Povestea României. Județul Timiș
Publicat de nicolaetomescu, 12 ianuarie 2017, 11:25
Schița traseelor parcurse, o schiță a realității, ar vrea să descrie cercul, curba închisă, perfectă, care revine mereu asupra ei însăși. Nu simbolizează infinitatea, dar tinde să exprime integralitatea și unitatea. La distanță oarecum egală de toate punctele periferice (includem proveniența geografică a celui care a alcătuit jurnalul), România poveștilor adevărate poate fi și un simbol al echilibrului; punctele deplasărilor apar tocmai ca expansiuni care au dat naștere cercului imaginar. Simbolul reîntoarcerii se regăsește, în proiect, sub forma etapelor, anotimpurilor și zilelor.
De fapt, Iași – Suceava – Maramureș – Bistrița Năsăud – Cluj – Alba – Hunedoara – Sibiu – Brașov – Covasna – Harghita – Neamț – Iași ar oferi, mai curând, impresia unei curbe plană închisă, pentru care suma distanțelor oricărui punct al său la două puncte fixe pare întotdeauna constantă. Curba aproape perfectă ar fi reprezentată de trasele Suceava – Neamț – Bacău – Vrancea – Buzău – Prahova – Dâmbovița – Argeș – Vâlcea – Gorj sau/și Botoșani – Iași – Vaslui – Galați – Brăila –, fascinantul „ocol” Tulcea – Constanța –, Ialomița – Ilfov – București – Călărași – Giurgiu – Teleorman – Olt – Dolj – Mehedinți, de aici, în ambele situații invocate, „cercul se închide” prin Caraș Severin – Timiș – Arad – Bihor – Sălaj – Satu Mare – Maramureș – Bistrița Năsăud…
Nu voi ezita, pentru județul Timiș, să recomand Catedrala Ortodoxă din Timişoara (sau Catedrala Mitropolitană), un veritabil simbol al oraşului-stare de spirit, Piaţa Unirii, în stil baroc (găzduieşte importante obiective turistice precum Domul romano-catolic, Castelul Huniazilor (cea mai veche clădire din Timişoara, construită între anii 1443-1447 din porunca lui Iancu de Hunedoara, pe ruinele unui vechi castel din secolul XIV)…
