Destinaţia zilei: Palatul Parlamentului este de fapt palatul nostru, al românilor… EU Aleg România – 31 octombrie

Publicat de Lucian Bălănuţă, 31 octombrie 2014, 06:29

Cu frenezia nebunească specifică „epocii de aur” cea mai mare clădire din Europa a fost ridicată în doar 5 ani, record neatins de nicio altă țară care s-a încumetat la un astfel de proiect gigantic….

Costurile au fost astronomice, atât în bani cât și în sacrificii omenești…

Întregul deal al Arsenalului a fost nivelat, adică 70 de hectare, două întregi cartiere, Uranus și Antim fiind rase de pe fața pământului și mai mult de 60 de mii de locuitori rămânând fără case…

Cea mai blândă estimare a cheltuielilor ajunge la echivalentul a 5 miliarde de dolari, bani luați din bugetul unei țări în care statul la coadă pentru alimente de subzistență era sport național…
Și asta pentru că mâna de lucru a fost gratis, repetăm, gratis, muncitorii fiind de fapt în mare parte militarii în termen și muncitorii detașați pe șantier…

Puțină lume știe că de fapt această impresionantă construcție este neterminată până în ziua de azi deși lui Ceaușescu i se promisese că în doar 2 ani totul va fi gata.
Dintre cele peste 1000 de camere, doar 440 sunt finisate!

După cutremurul din 1977 dictatorul a pornit un program de sistematizare forțată a Bucureștiului, plan care a cuprins demolarea zonei centrale a Capitalei și construcția unui „oras în oras”, idee copiată din Coreea de Nord, de la Phenian.

Enormul edificiu a făcut parte dintr-un ansamblu ce mai cuprindea Ministerul Apărării, Casa Radio, Casa Academiei, actualul Hotel Marriott și bulevardul Unirii.

Totul era gândit într-o singură direcție…

Ceaușescu trebuia să fie apărat de cutremure, o mare teamă a sa după seismul din 1977, să îl apere de un posibil război nuclear în contextul Războiului Rece, să îl ferească de o posibilă revoltă a oamenilor și, nu în ultimul rând, să fie o gigantică demonstrație de putere care să arate lumii întregi că el este cel mai puternic conducător din lagărul socialist.

Un fapt puțin cunoscut este că inițial arhitecții recomandau pentru construcție zona Băneasa însă Ceaușescu a cerut să fie aleasă o zonă cu risc seismic cât se poate de mic, ceea ce le-a lăsat proiectanților doar două variante: dealul Mitropoliei și Dealul Spirii.
Alegerea a fost să fie salvată Mitropolia Română…

Mai multe detalii despre istoria Palatului Parlamentului ne ofera istoricul Andrei Popescu:

Tot la capitolul curiozități intră și părțile mai puțin cunoscute ale clădirii…

Pentru protecția dictatorului s-au construit nu mai puțin de patru niveluri subterane care adăpostesc două adăposturi antiatomice și un labirint de tuneluri subterane care permiteau fuga, în caz de pericol, cu o masină electrică prin legăturile realizate cu toate clădirile din jur și cu rețeaua metroului bucureștean.

În prezent lângă Palatul Parlamentului se ridică o altă constructie impunătoare, viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului.

Și de aici începe povestea în cifre a celei mai cele clădiri…

Conform Cărții Recordurilor, Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafată din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume.

Palatul de 1000 de încăperi a „înghițit” 1 milion de metri cubi de marmură și 1000 de tone de bazalt care s-au folosit la construcție…

Sediul Parlamentului este pe locul 2 în lume ca suprafață după Pentagon iar la construcție participau simultan, în trei ture de câte 8 ore zilnic, 20 de mii de oameni care au folosit 2 milioane de tone de nisip, 200 de mii de metri cubi de sticlă, au montat 220 de mii de metri pătrați de covoare și au amplasat 2800 de candelabre în clădirea ce are o lungime de 270 de metri și o lățime de 245 metri.

Clădirea cu volumul de 2.550.000 metri cubi are suprafața desfășurată de 365.000 de metri pătrați și ocupă locul 3 în lume ca volum în urma clădirii de asamblare a rachetelor spațiale de la Cape Canevaral și după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic, are 30 de săli de conferința în care s-au folosit 3.500 de tone de cristal și alte 3.500 de metri pătrați de piele.

Fosta Casă a Poporului are 440 de birouri, a necesitat 550 de mii de tone de ciment iar amprenata la sol este de 66.000 de metri pătrați.

700 de arhitecți au participat la construcție care s-a ridicat cu 700 de mii de tone de oțel până la o înălțime de 86 metri, fără a lua în calcul nivelurile de subsol.

În Palatul Parlamentului există 9 săli monumentale în care s-au adus 900 de mii de metri cubi de esențe de lemn…

E clar, faraonica clădire demonstrează fără tăgadă că românii pot crea lucruri de nota 10…
Întrebarea este…

…Cum vrem să fie România noastră?