CCR: Este firesc ca persoana citată să se prezinte şi să răspundă solicitărilor comisiei parlamentare de anchetă (motivare)

Publicat de Andreea Drilea, 20 iulie 2017, 06:45

Este firesc ca persoana citată să se prezinte şi să răspundă solicitărilor comisiei parlamentare de anchetă, potrivit motivării deciziei prin care Curtea Constituţională a României (CCR) a respins o sesizare formulată de parlamentari ai PNL şi USR privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor şi a Regulamentului activităţilor comune ale Camerei şi Senatului.

‘Noile reglementări pun la dispoziţia comisiei de anchetă anumite mijloace procedurale care să contribuie la caracterul efectiv şi eficient al anchetei parlamentare. Este firesc ca persoana citată să se prezinte şi să răspundă solicitărilor comisiei; constatarea şi stabilirea abaterilor disciplinare este, însă, de resortul exclusiv al titularului acţiunii disciplinare, în cazul în care persoana citată nu îşi îndeplineşte aceste din urmă obligaţii, comisia de anchetă neputând avea o asemenea competenţă’, se precizează în motivare.

Conform aceleiaşi surse, refuzul persoanelor invitate la comisia de anchetă de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţia acesteia celelalte documente sau mijloace de probă deţinute utile activităţii comisiei nu constituie infracţiune. Organele de urmărire penală nu pot fi sesizate pentru acest refuz, dar comisia poate formula o sesizare cu privire la săvârşirea unei infracţiuni pe baza datelor existente.

CCR a mai reţinut că scopul unei anchetei parlamentare nu este acela de a verifica numai aspecte care intră în competenţa autorităţilor publice aflate sub control parlamentar, ci de a clarifica împrejurările şi cauzele în care s-au produs evenimentele supuse cercetării.

‘Prin urmare, aceste comisii anchetează/verifică fapte sau împrejurări, şi nu persoane. Ele au ca finalitate constatarea existenţei sau inexistenţei faptelor pentru care a fost creată comisia prin mijloace de cercetare şi documentare parlamentară. Prin urmare, activitatea unei comisii de anchetă nu are nicio tangenţă cu o anchetă judiciară, ea obiectivându-se mai degrabă într-un material documentar şi de studiu’, se arată în motivare.

CCR a constatat că, potrivit prevederilor constituţionale, judecătorii, procurorii sau membrii Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt supuşi controlului parlamentar, ceea ce nu înseamnă, însă, că aceste instituţii s-ar plasa în afara sistemului de putere instituit chiar prin Constituţie, ci faptul că membrii lor sunt independenţi în exercitarea activităţii lor.

‘Curtea constată că instituţia controlului parlamentar nu trebuie izolată de principiul constituţional al colaborării loiale între instituţiile şi autorităţile statului şi de cel al loialităţii faţă de Constituţie, ci coroborată şi corelată cu acestea. Prin urmare, este evident că reprezentanţii instituţiilor trebuie să colaboreze în realizarea anchetelor parlamentare, în această formulă concretizându-se şi principiul echilibrului între puterile statului. De asemenea, Curtea mai reţine că, la rândul său, dacă o hotărâre parlamentară privind constituirea unei comisii de anchetă depăşeşte limitele constituţionale antereferite, ea poate fi supusă, în mod individual şi punctual, controlului de constituţionalitate’, se menţionează în motivare.

Instanţa constituţională a mai apreciat că, prin invitarea reprezentanţilor puterii judecătoreşti, Curţii de Conturi sau Curţii Constituţionale la lucrările comisiilor de anchetă, pot fi determinate problemele sistemice cu care aceste instituţii se confruntă şi soluţiile de rezolvare, inclusiv prin exercitarea competenţei de legiferare a Parlamentului.

‘De aceea, Curtea constată că reglementările constituţionale referitoare la autoritatea judecătorească, Curtea de Conturi sau Curtea Constituţională nu se opun ca, spre exemplu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al României, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, preşedintele Curţii de Conturi, preşedintele Curţii Constituţionale să ia parte la lucrările comisiei de anchetă. Însă, aceleaşi reglementări se opun participării persoanelor care compun aceste autorităţi în faţa comisiilor de anchetă în legătură cu activitatea lor jurisdicţională, judiciară, de urmărire penală sau de audit, după caz’, se precizează în motivare.

CCR a mai apreciat că activitatea unei comisii de anchetă ‘nu are nicio tangenţă cu o anchetă judiciară’, ceea ce înseamnă că nu există niciun motiv pentru care ancheta parlamentară trebuie să înceteze atunci când este demarată o anchetă judiciară.

‘În caz contrar, de multe ori unele subiecte de interes general ar rămâne într-o sferă lipsită de vizibilitate pentru societate, pe motiv că în curs s-ar afla o anchetă judiciară, ceea ce este inacceptabil într-o societate democratică în care informaţiile care privesc comunitatea, fiind de interes general, trebuie aduse la cunoştinţa publică, informarea corectă a cetăţenilor fiind un deziderat al statului de drept. (…) Curtea mai reţine şi faptul că există teme de larg interes public, care niciodată nu ar putea face obiectul unei anchete parlamentare pe motiv că există proceduri judiciare în curs (defrişarea pădurilor, retrocedarea unor bunuri imobile, Revoluţia din 1989, poluarea apelor, colectarea deşeurilor, traficul de fiinţe vii, furtul din conductele de petrol, cauzele evaziunii fiscale etc.), ceea ce este inadmisibil’, se mai arată în motivare.

Conform aceleiaşi surse, comisiile de acest tip anchetează fapte sau împrejurări, şi nu persoane. Ele nu sunt abilitate să se pronunţe asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane, fiind doar expresia controlului parlamentar.

CCR a respins, pe 21 iunie, sesizările de neconstituţionalitate formulate de PNL şi USR privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor şi a Regulamentului activităţilor comune ale Camerei şi Senatului.

Potrivit unui comunicat al CCR transmis AGERPRES, Plenul Curţii Constituţionale a luat în dezbatere sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Hotărârii Camerei Deputaţilor nr. 37/2007 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, sesizare formulată de 82 deputaţi de la PNL şi USR, şi sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 38/2017 privind modificarea şi completarea articolului 9 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, sesizare formulată de 91 deputaţi aparţinând aceloraşi două partide.

‘În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, sesizările de neconstituţionalitate formulate şi a constatat că dispoziţiile Hotărârii Camerei Deputaţilor nr.37/2017 privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, respectiv ale Hotărârii Parlamentului României nr.38/2017 privind modificarea şi completarea art.9 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului sunt constituţionale’, se precizează în comunicat.

Curtea a statuat că plenitudinea funcţiei de control a Parlamentului (Decizia nr.48 din 17 mai 1994) trebuie exercitată cu respectarea competenţelor strict determinate de Constituţie. Întrucât Parlamentul exercită suveranitatea naţională (art.2 alin.(1) din Constituţie), fiind ales de către cetăţeni, şi este organul reprezentativ suprem al poporului român (art.61 alin.(1) din Constituţie), funcţia sa de anchetă se diferenţiază de ancheta penală.

‘Activitatea unei comisii de anchetă nu are nicio legătură cu o anchetă judiciară, obiectul acestora fiind diferit. Natura juridică diferită a celor două categorii de anchete nu le face incompatibile, ci ele pot coexista în ideea unei cooperări şi colaborări loiale între instituţiile statului’, se menţionează în comunicat

Prin urmare, arată sursa citată, nu este nici necesară şi nici de dorit încetarea anchetei parlamentare în condiţiile demarării unei anchete judiciare, astfel încât, din această perspectivă, nu se poate reţine încălcarea articolului 1 alineatul 4 din Constituţie.

CCR a stabilit că dispoziţiile criticate în sesizare realizează o distincţie între persoanele care fac parte din instituţii care se află sub control parlamentar şi care trebuie să se prezinte în faţa comisiilor de anchetă şi persoanele care ocupă funcţii de conducere în autorităţi ce nu se află sub control parlamentar, precum preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul-general al României.

CCR a decis anterior, pe 14 iunie, că modificările legislative care obligă persoanele solicitate să se prezinte la comisiile parlamentare de anchetă nu încalcă principiul separaţiei şi echilibrul puterilor în stat.

‘În ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, referitoare la încălcarea art.1 alin.(4) din Constituţie, Curtea a constatat (…) că procedurile reglementate prin dispoziţiile legii supuse controlului de constituţionalitate nu imprimă activităţii comisiei de anchetă un autentic caracter jurisdicţional, deoarece această comisie nu pronunţă hotărâri sau sentinţe (…) şi nu interferează cu nicio entitate publică având competenţe de înfăptuire a justiţiei. Prin urmare, nu poate fi reţinută critica privind nerespectarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor sau a cooperării loiale între autorităţile publice’, se precizează într-un comunicat al CCR transmis AGERPRES, referitor la respingerea obiecţiei de neconstituţionalitate cu privire la Legea privind completarea dispoziţiilor art.9 din Legea nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Conform aceleiaşi surse, plenul CCR a respins, cu majoritate de voturi, obiecţia de neconstituţionalitate formulată, constatând că prevederile legii sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

‘În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate, referitoare la încălcarea art.1 alin.(5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la calitatea legii (…), Curtea a constatat că acestea nu sunt întemeiate. În acest sens, Curtea a reţinut, în principal, faptul că soluţiile legislative cuprinse în dispoziţiile de lege examinate, de completare a art.9 din Legea nr.96/2006, nu afectează concepţia generală ori caracterul unitar al actului normativ de bază, integrându-se armonios şi în continuarea contextului normativ reglementat la alin.(2) al art.9’, se mai menţionează în comunicat.

CCR a constatat, totodată, că propunerea legislativă a fost elaborată cu luarea în considerare a jurisprudenţei în materie, reglementând prin lege, şi nu prin regulament parlamentar, posibilitatea invitării de către comisia de anchetă ‘a oricărei alte persoane (străine raportului constituţional dintre Parlament şi Guvern) care poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei şi care acceptă să fie audiată’.

Plenul CCR a respins pe 14 iunie obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind completarea articolului 9 din Legea 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, obiecţie formulată de 81 deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale PNL şi USR.

Pe 9 mai, Camera Deputaţilor a adoptat, cu 171 de voturi ”pentru”, 98 ”împotrivă” şi o abţinere, modificarea Regulamentului propriu, în sensul introducerii obligativităţii persoanelor solicitate de a se prezenta la comisiile de anchetă parlamentară.

Deputaţii au renunţat însă la eliminarea cvorumului de prezenţă din comisii, prevedere care a fost introdusă iniţial în Comisia de regulament de preşedintele acesteia, Eugen Nicolicea.

Potrivit prevederilor adoptate, comisiile de anchetă pot cita orice persoană care lucrează în cadrul Guvernului sau celorlalte organe ale administraţiei publice şi poate avea cunoştinţă despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei. Persoanele citate sunt obligate să se prezinte în faţa comisiei de anchetă parlamentară.

În cazul refuzului nemotivat de a răspunde solicitărilor comisiei de anchetă, aceasta poate propune sesizarea conducătorului autorităţii sau instituţiei unde îşi desfăşoară activitatea persoana citată, în vederea aplicării în mod corespunzător a prevederilor regulamentelor de organizare şi funcţionare a instituţiei respective sau poate propune sesizarea organelor de urmărire penală pentru infracţiunea prevăzută de articolul 267 din Legea 286/2009 privind Codul penal cu modificările şi completările ulterioare, mai prevede hotărârea de modificare a Regulamentului.

Persoana invitată poate răspunde şi în scris comisiei de anchetă parlamentară, furnizând informaţiile solicitate sau poate transmite prin poştă documente sau celelalte mijloace de probă pe care le deţine şi care sunt utile comisiei de anchetă. Refuzul persoanelor invitate la comisia de anchetă de a furniza informaţiile solicitate sau de a pune la dispoziţia acesteia celelalte documente sau mijloace de probă deţinute, utile activităţii comisiei, poate fi considerat ca obstrucţionare sau împiedicare a aflării adevărului şi poate constitui temei pentru sesizarea organelor de urmărire penală, mai arată textul adoptat.

(Agerpres/FOTO arhivă romaniatv.net)