unde s-au născut marele biolog Grigore Antipa și fratele său, naturalistul Nicolae Leon/poză-flash/; clădirea Primăriei, edificiu construit la sfârșitul secolului XVIII, în stil eclectic de influență germană, devine, mai târziu, sediul Tribunalului unde Mihai Eminescu a lucrat în calitate de copist/poză-flash/; Casa Silion reunește stiluri arhitectonice (eclectic francez, art-nouveau) /poză-flash/; Centrul Vechi grupează clădiri cu destinație comercială, din secolele XVII-XVIII; Biserica Sfântul Gheorghe, înălțată de Doamna Elena Rareș, datează din 1551 și resimte influențele ctitoriei lui Ștefan Voievod de la Popăuți/poză-flash/ (1496, cu picturi interioare de mare valoare și de un caracter original); Biserica Uspenia, ctitoria aceleeași soții a voievodului Petru Rareș, păstrează valori de tezaur autentic (pictură , sculptură, carte veche)/poză-flash/; Biserica armeano-gregoriană Sfânta Treime, vie încă din secolul XVI, impresionează prin valorile arhitecturale, de sculptură și carte veche religioasă/poză-flash/; centru de religie și de cultură, Biserica Lipovenească/poză-flash/, înălțată pe o veche capelă de lemn, are icoane rusești, cărți vechi și odoare lucrate cu rafinament artistic. Situată în „canionul” Bahluiului (săpat în calcar și gresii biogene, prin eroziune pe verticală), aproape de localitatea Tudora/poză-flash/, sălășuiește rezervația arborilor de tisă, un relict al perioadei climaterice dispărute (caracteriza acest ținut cu trei veacuri în urmă), arbore specific taigalei siberiene, cu o esență dură. Regiunea în care se întinde rezervația are o valoare turistică accentuată pentru faptul că include lăcașuri de cult precum Mănăstirea Vorona, Sihăstria Voronei, Schitul Balș/poze-flash/…

*

Mă trag dintr-un loc (Iași) care știe vârsta la care s-au născut propriile lui muzee și casele memoriale: Complexul Național Muzeal „Moldova” /poze Palatul Culturii 3666, 3668/; Muzeul Unirii/poză-flash/; Muzeul etnografic al Moldovei; Muzeul de istorie; Muzeul Politehnic; Muzeul chimiei  ieșene „Petru Poni”; Muzeul literaturii române; Muzeul teatrului; Muzeul tiparului/poză-flash/; Muzeul de istorie naturală; Casele memoriale „Ion Creangă” /poză-flash/, „Mihai Codreanu”, „George Topârceanu”, „Otilia Cazimir”, „Vasile Pogor”, „Mihail Kogălniceanu”, „Mihail Sadoveanu” etc. Știe, totodată, să lămurească – mai bine decât orice putere trecătoare – că “Sfântul Nicolae” Domnesc /poză 1592/este ctitoria lui Ștefan cel Mare, unde au fost unși domnii Moldovei din secolul XVI până în 1859. Se gândește la așezământul care poartă numele domnitorului Miron Barnovschi / poză 1501 /, aflat la doi pași de “Sfântul Ioan Gură de Aur”- Zlataust /din D: Salvări Nicu Zlataust si Venetia 2… 10052012687/  (zidită pe locul unei bisericuțe mai vechi din lemn, cu temelia din piatră, ridicată de Ștefan Tomșa al II-lea, în primii ani ai secolului al XVII-lea, cea care a primit și mormântul lui Barbu Lăutarul), la ceva distanță de Nicoriță / 1473 /, biserica de pe dealul Tătărașilor… Plânge, deoarece astăzi, din frumoasa pictură originală a Trei Ierarhilor nu se mai păstrează decât aproximativ douăzeci de fragmente decapate cu ocazia restaurării monumentului, între anii 1884-1885, de către arhitectul francez Lecomte de Nouy. / Filmare sau poză interior Trei Ierarhi poze 3617, 3619, 3621, 3623, 3626, 3634 /; majoritatea reprezintă capete de îngeri sau de sfinţi încadrate de aureole decorate cu motive vegetale realizate într-un relief lin, regăsite şi în unele broderii ale timpului, în sculptura în lemn, în miniatura sau icoanele epocii.  Se bucură, întrucât în apropiere de biserica “Trei Ierarhi” întrevede diversitatea: Catedrala romano-catolică / foto /, având hramul “Adormirea Maicii Domnului”, cunoscută și sub numele de “Biserica franciscanilor”; mai departe și, în sfârșit, restaurată, Biserica armeano-gregoriană/foto/, cu hramul “Sfânta Născătoare”. Arată drumul către Mănăstirea Golia, o ctitorie a începutului de secol XVI, spre Biserica Mănăstirii Golia /foto 1481/, un important monument arhitectonic în care se îmbină tradiția moldovenească cu unele elemente renascentiste. Ocrotește biserica Mănăstirii Cetățuia /1511/, cu hramul “Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, ctitoria domnului Gheorghe Duca, înconjurată de un puternic zid de apărare, străjuit de turnul porții/foto 1506, 1508/, dar și biserica Mănăstirii Frumoasa / foto 1521, 1523, 1525, 1527/, cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, construită, în perioada 1583-1586, prin grija hatmanului Melentie Balica. Printre atâtea chipuri pe care nu le-a uitat, Catedrala mitropolitană/ foto 3597, 3601, 3602/ este marea sărbătoare a fiecărei zile (nu numai pentru planurile reușite ale arhitectului român de origine austriacă, Gustav Freiwald, pentru grija Mitropolitului Veniamin Costache, dar și pentru faptul că aici se află racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, adusă de Vasile Lupu de la biserica “Sfântul Gheorghe”/cartierul Fanar-Istanbul/depusă, ințial, la biserica “Trei Ierarhi”). Hotarele se deschid și în direcția operei de sculptură sau de arhitectură, destinate să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile, își găsește ilustrarea în monumentele scriitorilor Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Costache Negri, Gheorghe Asachi, Miron Costin, în statuia lui Dimitrie Cantemir, statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare, statuile lui Vasile Lupu, Alexandru Ioan Cuza, Dosoftei, Petru Rareș / foto 3548, 3550, grupul statuar din apropierea Casei Studenților/, în obeliscul ridicat în memoria victimelor pogromului din 28-30 ianuarie 1941…

*

Chiar dacă nu este înzestrat cu minunile Văii Prahovei, nordului Moldovei sau litoralului, judeţul Vaslui propune atracţii turistice netradiţionale – biserici şi mănăstiri vechi, din lemn, sate pitoreşti (atunci când nu scandalizează prin sărăcie), unde s-au conservat obiceiuri folclorice străvechi. Mă apropii și mai mult de înțelegere, voi contura un fenomen, dacă nu ieșit din comun, măcar surprinzător, atribuit forței divine și oamenilor: Cetatea lui Ştefan cel Mare/ foto / (datând din secolul al XV-lea), Biserica Sfântul Ioan/ foto /, Curtea Domnească (începută din porunca lui Alexandru cel Bun și dezvoltată de Ștefan cel Mare)/ foto /, Casa Ghica / foto / (construită în stil neoclasic, cea mai veche construcție-monument din orașul Vaslui), lângă Casa Mavrocordat, sunt câteva din vestigiile istorice şi culturale păstrate. Amintirile pe care posteritatea le păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă pot primi alte câteva ilustrări: Casa Memorială Emil Racoviţă, Casa Memorială Elena Cuza din Soleşti /foto/, Muzeul Vasile Pârvan din Bârlad / foto 29 martie 2012… https://www.radioiasi.ro/prin-moldova-note-de-calatorie-e471.html… Articol de Gabriela Grama (despre Bârlad, bun și pt. Povestea României)/, inclusiv un muzeu de autor, cu creaţia sculptorului Marcel Guguianu, provenită prin donaţia acestui fiu al Bârladului / foto 29 martie 2012… https://www.radioiasi.ro/prin-moldova-note-de-calatorie-e471.html… Articol de Gabriela Grama (despre Bârlad, bun și pt. Povestea României) /. Cele mai importante oraşe, Vaslui şi Bârlad, au fost ridicate în secolele al XIV-lea şi, respectiv, al XV-lea, iar Huşi, al treilea ca mărime în judeţ, a devenit faimos pentru podgoriile şi calitatea vinurilor sale, mai nou, pentru sediul episcopal /foto /.

*

În afara Dunării, rezervațiile naturale și științifice din județul Galați, parcurile naturale, grădinile publice și grădinile botanice, lacurile (Brateș/foto/, spre exemplu, este supranumit „Balaton-ul României), Catedrala episcopală din municipiul Galați (construită în stil neobizantin, cu influențe ale arhitecturii de cult moldovenești; are o lungime exterioară de 37 metri și o înălțime de 42,5 metri), Biserica Greacă din Galați /foto/ – strălucind prin arhitectura interiorului plin cu vitralii, Muzeul de Artă Vizuală/foto/, unic în România (colecții de pictură, sculptură, grafică, artă decorativă), revarsă asupra lumii o invitație cu caracter permanent…

*

La o distanță de aproximativ 20 de kilometri de Galați, pe malul stâng al Dunării, Brăila este unul dintre orașele românești care a păstrat, de aproape un veac și jumătate, denumirile străzilor; neschimbate sunt și foarte multe clădiri din secolul al XIX-lea, ceea ce conferă Brăilei imaginea unei adevărate revelații arhitectonice /fotografii 3747, 3749, 3750, 3751, 3754, 3756, 3758, 3743/. Pendulăm între „vocația tehnică” a clădirilor și rezervația asemănătoare Deltei Dunării /foto, Insula Mare a Brăilei 3759, 3760, 3761/, spectacol rarisim al naturii care nu intersectează modernitatea…

*

Se pare că tot ce nu poți vindeca, trebuie să suporți.

În județul Buzău /foto 1184, 1187, 1191, 1193, 1196, 1199, 1204, 1209, 1211/ însă, expresia atinge un adevărat delir care îți frământă metafizica și, mai ales, autoturismul proprietate personală. Ce-i drept, am forțat destinul unui traseu în direcția Vulcanilor Noroioși. / foto 1214, 1246, 1215, 1216, 1218, 1220, 1221, 1224, 1225, 1226, 1227, 1235, 1239, 1240, 1241, 1246/ Relativ aproape de capitală, de Ploiești, Brașov, sudul Moldovei, Dobrogea, estul Bărăganului, cu acces prin DN 10 (Buzău – Brașov), apoi prin DJ 102 F și DC 108, în zona Pâclele Mici și Pâclele Mari, pe raza comunelor Scorțoasa și Berca, două platouri unice, cu aspect selenar, se întind pe câteva zeci de hectare, sedimentează conuri gri-pământii, mai ascuțite sau mai plate, din care tâșnește sau se prelinge noroiul rece; de fapt, gazul metan din adâncuri își croiește drum către suprafață, târește după el noroiul și evadează din straturile pe care le străbate.

Muntele de sare (râpe de culoarea cafelei cu lapte, ale căror riduri sunt albite de sarea eliberată la suprafață) / foto 3478, 3479, 3481, 3484/ (56 km distanță de Râmnicu Sărat, localitate în care am fotografiat Complexul Brâncovenesc /3464/ și Sinagoga Evreilor /3465/), „Focul Viu” (pe un deal din localitatea Terca/ Valea Slănicului, la 3 kilometri tot de comuna Lopătari, o flacără, de până la 1 m, este proiecția fenomenului natural datorat emenenței continue de gaze din pământ) / foto /,  Grunzul de la Mânzălești (format din duritatea marnelor care i-au permis să înfrunte asaltul eroziv al apei) /foto 3469, 3470, 3472, 3473, 3474, 4375, 3476/, Conacul Cândeștilor (la familia înrudită cu domnitori din Țara Românescă soseau, adesea, Vlahuță, Caragiale, Barbu Ștefănescu-Delavrancea)/ foto/, Dealul Istrița-Pietroasele (amintește de faimosul tezaur „Cloșca cu puii de aur”, atribuit vizigoților lui Atanarik) / foto/, blocurile de calcar de la Bădila (rezervație geologică și paleontologică de pe Valea Buzăului) / foto /, Zidul Uriașilor (pe Valea Sălciei, găsim bucăți mari de rocă bine șlefuită, dar, paradoxal, neîntâlnită în zonă) / foto /, „Lacul Vulturilor” sau „ Lacul fără fund ” (în Munții Siriului, la o altitudine de 1.420 metri) / foto / te fac să stai în cumpănă atunci când alegi Berca – Pârscov – Viperești – Cislău – Vălenii de Munte. Ocolul prin care trebuie să accepți că drumurile se transformă în poteci (mai curând tăinuiesc decât dezvăluie), te îndreaptă către un loc binecuvântat unde iradierea mistică este imposibil de așezat în tiparele cotidianului. Munții Buzăului păstrează zeci de chilii și lăcașuri de cult rupestre (aproximativ 30 de așezări și schituri). Cea de la Aluniș-Colți are biserica „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, săpată, în stâncă, de doi ciobani având sprijinul sătenilor; după 1274, anul întemeierii, călugării au tulburat muntele doar pentru chiliile lor dimprejurul bisericii. / Imagini (selecție) 1258, 1259, 1260, 1261, 1265, 1266, 1267, 1268, 1270/

*

Zona montană din nord-vestul județului Buzău este o metaforă care arde, mocnit, prin lumea aparențelor. O normă construită și păstrată sute de ani nu este, deocamdată, un spațiu asediat de civilizație. Contradicția acestui Jurnal, nu-i așa? Ne place confortul, dar, pe de altă parte, am dori ca substanța mitizată să rămână un prag și să copleșească timpul însuși.

Din Vălenii de Munte (deoarece nu are nimic măreț, în afara faptului că a fost reședința unei culmi a spiritualității românești, aici găsindu-se Casa Memorială Nicolae Iorga) m-am întors către Ploiești, urcând apoi către Câmpina /Imagini 1090, 1087, 1091, 1092, 1096, 1098, 1100, 1101, 1102, 1106, 1107, 1111, 1117/ – Breaza – Comarnic – Sinaia – Bușteni… Prahova, una dintre cele mai urbanizate unități administrativ-teritoriale, cel mai populat județ din România (cu excepția Bucureștiului) deși este doar al 33-lea ca suprafață, nu strălucește doar prin valea acoperită de păduri și încununată de munți.

Ridicat pe o terasă acoperită de vegetație și înconjurată de un parc în stil britanic, cu grădini-capodopere de artă, cu turle de ceramică smălțuită verde, albă, ocru (în centrul cărora se înalță turnul orologiului), tipice stilului neo-renascentist german, ilustrat de abundența de încrustații și alte elemente decorative (profil asimetric și structura lejeră) care împodobesc fațada, cu una dintre cele mai importante colecții de picturi din Europa, Castelul Peleș nu poate fi îngenuncheat la temelia unei lupte purtate pentru a destrăma urzeala veacurilor. Imaginația și vederea reaprind nestatornicul foc al neliniștii ce împrumută ideile. / Imagini 0893, 0894, 0895, 0896, 0897, 0898, 0899, 0901, 0902, 0903, 0905, 0907, 0909, 0910, 0912, 0913, 0915, 0916, 0918, 0919, 0920, 0922, 0923, 0924, 0926, 0927, 0928, 0929, 0932, 0933, 0934, 0935, 0936, 0939, 0940, 0941, 0944, 0945, 0947, 0949, 0950/ Am simțit elanul vechii lumi a celor 170 de camere, înșirate într-un labirint de scări și coridoare, decorate de artiști europeni, acea reunire de lucruri diferite într-o totalitate (stilul palatelor turcești și arabe nu este exclus de stilul neo-renașterii germane și italiene). Salonul de onoare, cu pereți îmbrăcați în panouri de lemn decorate cu basoreliefuri și intarsii reprezentând cele 40 de castele ale familiei Hohenzollern, cu tapiserii incredibile și plafon înnobilat prin vitraliile subiectelor mitologice și motivelor haraldice, deschide un spațiu al încercărilor. / Imagini 0951, 0952, 0954, 0955, 0957, 0958, 0959, 0961, 0962, 0964, 0969, 0970, 0971, 0973, 0975, 0978, 0982, 0986, 0987, 0988, 0989, 0991, 0992, 0994, 0995, 0996, 0997, 0999, 1000/ Sala de arme păstrează o colecție a secolelor XIV-XVIII, antecamera care oferă accesul la biroul privat al Regelui Carol I, deopotrivă cu biblioteca învecinată, fac remarcat stilul renascentist german, așa cum Sala de Consiliu și Sala de Literatură trădează preferințele Reginei Elisabeta (Carmen Sylva a poeziei). Sala Florentină (cu multe reproduceri, dar și cu două picturi originale de Veronese), Sala Venețiană, Sala Coloanelor, Sufrageria (tavanul este lambrisat cu casetoane și mari vitralii cu scene inspirate din viața cavalerilor), Sala Maură și Sala Turcească (împodobite cu tapițerii, tapeturi și colecții de arme), pasajele care conduc la teatrul castelului, Scara de onoare (drumul către primul etaj), Sala de Concerte (aici, în 1914, a fost întrunit Consiliul de Coroană în care s-a decis neutralitatea României în Primul Război Mondial), camera pentru oaspeți (cu mobile din Viena în stil rococo), sufrageria cu mobilier rustic, somptuosul apartament imperial (restructurat cu prilejul vizitei lui Franz Josef), toate acestea s-au lăsat cuprinse de dulcea căldură a istoriei neîntinate. / ultimele Imagini caracteristice Peleș-ului 1002, 1005, 1006, 1008, 1010, 1011, 1017, 1018, 1021/

Mai recentul Castel Pelișor nu este atât de impozant și de formal precum Castelul Peleș. Dacă exteriorul merge, fără ezitări, pe stilul renascentist german, interiorul celor 70 de camere rămân gajul călătoriei prin viață a Reginei Maria, supranumită „Regina artistă”. / Imagini 1022, 1024, 1025, 1027, 1028, 1029, 1031, 1032, 1034, 1037, 1038, 1041, 1044, 1045, 1046, 1047, 1049, 1052, 1054, 1056, 1058, 1059, 1062, 1063, 1065, 1067, 1068, 1070, 1071, 1072, 1074, 1076, 1077, 1078/ Salonul principal (Camera de aur) are pereții ornați cu stuc aurit (arată frunzele de ciulin sălbatic, plantă adoptată de inima Reginei Maria, din moment ce era simbolul Scoției, țara sa de origine, și al orașului Nancy, capitala stilului Art deco). Sala de reprezentanță a conturat ideea de simplitate, cum de altfel se înfățișează și biroul lui Ferdinand. Capela și dormitorul accentuează stilul preferat al reginei, iar colecțiile de mobilier, vase, lămpi, manuscrisuri au puterea să atragă o clipă din viața turiștilor.

Deasupra orașului Sinaia se înalță, în deplina lui monumentalitate, Masivul Bucegi. Vârful Omu (adjudecat de Dâmbovița) este apropiat de cer cu a sa înălțime de 2.505 m, Babele și Sfinxul nu sunt doar nume date unor formațiuni stâncoase. Considerând drept inutilă orice alegere care nu se dovedește, în același timp, cunoaștere liberă, am ales una dintre mașinile de teren offroad, tolănite ca niște tigri lângă telecabina cu program domestic. „Dresorul”, fost inginer geodez, pasionat de mașini, internet, fotografie, tehnologie, politică ș.a.m.d., ne-a propus o experiență mustind a adrenalină, soare, stânci, motoare turate, rampe abrupte, a urcat pante la inclinații care sfidau gravitatea, a trecut prin apă, a scurtat drumul prin pădure, a organizat, practic, zbuciumul ieșit din haos, destinat celor care vor să cunoască natura cu flora și fauna ei, celor care vor să aprofundeze istoria, celor care vor să cunoască, energic, locurile și legendele. /imagini 0861, 0869, 0873, 0875, 0882, 0883, 0864, 0866, 0868/ Am luat drumul Târgoviștei, numai că, după aproximativ 10 km, am agățat drumeagul spre dreapta, către o cabană, și încă 2 km distanță de construcția propriu-zisă, pe drum forestier, urmînd aventura de 19 km, prin zone cu bolovani sau șanturi săpate, acolo unde este vitală tracțiunea integrală. Am învățat, mai presus de toate, să menținem și să cultivăm respectul pentru întreg mediul înconjurător /0823, 0832, 0835, 0845, 0847, 0849/ nu numai pentru Babele – monumente ale naturii, fenomene eoliene care au îmbrăcat stânca în forma ciupercilor / imagini 0750, 0753, 0756, 0757, 0759, 0761, 0769, 0770, 0772, 0774, 0777, 0778, 0779, 0780, 0783, 0785/, pentru Sfinx – monument despre originea căruia se afirmă că poate desemna fie un fenomen natural, fie o creație moștenită de la daci / imagini 0793, 0798, 0800, 0801, 0802, 0803, 0804, 0805/, pentru Peștera Ursului – situată pe versantul stâng al Văii Tătarului (afluent al Ialomiței), cea mai înaltă stațiune paleolitică din România, locul unde au fost descoperite rămășite ale lui Ursus Spelaeus, / imagini 0839, 0840, 0842/ pentru Peştera Ialomicioarei – aflată la 1.600 de metri altitudine, pe o suprafaţă de peste 220 de hectare, are mai multe săli mari, decorate cu stalactite şi stalagmite /imagini 0852, 0853, 0854, 0855, 0856, 0859, 0860/…

*

Trebuie descris, cu entuziasmul tinereții (nu spunem copilăriei), un spațiu care ne place sau trebuie descrisă, în mod precis și limpede, viața pe care o duc oamenii? În toate locurile am întâlnit oameni care lucrează cu îndemânare, orice le oferă condiția materială și le cere condiția morală, prin sforțarea de a se dumiri. Stau mărturie cei care s-au păstrat țărani, care produc și conviețuiesc în intimitate, nu țin la capriciile modei, nu cred în lucrurile și ideile moarte, lipsite de semnificație spirituală, ci în lucruri hrănite din ființa lor și a strămoșilor. Sunt multe fapte înregistrate de camera video, de aparatul foto sau de reportofon. Jurnalul, fie el circular, oricum atipic, relatează – în scris, prin intermediul filmului, a dimensiunii online – doar fragmente din întregul care ține de călătorii.

*

În localitățile urbane, trecutul nu poate salva, deseori, prezentul. Clădirile de beton din Târgoviște, spre exemplu, te împiedică să-ți încarci privirea cu respectul datorat fostei reședințe regale, centrul vieții politice, culturale și artistice a Valahiei feudale. Ajungi la Curtea Domnească /foto 1134, 1133, 1131, 1136, 1140, 1141/, iei aminte de Mircea cel Bătrân sau de Paul de Alep, te surprinde aglomerarea de ruine, vezi înălțându-se Biserica Domnească (ctitoria aceluiași Petru Cercel) / foto 1127, 1129, 1132, 1135/, marea biserică voievodală, a „Adormirii” (Vasile Lupu și-a legat numele de acest exemplu tipic al arhitecturii bizantine), Turnul Chindiei / foto 1138, 1143, 1144, 1145, 1147/, de sine stătător, înălțat în timpul domniei lui Vlad Țepeș, deschis astăzi și oamenilor cu memoria scurtă sau cu fantezia clișeului „Dracula”. Sunt altfel de străjeri care anunță închiderea porților către apusul soarelui, dar, până atunci, nu te pot împiedica să admiri panorama parcului care înconjoară ruina.

Legăturile cu cele mai importante centre urbane – Câmpulung (25 km) şi Târgovişte (45 km), asigurate de D.N. 72 A – recomandă un tablou contrastant: comuna Cetăţeni  . Aşezată pe cursul superior al Dâmboviţei, într-o zonă subcarpatică dominată de microrelieful carstic înscris ariei monumentelor naturale protejate, cu versanţii de-a stânga şi de-a dreapta râului, presăraţi, spune ghidul primăriei, „cu gospodării frumoase, grădini îngrijite şi pâlcuri de pădure îmbinate armonios care oferă imaginea unei superbe zone turistice”, Cetățeni indică și aparenta desfășurare a acțiunii din visul românesc, succesiunea unor încercări inconștiente de a defini o viziune izolată, convenabilă; / foto / 1151, 1152, 1153, 1154, 1154, 1155,1156, 1157 / ca și cum cineva arată același tablou, cu personajele schimbate și retușate…

Desigur, povestirea cinematografică nu poate renunța, pe deplin, la secvențe și încercări reînnoite de a spune același lucru. Între Valea lui Coman, Valea Chiliilor și râul Dâmbovița, între satele Cotenești-Stoenești (drum /doar la pas/ spre est, 2,5 km în circa jumătate de oră), Mănăstirea Cetățuia Negru-Vodă propovăduiește iubirea contrariată de lumea care nu-și recunoaște boala. / foto 1158, 1159, 1160, 1161, 1162, 1163, 1164, 1166, 1168, 1170, 1172, 1173, 1174/ „Meteora României”, amintită, ca schit, încă din vremea lui Mihai Viteazul (numele ei apare în hrisoavele mai multor domni munteni), te privește deasupra unei creste stâncoase, la 881 m deasupra nivelului mării. Biserica poartă două hramuri: „Adormirea Maicii Domnului” și „Izvorul Tămăduirii”. Reținem semnificațiile: a reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a te însănătoși; a te îndrepta; a te vindeca; a te lecui.

*

Dacă nu mergi prin Pitești și preferi drumul prin Câmpulung Muscel, venind dinspre prima reședință domnească a Țării Românești, în apropierea localității Podu Dâmboviței, la stânga de drumul Rucăr – Bran (de pe DN73, urmezi indicatorul „Dâmbovicioara 5 km”, la stânga), te întâmpină Cheile Dâmbovicioarei. Avem și film… /foto 0472, 0473, 0474, 0475, 0747/ Străbați 2 km, în arealul montan calcaros al Munților Piatra Craiului. „Dâmbovicioara” (afluent al Dâmboviței) a săpat un adevărat canion lung de 8 km în formațiunile de roci sedimentare, calcaroase, gresii, conglomerate; în anumite porțiuni, valea are pereți verticali ce depășesc 200 de m înâlțime. Apele râului au creat turnuri bizare, creste ascuțite, goluri carstice, astfel încât zona poate număra peste 50 de peșteri. Peștera Dâmbovicioara este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara, la 1 km nord de satul cu același nume (din județul Argeș).

*

Deschid o fereastră printre atâtea locuri despre care unii vorbesc fără să le fi văzut vreodată…

La Mănăstirea Curtea de Argeș / imagini interior 1177, 2339, 2340, 2342, 2343, 2346, 2347, 2348, 2350, 2351/ totul devine un dialog al luminii, care abia atinge pământul, cu rotirea prin aer a părții din Cartea Cuvântului. Înălțată de Neagoe Basarab, pe fundațiile unui locaș mai vechi, distrusă în 1611 de armatele lui Gabriel Bathory și restaurată de Matei Basarab, considerată de Paul de Alep (în 1654) „una dintre minunile lumii”, devine, pentru o scurtă perioadă, sediu al Episcopiei Argeșului, fiind refăcută, în forma actuală, de către arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy. /imagini exterior 1179, 2319, 2320, 2332, 2321, 2331, 2333, 2324, 2325, 2326, 2327, 2329, 2330/

Suntem, și astăzi, prizonierii legendei meșterului Manole: întemnițăm tot ce este mai drag inimii, între ziduri exterioare, pentru a fi siguri că vom reuși să ducem la bun sfârșit cariera; odată terminată lucrarea noastră, suntem abandonați pe acoperiș, ca alții să se asigure că nu vom repeta isprăvile; disperați, ne facem o pereche de aripi (din șindrilă?); încercînd să zburăm, ne prăbușim alături de propria creație și murim; poate că din acel loc va țâșni, vreodată, un izvor cu apă limpede…

*

Vâlcea este destinația obligatorie pentru: Horezu – pe linia de centură, urmând indicatorul de Târgu Jiu, ajungi pe șoseaua principală care duce într-o zonă istorică, monahală, orientată către activități de artizanat specific românesc, precum olăritul /foto 2364, 2365, 2366, 2367/, țesăturile executate manual, pictura religioasă; Mănăstirea Hurez /foto 2368, 2371, 2372, 2374, 2375, 2376, 2377, 2378, 2379, 2380, 2382, 2386, 2387, 2389, 2390, 2394/, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu, mare centru de pregătire al copiștilor, diecilor, gramaticilor, a dat naștere unui curent și unei comunități artistice în cadrul cărora s-a cristalizat stilul brâncovenesc.

Legenda amintește de „valea lotrilor” (hoților), cetele de haiduci găsindu-și adăpost în adâncul pădurii, după un „jaf la drumul mare”, undeva în trecătoarea Oltului sau dincolo de aceasta, peste creasta muntelui; nu am avut nici timp, nici interes pentru a verifica dacă ei se afundau pentru împărțirea prăzii și pentru a o dosi în peșteri și grote. Barajul Vidra este amplasat pe râul Lotru, în cheile Vidra, la 30 km amonte de stațiunea Voineasa. Între Lotru și Călimănești, la Cozia, defileul Oltului separă masivul cu același nume de culmile altor munți; marginea Masivului Cozia este atât de fragmentată, încât versanții abrupți cad direct în apele lacului de acumulare de la Turnu, iar calea ferată a trebuit să străpungă un șir de tunele în culmile prăpăstioase ale Coziei. Transalpina, cel mai înalt drum rutier din România / Imagini 0438, 0441, 0445, 0447, 0448, 0450, 0451, 0452, 0453, 0471 /, atinge altitudinea maximă în Pasul Urdele (2.145 m); șoseaua  traversează Munții  Parâng, de la N la S, paralel cu Valea Oltului și Valea Jiului.

*

Tismana (cu simbolurile artei tradiționale meșteșugărești din mănăstire /foto 2456, 2458, 2460, 2462, 2463, 2465, 2466, 2467, 2468, 2470/, dar și o parte din Parcul Național Domogled-Valea Cernei – care leagă Gorjul de Caraș Severin / foto 2479, 2483, 2487, 2489, 2495, 2496, 2498, 2500, 2501, 2503, 2506, 2509, 2511, 2512, 2517, 2518, 2519, 2520 /  învecinat, la nord, cu Parcul Național Retezat), Polovragi (nu numai biserica, dar și “Peștera lui Pahomie” /foto 2373/, lungă de peste 9.000 m, cea mai mare, cea mai atractivă, din punct de vedere geomorfologic și peisagistic, “vechi meandru subteran” săpat în versantul stâng al cheilor), / 2361, 2362, 2409, 2411, 2414/ Peștera Muierilor (sau Peștera Muierii), prima peșteră electrificată din România, Târgu Jiu /Foto 2449, 2452, 2419, 2422, 2430, 2433, 2450, 2437, 2439/, ocrotitor al trilogiei Ansamblului Monumental compus din Coloana Infinitului (stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României), Poarta Sărutului (cu simbolul regăsit, arată precum arcul de triumf… al vieții asupra morții) și Masa Tăcerii (masa dinaintea confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanții), concepute și executate, de Brâncuși, întru amintirea soldaților români căzuți în luptele de pe malul Jiului, din timpul Primul Război Mondial… Toate  s-au înlănțuit în priviri, iar monolitul încântării s-a așezat peste județul Gorj…

***

Readuc în atenție curba aproape perfectă, trasele Suceava – Neamț – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmbovița – Argeș – Vâlcea – Gorj sau/și Botoșani – Iași – Vaslui – Galați – Brăila –, fascinantul „ocol” Tulcea – Constanța –, Ialomița – București – Călărași – Giurgiu – Teleorman – Olt – Dolj – Mehedinți, de aici, în ambele situații invocate, „cercul se închide” prin Caraș Severin – Timiș – Arad – Bihor – Sălaj – Satu Mare – Maramureș – Bistrița Năsăud…

***

Ar putea fi considerat județul Tulcea un fel de spirit al naturii care potențează, la rându-i, entități ce pun în mișcare pământul, apa, focul, aerul? / foto combinație 3223, 3669, 3123, 3143/

Delta Dunării / 3135 – titraj: Smârdan; 3145, 3146 – titraj: Carcaliu; 3164 și 3170 – titraj: Troesmis; 3174 și 3176 – titraj: Gloria Cercheză; 3179 – titraj: Ibida; 3181 – titraj: Uspenia din Slava Rusă; 3185, 3187, 3191, 3194 – titraj: Jurilovca; 3196, 3197, 3199, 3200, 3203, 3204, 3206, 3213 – titraj: Orgame și Lacul Razim; 3722, 3723, 3724, 3726, 3728, 3245, 3248, 3249, 3251, 3256 – titraj: Sarichioi; 3260, 3261, 3262, 3263 – titraj: Geamia din Babadag; 3740 – titraj: Geamia din Isaccea; titraj: Tulcea-Canal 36-Lacul Nebunu-Lacul Băclănești-Canalul Olguța-Mila 23-Maliuc-Tulcea… 3264, 3265, 3267, 3268, 3272, 3274, 3281, 3291, 3292, 3298, 3304, 3310, 3323, 3340, 3343, 3352, 3362, 3387, 3393, 3408, 3414, 3674, 3677, 3680, 3686, 3690, 3705, 3710, 3716, 3720, 3735, 3739 /  reprezintă teritoriul cuprins între prima bifurcaţie a marelui fluviu (Ceatalul Chiliei), mărginit la est de litoralul Mării Negre, la nord de braţul Chilia, la sud de complexul lacustru Razim Sinoie. Peste 1.830 de specii de copaci și plante, peste 2.440 de specii de insecte, 91 de specii de moluște, 11 specii de reptile, 10 specii de amfibieni, 320 de specii de păsări, 44 de specii de mamifere, multe dintre ele fiind declarate specii unice și monumente ale naturii, 133 de specii de pești… Din punct de vedere geografic, cea mai umedă zonă a Europei, cea mai joasă și mai nouă regiune de câmpie, unde domnesc suprafețele cu înălțime mică în raport cu nivelul 0 al Mării Negre…

Farul din Sulina / Imagini – obținute prin intermediul lui Tudor Afanasov??? /, construit în perioada Comisiunii Europene a Dunării, păstrează inscripțiile meșterilor implicați iar farul observator parcă ar vrea să continue filmările pentru Toate pânzele sus. Între braţele Chilia şi Sulina se găseşte pădurea Letea, monument al naturii / foto 3731 /, cea mai veche rezervaţie naturală a României (declarată din anul 1938), specii de plante rare, cum ar fi viţa sălbatică, liana (atinge limita cea mai nordică de răspândire din Europa), plante de origine mediteraneană, care conferă pădurii un caracter tropical. În contrast, Munții Măcinului /foto 3156, 3157, 3159/ desemnează zona cea mai înaltă a Podişului Dobrogean, în apropierea limitelor vestice ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Enisala / Imagini-foto 3218, 3219, 3221, 3225, 3227, 3231, 3234, 3236, 3237, 3240, 3243/ este eprezentativă pentru peisajul de litoral fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale, și constituie un punct de perspectivă unic în ţară, de unde pot fi observate aproape toate tipurile de peisaj din Dobrogea.

*

În august 2011, am avut șansa să privesc, din apropiere, cea mai mare navă de război americană care a operat în Marea Neagră; nava amfibie de asalt USS Whidbey Island s-a aflat în apele teritoriale române, pentru a participa la un exerciţiu româno-american /Imagini https://www.radioiasi.ro/exercitiul-de-debarcare-e57.html /. Ceea ce a creat privilegiul să ajung în județul Constanța…

Cazinoul / Imagini / rămâne construcția reprezentativă, singurul element al stilului „art nouveau” în România, un adevărat simbol, nicidecum expresia stereotipă și banală utilizată frecvent. Delfinariul         / Imagini /a fost prima formă muzeistică de acest gen din Sud-Est-ul Europei.  Vorbim și despre primul acvariu public din România / Imagini /. Farul genovez / Imagini /, de pe faleză, nu-i uită pe acei care au frecventat portul Mării Negre în secolul XIII. Moscheea Carol I, redenumită Moscheea Mahmud al II-lea,

/ Imagini / păstrează iniţiativa regelui Carol I, în semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din oraşul Constanţa.

Cea mai spectaculoasă, pentru orice subiect, este lumina răsăritului de soare, chiar și atunci când norii vor să te supere / Imagini Răsărit la Marea Neagră /… https://www.radioiasi.ro/rasarit-in-nori-la-marea-neagra-e71.html

*

Mănăstirile Căldărușani / Imagini / (ctitoria lui Neagoe Basarab), Snagov / Imagini / (se presupune că Vlad Țepeș a poruncit înălțarea ei), Cernica (impresionează muzeul, plin cu obiecte de artă și de cult) / Imagini /, Palatul Mogoșoaia (reședința lui Constantin Brâncoveanu) / Imagini /, lacurile Mogoșoaia, Pantelimon (cu suprafața de 260 ha), Căldărușani (vechi liman fluvial) / Imagini /, Cernica, Snagov, pădurile din ultimele trei localități menționate, la care se adaugă Băneasa / Imagini / (cu un colț uitat de… zoologie), sunt juxtapuneri ale județului Ilfov, singurele care îl pot provoca pe călător…

*

În Ialomița, limanul fluviatil format prin bararea cu aluviuni a unui curs de apă, alimentat numai de şiroaie şi precipitaţii reduse (din cauza climei aride – caracteristică regiunii) / Imagini / nu trebuie confundat cu Lacul Amara / Imagini /  din Buzău; lacul natural, sărat, se situează pe traseul Slobozia – Buzău, în apropierea localităţii Amara / Imagini /. Slobozia, ca municipiu / Imagini / poziţionat în centrul Câmpiei Române, la aproape 130 km est de Bucureşti şi 150 km vest de Constanţa, este traversat de râul Ialomiţa / Imagini /, unul dintre cele mai importante râuri din România.

*

Cât despre capitală? Teatre/Imagini Teatrul Evreiesc de Stat /, Ateneul Român/ Imagini /, monumente, statui/Arcul de Triumf și statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul /, palate/ Palatul Cantacuzino /, Case (precum cea a Poporului)/ Imagini din exterior, avem din interior /, dar și memoriale/ Imagini Casa memorială George și Agatha Bacovia /, Hanul Manuc /Imagini / (fost Bei al Moldovei)/ Imagini /, muzee / Muzeul Țăranului Român/, parcuri/ Herăstrău /, locuri unde mai par să bată inimile/ strada Lipscani /, mănăstiri  / Mihai Vodă / și biserici/ Biserica Domnească /, catedrala Sfântul Iosif/ Imagini /… flori care trăiesc prin metaforă și au învățat limba adevărului, curajul de a mărturisi virtuțile istoriei, mitologia și prezentul voinței de a fi… în lumea tot mai aglomerată, mai nerăbdătoare, mai necruțătoare a oraşului “mutant”, capabil să intoxice – prin fier, betoane, ziduri din cărămidă ieftină, străzi asfaltate cu găuri, blocajul zilnic al traficului, reparaţiile fără noimă, mall-urile aparent titanice – poezia plimbărilor pe străduţele cochete ale Bucureştiului de altădată, înzestrate cu ferestre înalte, capiteluri şi cariatide/ preluare Fotografii Bucureștiul de altădată /…

*

Extremitatea sudică a Munteniei (Călărași, Giurgiu/imagini, în drum spre Bulgaria/, Teleorman) are o orientare debilă către turism, cel puțin prin comparație cu zonele montane; fâșiile largi de teren plat, riveran, nu atrag atenția, nu impresionează prin bogăția coloritului sau varietatea formelor; ce-i drept, nici unii oameni nu se remarcă prin originalitate. Bacul pentru mașini care traversează Dunărea de la Călărași la Silistra face o reverență umilă către turiști; în acest punct, Dunărea cotește spre nord și desparte Muntenia de cea mai estică regiune, Dobrogea. Chiar dacă nu descriu Paradisul, orașele din vecinătatea Dunării /imagini DSCN3140, DSCN3145, DSCN3150, în drum spre Bulgaria în Povestea Romaniei salvari Nicu Pt Tata Bulgaria/ păstrează destule trucuri pentru a ne pironi privirea.

*

Merg și către o parte a Olteniei, pe drumul ce leagă localitățile Slatina (37 Km de Casa Memorială Nicolae Titulescu / Imagini /) și Craiova (DN65/E574), stânga, spre localitatea Caracal (DN64), acolo unde vizităm, în pripă, Muzeul Romanațiului / Imagini / (monument de arhitectură din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deținut cândva de nepotul haiducului Iancu Jianu), apoi tot stânga, pe drumul comunal DC80. Desigur, nu mai poate fi de folos harta stolnicului Constantin Cantacuzino, în care apărea desenată Țara Românească, la începutul secolului al XVII-lea, iar satul Brâncoveni (județul Olt), menționat ca târg și reședință a fostului județ Romanați, ațintea boierii din familia Brâncovenilor, cei care au construit, în secolul al XV-lea, ca loc de refugiu, ansamblul arhitectural / Imagini /.

*

Craiova (capitala Dolj-ului) crede în memurirea bisericilor / Imagini, foto Biserica Mântuleasa /, în splendoarea colecțiilor muzeale / Imagini, foto Muzeul de Artă /, în spectacolul discret al caselor memoriale / Imagini, Casa Memorială Elena Farago /. Spre sud de Craiova, pe DN 56, nu vrem doar să fim copleșiți de renumele podgoriilor Segarcea / Imagini / sau de mărimea lacului Bistreț / Imagini /; ajungem, cârmind spre vest, la Casa Memorială Amza Pellea, din Băilești / Imagini /, și, mai departe, în Calafat, unul dintre porturile fluviale de pe Dunăre, important punct de trecere a frontierei cu Bulgaria    / Imagini /. Nici măcar nu admonestăm, nu strigăm de indignare la vederea proiectului de construire a unui pod în zona Calafat-Vidin; de fapt, ce șochează este că proiectul datează din anul 1925…

*

Mehedinți nu se poate sustrage datoriei de a judeca lucrurile:

Grandiosul peisaj format de fluviul Dunărea şi de defileul său, de diversitatea reliefului din zona muntoasă, de existenţa elementelor floristice şi faunistice, multe dintre acestea fiind înscrise în Rezervaţia complexă Cazanele Mari şi Cazanele Mici /Imagini-foto 2561, 2564, 2565, 2568, 2570, 2577, 2597, 2606, 2616, 2620, 2621, 2632, 2633, 2635, 2639, 2642, 2644, 2645, 2646, 2647, 2650, 2652, 2657, 2665, 2668, 2672, 2680, 2685, 2687, 2689, 2690, 2693, 2695, 2696, 2699, 2715, 2719, 2728, 2732, 2755, 2759, 2764, 2768, 2773/, la care se adaugă impresionante mărturii de arhitectură, de artă, ale trecutului…

*

Parcul Natural Porțile de Fier, de 115.655 ha, ocupă fâșii care aparțin județelor Caraș-Severin și Mehedinți. El adâncește următoarele semnificații: cea mai mare amenajare hidroenergetică din România / Imagini 2542, 2543, 2544, 2546, plus titraj Orșova – 2521, 2541, 2548, 2549, 2551, 2552, 2554, 2557 /; prezența unor zone umede care constituie habitate importante pentru specii de păsări protejate la nivel mondial; diversitate biologică (1.668 specii de plante superioare, peste 5.200 de specii de animale); un adevărat muzeu geologic în aer liber; Defileul Dunării este cel mai lung din Europa (134 km). Regiunea geografică situată de-a lungul malului nordic al Dunării, în sudul Banatului, limitată de râul Nera, la nord-vest, de Cazanele Dunării, la est, poartă denumirea de Clisura Dunării.

Oravița – Anina, un traseu supranumit „Semering-ul Bănățean”, datorită asemănării cu o cale ferată din Austria, reprezintă prima, dar și cea mai frumoasă, cale ferată montană de pe teritoriul României/ Imagini 2778, 2781, 2784, 2785, 2786, 2787, 2788, 2789, 2790, 2792, 2793 /.

Între Șopotul Nou și Sasca Romană, pe o porțiune de aproximativ 20 km, Nera străbate un defileu cu aspect de chei, îngust, sălbatic, formând cele mai lungi chei din România. Pereții se înalță până la 200 de metri; apa Nerei și a afluenților săi a săpat și a format, în roca calcaroasă, canioane, peșteri, Lacul Dracului / Imagini preluate / (cel mai mare lac carstic din țară, adânc de 9,3 metri, format prin prăbușirea tavanului unei peșteri). Căile de acces spre Cheile Nerei (în amonte, localitatea Șopotul Nou, pe șoseaua care face legătura dintre Anina și șoseaua Timișoara – Orșova; în aval, localitatea Sasca Romană, pentru acces pietonal, prin tunelele săpate în stâncă și satul Potoc pe șoseaua Timișoara – Oravița – Potoc – Cantonul Damian, pentru acces auto)…

*

Cum să fi procedat mai bine? Aţi obosit alături de mine? Preferaţi „formula magică a nimicului”, fardul gros care acoperă faţa ridată a unor producții fără suflet, „minunile” care îţi arată tot ce nu vrei într-un decor opulent, informaţii despre o vacanţă inaccesibilă celor mai mulţi români?

Nu voi ezita, pentru județul Timiș, să recomand / titraj la 2794, 2795, 2797 – Catedrala catolică din Ciacova / Catedrala Ortodoxă din Timişoara (sau Catedrala Mitropolitană) / Imagini-foto 2800, 2801, 2805, 2806, 2811/, un veritabil simbol al oraşului-stare de spirit, Piaţa Unirii /Imagini-foto 2833, 2834, 2835, 2836, 2837, 2838/, în stil baroc (găzduieşte importante obiective turistice precum Domul romano-catolic, Castelul Huniazilor (cea mai veche clădire din Timişoara, construită între anii 1443-1447 din porunca lui Iancu de Hunedoara, pe ruinele unui vechi castel din secolul XIV) /foto 2340, 2341, 2813, 2814, 2815, 2816, 2817, 2818, 2819, 2820, 2821, 2823, 2825, 2828, 2829, 2830, 2831/.

*

Nu știam dacă vreo carte de vizită a județului Arad (în care am intrat prin Vinga 2843, 2844, 2845, 2847, 2848, 2849, 2850, 2851, 2854, 2855/ conferă dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate, anumitor clădiri din Arad; ele pledează pentru personalități sau evenimente istorice care au marcat viața cetății: Înalta Preparandie, prima școală de învățători în limba română din Ardeal, Casa cu ghiulele, Hotel Ardealul, unde au concertat Franz Liszt (1846), Johann Strauss fiul (1847), Johannes Brahms (1879), unde au poposit George Coșbuc, Octavian Goga, Ion Luca Caragiale, George Enescu, Arany Janos, Moricz Zsigmond; Teatrul Vechi, cel mai vechi teatru din România (1817); Palatul Cultural; Catedrala Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică/mănăstirea franciscană minorită, Biserica Roșie (evanghelic-luterană), Biserica Reformată/foto 2856, 2857, 2860, 2861, 2863, 2865, 2866, 2868, 2877, 2869, 2871, 2872, 2881, 2882/…

*

Diversitatea pare a fi cuvântul preferat și pentru județul Bihor… Relieful este variat, fiind dispus în trepte ce coboară de la est la vest, dinspre culmile Munților Apuseni spre Câmpia de Vest. În est, întâlnim culmile înalte ale Munților Bihorului și masivele Codru-Moma, Pădurea Craiului, Plopiș, o treaptă joasă a siluetei înalte a Bihorului.

Mărturisind, prin comunicare, unele fapte, gânduri sau sentimente intime, ajung la confidență, la religie, la cult /2884 /… Sediul Primăriei din Oradea/foto 2893, 2896, 2898, 2899/ se află pe locul vechii clădiri a Episcopiei Romano-Catolice. Bazilica Romano-Catolică din Oradea/foto 2895, 2900, 2902/ desemnează cel mai mare edificiu baroc de pe teritoriul Romaniei şi una dintre cele mai frumoase bazilici din Europa. Odată cu fenomenul retrocedării, Muzeul Țării Crișurilor /foto 2892/conviețuiește în palatul baroc, Palatul Episcopal Romano-Catolic/foto 2904, 2905, 2906/. Bazilica și Palatul, deopotrivă cu Șirul canonicilor (zece clădiri înșiruite, construite în diferite etape, pe parcursul a peste 100 de ani) /Imagini 2903/, formează așa-numitul complex romano-catolic. Completează spovedania noastră Catedrala Adormirea Maicii Domnului sau Biserica cu lună/2907, 2908/ (deși în stil baroc, aparține comunității ortodoxe din Oradea, iar în turn se găsește montat un mecanism care pune în mișcare o sferă reprezentând Luna). Piața Unirii are emblemă Statuia lui Mihai Viteazul, anterior, statuia din bronz a regelui Ferdinand I… În Sinagoga evreiască/Imagini 2885, 2886/ predomină elementele de artă maură. Întoarcem privirea către alte puncte de atracție: Cetatea Oradea/Imagini 2915, 2919, 2920, 2921, 2922, 2924, 2825, 2826, 2827, 2917/, una dintre rarele cetăți funcționale până în clipa de față, câștigându-și celebritatea pentru șanțul cu apă caldă ce o înconjoară, Teatrul /Imagini 2901/, una dintre cele mai complete exemple ale eclectismului în Oradea / ultimele fotografii 2888, 2889, 2890 /…

*

Județul Sălaj se suprapune celei mai mari părți a zonei de legătură dintre Carpații Orientali și Munții Apuseni. Am întâlnit o varietate de peisaje (Munții Apuseni, Depresiunile Almașului și Guruslăului, Platforma Someșeană/terenul, de cele mai multe ori plan, este situat la diferite înălțimi, câmpii etc). Pe culmea dealurilor din apropierea localității Jibou (renumită pentru grădina sa botanică/Imagini/, 26 km de municipiul Zalău), am ajuns până la vestitul Porolissum (Moigrad) /Imagini/. După o oră de mers pe şoseaua ce duce la Hida, prinși în Gîlgăul Almaşului, pe un drum comunal, am devenit prizonierul tăcut al “Grădinii Zmeilor”, de unde priveliştea deschisă de Valea Almaşului /Imagini/ a lăsat orice cuvânt în umbră. Vă puteți înșira pe trasee din care nu recomand să lipsească: Rezervația națională Poiana cu narcise sălbatice de la Răcaș (înconjurată de o pădure care adăpostește specii endemice)/Imagini/, mănăstirea Strâmba (înfiinţată, după unele surse, în secolul XV)/Imagini/, Bisericile din municipiul reședință (Romano-Catolică, Greco-catolică/Imagini/, Reformată/Imagini/, Catedrala episcopală, Catedrala ordodoxă Adormirea Maicii Domnului/Imagini/), Muzeul Județean și Galeria de Artă din Zalău /Imagini/), Castelul Bathory din Șimleul Silvaniei (a trecut testul curgerii nemiloase a timpului doar poarta pentru trăsuri)/Imagini/, fântâna circulară, crâmpei din fosta fortăreață Cehu Silvaniei)/Imagini/…

*

Situat în partea de nord-vest a României, județul Satu Mare este una din porțile principale ale României, având granițe cu Ungaria și Ucraina. Sunt obiective care merită să fie vizitate, de aceea nu vă lăsați atrași de ispitele negației /foto Carei 2928 / /foto Satu-Mare 2928, 2929, 2930, 2932, 2933, 2934, 2935, 2937, 2938, 2940, 2941, 2942, 2943/…

*

Ajunsesem în Maramureș (septembrie 2011) pe o vreme care se confunda cu arta. / din Povestea Romaniei Salvari Nicu PT Tata DSCN0682, DSCN0683, DSCN0684, DSCN0686, DSCN0787, DSCN 0788, DSCN0740, DSCN0767 /  Într-un județ îndrăgit pentru el însuși, afli că există o glorie care nu mai depinde de ambiție și de putere, ci de poezia naturii; „țara lemnului” are locuitori respectați pentru cunoștințe și talent în arta cioplitului, capodoperele lor fiind bisericile de lemn/Imagini titraj: Săpânța – 2946, 2949, 2967, 2968, 2970, 2971, 2972, 2973;

titraj: Bârsana – 3077, 3078, 3079, 3081, 3082, 3083, 3085, 3086, 3087, 3088, 3090, 3091, 3092, 3093, 3094, 3096/), cu clopotnițe înalte și ascuțite, cu acoperișuri de șindrilă în două ape. Într-un asemenea peisaj, patru văi ale Maramureșului istoric conservă moștenirea rurală (obiceiuri, costume în formă pură, cântece tradiționale). Centrul vechi al Sighetului se dezvoltă, concentric, în jurul Pieții Libertății și a străzii Mihaly de Apșa, străzi cu sens unic, mărginite de clădiri austro-ungare/Imagini 2977, 2979/; tot aici trebuie vizitate Muzeul Maramureșului /3033, 3034, 3035, 3038, 3039, 3042, 3044, 3046, 3047, 3048, 3049, 3050, 3051, 3052, 3054, 3057, 3061, 3062, 3065, 3066, 3067, 3068, 3069, 3070, 3072, 3073/, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței/Imagini-foto 2980, 2981, 2983, 2984, 2985, 2986, 2987, 2990, 2992, 2993, 2994, 2995, 2997, 2999, 3000, 3005, 3008, 3011, 3016, 3015, 3017/, Casa Memorială Elie Wiesel /3018, 3019, 3020, 3021, 3022, 3023, 3024, 3026, 3028/. Centrul administrativ Baia Mare concentrează urme ale trecutului în muzee, în Piața Libertății (cea mai veche construcție, Casa Elisabeta, datează din 1440); Iancu de Hunedoara, soțul Elisabetei, a ordonat, în completare, construcția Turnului lui Ștefan și a catedralei Sfântul Ștefan. Chiar și nobilii se vor bucura să vadă țărani cosind ritmic fânul, ca în Evul Mediu, iar Cimitirul Vesel din Săpânța/Imagini-foto 2951, 2952, 2954, 2956, 2957, 2958, 2959, 2961, 2962, 2964, 2966, 2965/ și-a creat faimă prin crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate (pe unele cruci există chiar versuri care tind să sintetizeze, deseori cu nuanțe umoristice, viața persoanele respective)…

*

Moartea pare să fie o vrajă care subjugă cel puțin la fel de sigur precum o face viața… Simțeam că proiectul „se închide”, trăiește ultimele sale clipe, pe măsură ce m-am convins că drumul care urcă prin pasul Prislop face legătura cu Moldova noastră. Și Bistrița Năsăud /județ pe care l-am parcurs în trei etape/Imagini din Povestea Romaniei Salvari Nicu Bistrița-Cluj-Manastirea Barsana 16032009064, 16032009064, 16032009067, 16032009068; foto 1825, 1827, 1828, 1829/, mai puțin pe calea rutieră de acces (drumul european E576) care face legătura între Rusia (Rostov) și Austria (Viena), străbatând România pe direcția Halmeu-Baia Mare-Bistrița-Suceava-Botoșani-Iași/ este un fel de poartă cu dublu sens: dinspre Moldova înspre Transilvania, din Transilvania în Moldova.

Dărăpănate, degradate, părăginite, măcinate de timp și de oameni, cetățile Ciceu și Rodna /Imagini/ ar fi vrut să nu-și piardă averea istorică, rolul fericit al Cetății Bistriței/Imagini/; aceasta din urmă și-a început destinul datorită regelui Matei Corvin; în 1465, cetatea avea 18 turnuri şi bastioane apărate de meşteşugarii oraşului, Bistriţa fiind unul dintre cele mai importante oraşe ale Transilvaniei, alăturându-se Braşovului, Sighişoarei, Sibiului. Turnul Dogarilor/Imagini/, unul dintre bastioanele de apărare ale orașului, Biserica Evanghelică /Imagini/ (inițial, în stilul gotic al secolului XIV), Casa Argintarului/Imagini/ (monument de arhitectură a începutului de secol XVI), casa lui Ion Zidaru /Imagini/ (prin armonia proporțiilor, prin sobrietate, unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii gotice târzii din Transilvania), complexul format din 13 clădiri (secolele XV-XVI), cele mai tipice construcții renascentiste din Transilvania. Marile personalități (Liviu Rebreanu, George Coșbuc, Andrei Mureșanu, Constantin Moisil) privesc, din înțelesul lor veșnic, spre zona carstică a Munților Rodnei (Peștera Izvorul Tăușoarelor/Imagini/ este cea mai adâncă din România), zona Colibila cu lacul artificial și barajul situat pe râul Bistrița/Imagini/, Parcul Dentrologic Arcalina/Imagini/…

***

De fapt, România a adunat toate personajele ce ființează în noi. Mi-a insuflat rigoarea savantului, freamătul reporterului, sunetul poetului. Văd, cu sagacitate, totul. Privesc în ochi natura, răsfoiesc monografii vechi, culeg folclor și… povești, mă interesează destine individuale dar și soarta colectivă a comunităților.

A construi viitorul înseamnă a lăsa urmele trecerii tale, știind că orice clipă irosită devine trecut fără rădăcină. A crea o dorință pentru ziua de astăzi se răsfrânge în viața ca adaptare la prezent și la permanență, se întemeiază în nenumărate legături pe care cuvintele (singure) nu le pot cuprinde…

[1] Potrivit unei personalități interbelice a școlii etnografice și sociologice românești, Ernest Bernea, ”S-ar putea obiecta că afirmațiile (…) pot avea o valoare în legătură cu Ardealul și așezările din Carpați, că unitățile acestea de viață sunt caracteristice muntelui. Obiecția este până la un punct adevărată; în părțile de deal sau de șes ale țării, hotarele naturale între aceste unități sunt mai puțin precise și mai ales greu de definit. Cu toate că lucrurile stau altfel, nu este mai puțin adevărat că o unitate de viață românească, care nu e satul, dar nici județul(…), există pe întreg pământul țării noastre, oriunde ne-am așeza piciorul”. Apud, Civilizația română sătească, Editura Vremea, București, 2006, pp. 20-23.