Povestea României. Județul Argeș
Publicat de nicolaetomescu, 29 august 2016, 17:13
Schița traseelor parcurse, o schiță a realității, ar vrea să descrie cercul, curba închisă, perfectă, care revine mereu asupra ei însăși. Nu simbolizează infinitatea, dar tinde să exprime integralitatea și unitatea. La distanță oarecum egală de toate punctele periferice (includem proveniența geografică a celui care a alcătuit jurnalul), România poveștilor adevărate poate fi și un simbol al echilibrului; punctele deplasărilor apar tocmai ca expansiuni care au dat naștere cercului imaginar. Simbolul reîntoarcerii se regăsește, în proiect, sub forma etapelor, anotimpurilor și zilelor.
De fapt, Iași – Suceava – Maramureș – Bistrița Năsăud – Cluj – Alba – Hunedoara – Sibiu – Brașov – Covasna – Harghita – Neamț – Iași ar oferi, mai curând, impresia unei curbe plană închisă, pentru care suma distanțelor oricărui punct al său la două puncte fixe pare întotdeauna constantă. Curba aproape perfectă ar fi reprezentată de trasele Suceava – Neamț – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmbovița – Argeș – Vâlcea – Gorj sau/și Botoșani – Iași – Vaslui – Galați – Brăila –, fascinantul „ocol” Tulcea – Constanța –, Ialomița – Ilfov – București – Călărași – Giurgiu – Teleorman – Olt – Dolj – Mehedinți, de aici, în ambele situații invocate, „cercul se închide” prin Caraș Severin – Timiș – Arad – Bihor – Sălaj – Satu Mare – Maramureș – Bistrița Năsăud…
***
Ca un cuțit al reflecțiilor ce nu pot fi reprimate, am întins caii putere asupra Transfăgărășanului. Muntele a reacționat cu blândețe, lăsându-mă să trec dincolo de strâmtoarea legilor sale. Rareori mi s-a întâmplat să privesc un lac și să-l asemuiesc mării întemeietoare. Bâlea (din județul Sibiu, la graniță cu Argeș) a răspuns întrebărilor legate de cunoaștere (lac glaciar, la altitudinea de 2.040 m, 360 m în lungime și adâncimea de 11,35 m); la altele ne-a dat să înțelegem că tăcerea ar ajuta lumea să-și deschidă brațele…
Aventura imaginației poate încuraja sistematica pregătirilor. Lacul Bâlea rămâne în așteptare la circa 77 km de Sibiu, la 68 km față de Făgăraș, iar 85 km îl despart de Curtea de Argeș. Pe drum, trecem de Lacul și Barajul Vidraru (la data finalizării, locul 8 în Europa și locul al 20-lea în lume, ar costa în zilele noastre circa 450 de milioane de Euro); tăcere, distanță, rigiditate sau plăcerea de a fi văzut enigmatic, misterios, puternic și amenințător?
*
Deschid o fereastră printre atâtea locuri despre care unii vorbesc fără să le fi văzut vreodată…
La Mănăstirea Curtea de Argeș totul devine un dialog al luminii, care abia atinge pământul, cu rotirea prin aer a părții din Cartea Cuvântului. Înălțată de Neagoe Basarab, pe fundațiile unui locaș mai vechi, distrusă în 1611 de armatele lui Gabriel Bathory și restaurată de Matei Basarab, considerată de Paul de Alep (în 1654) „una dintre minunile lumii”, devine, pentru o scurtă perioadă, sediu al Episcopiei Argeșului, fiind refăcută, în forma actuală, de către arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy.
Suntem, și astăzi, prizonierii legendei meșterului Manole: întemnițăm tot ce este mai drag inimii, între ziduri exterioare, pentru a fi siguri că vom reuși să ducem la bun sfârșit cariera; odată terminată lucrarea noastră, suntem abandonați pe acoperiș, ca alții să se asigure că nu vom repeta isprăvile; disperați, ne facem o pereche de aripi (din șindrilă?); încercînd să zburăm, ne prăbușim alături de propria creație și murim; poate că din acel loc va țâșni, vreodată, un izvor cu apă limpede…
*
Dacă nu mergi prin Pitești și preferi drumul prin Câmpulung Muscel, venind dinspre prima reședință domnească a Țării Românești, în apropierea localității Podu Dâmboviței, la stânga de drumul Rucăr – Bran (de pe DN73, urmezi indicatorul „Dâmbovicioara 5 km”, la stânga), te întâmpină Cheile Dâmbovicioarei. Străbați 2 km, în arealul montan calcaros al Munților Piatra Craiului. „Dâmbovicioara” (afluent al Dâmboviței) a săpat un adevărat canion lung de 8 km în formațiunile de roci sedimentare, calcaroase, gresii, conglomerate; în anumite porțiuni, valea are pereți verticali ce depășesc 200 de m înâlțime. Apele râului au creat turnuri bizare, creste ascuțite, goluri carstice, astfel încât zona poate număra peste 50 de peșteri. Peștera Dâmbovicioara este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara, la 1 km nord de satul cu același nume (din județul Argeș).
*
Legăturile cu cele mai importante centre urbane – Câmpulung (25 km) şi Târgovişte (45 km), asigurate de D.N. 72 A – recomandă un tablou contrastant: comuna Cetăţeni. Aşezată pe cursul superior al Dâmboviţei, într-o zonă subcarpatică dominată de microrelieful carstic înscris ariei monumentelor naturale protejate, cu versanţii de-a stânga şi de-a dreapta râului, presăraţi, spune ghidul primăriei, „cu gospodării frumoase, grădini îngrijite şi pâlcuri de pădure îmbinate armonios care oferă imaginea unei superbe zone turistice”, Cetățeni indică și aparenta desfășurare a acțiunii din visul românesc, succesiunea unor încercări inconștiente de a defini o viziune izolată, convenabilă; ca și cum cineva arată același tablou, cu personajele schimbate și retușate…
Desigur, povestirea cinematografică nu poate renunța, pe deplin, la secvențe și încercări reînnoite de a spune același lucru. Între Valea lui Coman, Valea Chiliilor și râul Dâmbovița, între satele Cotenești-Stoenești (drum /doar la pas/ spre est, 2,5 km în circa jumătate de oră), Mănăstirea Cetățuia Negru-Vodă propovăduiește iubirea contrariată de lumea care nu-și recunoaște boala. „Meteora României”, amintită, ca schit, încă din vremea lui Mihai Viteazul (numele ei apare în hrisoavele mai multor domni munteni), te privește deasupra unei creste stâncoase, la 881 m deasupra nivelului mării. Biserica poartă două hramuri: „Adormirea Maicii Domnului” și „Izvorul Tămăduirii”. Reținem semnificațiile: a reveni la starea normală (după o boală); a deveni sănătos; a te însănătoși; a te îndrepta; a te vindeca; a te lecui…