03 dec., 18.10 Enescu și desfășurarea temporală a muzicii sale, invitat prof.univ.dr. Gheorghe Duțică, la Univers Muzical cu Daniela Vlad

Publicat de dvlad, 3 decembrie 2016, 13:41

Ediția de astăzi a emisiunii noastre este un omagiu adus creativității muzicale românești de cea mai aleasă spiță: operei enesciene. Invitat este dl. Prof.univ.dr. Gheorghe Duțică, de la Universitatea Națională de Arte ,,George Enescu” Iași, care anul acesta a publicat la Editura Muzicală trei volume de muzicologie, adevărate evenimente ale domeniului, apreciate prin conferirea MEDALIEI DE AUR la Expoziția EUROINVENT 2016 și lansate mai întâi la Festivalul Internațional al Muzicii Noi de la București, în luna mai 2016, la Iași, în cadrul Festivalului Muzicii Românești din luna octombrie și apoi la Brașov, la Universitatea Transilvania, în cadrul Simpozionului Internațional Știința Muzicii – Excelența în Performanță. Volumele sunt „Perpetuum Enescu. Paradigme ale timpului polimodular” și „Orizonturi componistice românești”, respectiv varianta în limba engleză, „Romanian Compositional Horizons”.

Cine ascultă Suita „Impresii din copilarie”, Sonata a 3-a în caracter popular românesc, Suita a III-a pt orchestră, ca și multe alte lucrări enesciene, va recunoaște în unduirile blânde ale muzicii, spiritul și lumina ținutului natal al autorului, Livenii deveniți astăzi satul George Enescu, Cracalia sau Mihăilenii din zona Dorohoiului. Despre aceste locuri, el spune că sunt „… plaiuri moldave cu lanuri de orz și de porumb, cu petice de păduri batrâne la orizont și vechi sate pierdute între sălcii și mesteceni.” Și mai spune „…nu încercați să aflați toate acestea dintr-un atlas. Cel mult veți găsi între Siret și Prut – afluenți ai Dunării, orașele Iași și Dorohoi. Liveni-Vârnav și Cracalia aparțin doar amintirilor mele…”

Moștenirea aceasta spirituală, care i-a dăruit lui Enescu un mod atât de inegalabil de a face muzică, este seva inspiratoare la care ne vom referi și noi astăzi, focalizând pe dimensiunea temporală a muzicii sale, pentru că din aceste locuri se trage această caracteristică, una din cele mai personale și mai originale ale muzicii lui George Enescu, desfășurarea ei liberă în timp, dincolo de încătușările bine măsurate obișnuite în muzica cultă, dar prin formule ritmice și tempouri pe care Enescu nu le lasă deloc la voia întâmplării sau a interpretului, indicând extrem de precis modul lor de interpretare.