(INTERVIU) Stuart Eizenstat, Claims Conference: “Alți 5.000 de supraviețuitori ai Holocaustului ar putea fi eligibili pentru pensii din partea guvernului german”

Publicat de Lucian Bălănuţă, 30 iulie 2017, 08:35

Aproximativ 5.000 de evrei, mulți dintre ei supraviețuitori ai atrocităților antisemite comise în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ar putea primi pensii, ca formă de compensație din partea guvernului german.

Cazul este pe agenda Claims Conference, organismul oficial de negociere pentru supraviețuitorii Holocaustului.

Într-un scurt interviu acordat în exclusivitate colegului nostru, Lucian Bălănuță, negociatorul special al comitetului de negociere Claims Conference, ambasadorul Stuart Eizenstat, a precizat că dosarul are la bază succesul istoric obținut la începutul acestei luni, care prevede acordarea de despăgubiri celor aproximativ 1.000 de supraviețuitori, victime ale pogromului de la Iași din 1941.

Luna trecută s-au împlinit 76 de ani de la pogromul de la Iași, una dintre cele mai mari tragedii din România, în care au fost uciși aproximativ 14 mii de evrei sub ordinele Mareșalului Antonescu și cu participarea armatei germane.

Lucian Bălănuță: Domnule ambasador, vă propun să facem o scurtă trecere în revistă și să vorbim despre acordul obținut de Claims Conference. Vă întreb care a fost situația de dinainte și ce a rezultat după negocieri?

Stuart Eizenstat: Jewish Claims Conference a fost creată în 1952 de premierul de atunci al Statului Israel, David Ben Gurion, și cancelarul de atunci al Germaniei de Vest, Konrad Adenaur, ca fiind instituția oficială de negociere pentru supraviețuitorii Holocaustului. De atunci, Germania a alocat aproximativ 70 de miliarde de dolari la nivel de plăți. Am ocupat o serie de funcții de diplomat de prim rang în administrațiile Carter și Clinton. Am îndeplinit, în timpul administrației Clinton, funcția de consilier special al președintelui, dar și al secretarului de stat, Madeleine Albright, pe probleme de Holocaust. În 2009 am devenit președintele Comitetului de negociere din cadrul Claims Conference, alături de Roman Kent, supraviețuitor al Holocaustului,  și am obținut o serie de acorduri importante, în special în privința creșterii alocărilor pentru îngrijire la domiciliu. Acest caz concret (n.r. cel al supreviețuitorilor atrocităților de la Iași) l-am abordat în iulie 2017 cu unele îngrijorări din cauza faptului că am vrut să insistăm pe o serie de probleme cheie, cum ar fi programele alimentar și medical, reducerea intervalului de timp în privința ascunderii identității pentru ca persoana în cauză să fie eligibilă pentru compensații sau ridicarea interdicției de a primi compensații pentru cei care au obținut o serie de plăți, reduse, ce-i drept, în cadrul programului inițial german de după al Doilea Război Mondial (vorbim în unele de cazuri de 400-500 de mărci germane). Și, desigur, vorbim de cei o mie de supraviețuitori din Iași. Așadar, Iașul a fost unul dintre dosarele pe această problematică și îngrijorarea pe care am avut-o a fost legată de faptul că în cadrul discuțiilor telefonice care au precedat negocierile părea că nu vom ajunge la nivelul de progres așteptat. Așa că în miercurea de dinaintea începerii negocierilor, delegația noastră s-a întâlnit cu ministrul german de finanțe, Wolfgang Schäuble, și l-am rugat ca echipa sa, condusă de secretarul de stat, Werner Gatzer, să manifeste flexibilitate în privința acestor chestiuni, ținând cont că am intrat în ultima etapă a vieții supraviețuitorilor. Și pentru că era foarte important, și îi includem și pe cei din Iași aici, ca în ultimii ani de viață, aceștia să trăiască la un nivel de confort cât mai înalt posibil ținând cont de trauma pe care au trăit-o în tinerețe. Am fost foarte mulțumiți că, la finalul unei sesiuni de negocieri foarte dificile, am obținut cât mai mult din ce ne-am propus, inclusiv medicamente și alte chestiuni. Deși germanii nu au fost de acord cu ceea ce am cerut de trei ani, ca Iașul să fie încadrat la ceea ce numim „ghetou deschis” (n.r. fără ziduri, care se bazează pe restricţii de circulaţie) și, potrivit unui acord din 2013 pe care l-am negociat, ar fi trebuit să fie eligibili (n.r. supraviețuitorii) pentru pensii, repet, germanii nu au fost de acord nici măcar la această negociere, totuși am identificat o soluție creativă de a obține fonduri suplimentare, aproximativ 4,2 milioane de euro, astfel încât să putem asigura plata pensiilor pentru circa o mie de supraviețuitori din Iași. Așadar, Iașul va fi considerat un ghetou deschis din acest punct de vedere, iar plățile vor fi acoperite imediat.

Lucian Bălănuță: Și acest lucru a însemnat totodată o recunoaștere a guvernului german. Însă în ce a constat noutatea?

Stuart Eizenstat:  Iașul (n.r. dosarul Iașului) a fost unic în mai multe rânduri și de aici și motivul frustrării mele, mai ales că de trei ani ne luptăm pentru a-i compensa (n.r. pe  supraviețuitori), iar unii dintre ei au murit de atunci. A fost unic în trei chestiuni. În primul rând, la sfârșitul lui iunie, între 28 și 29 iunie 1941, în acel interval de 24 de ore, 14 mii de oameni au fost omorâți de naziști. În al doilea rând, supraviețuitorii, bărbați, câteva mii (n.r. evreii care au supraviețuit masacrului de la Chestură), au fost înghesuiți în acele „Trenuri ale Morții”. Ceea ce este unic în privința acelor trenuri care se îndreptau către Auschwitz și alte zone de exterminare, este însuși mecanismul de ucidere a oamenilor, chiar în trenuri, ferestrele fiind astupate astfel încât ei să se sufoce până la moarte, iar în intervalul de timp cât au îndurat, asta s-a și întâmplat. În al treilea rând, am argumentat că supraviețuitorii din Iași, în marea lor majoritate femei și copii, au fost forțați să poarte „Steaua lui David” și să trăiască în cartierul evreiesc cu teama constantă de a fi împușcați dacă ieșeau din case, astfel că am indicat faptul că acesta este un ghetou deschis și am avut sprijin din partea Yad Vashem din Israel și din partea Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington. În timp ce germanii nu au achiesat la acele idei, totuși, noi am găsit, așa cum am menționat anterior, metode creative de a le acorda pensii echivalente.

Lucian Bălănuță: În ce măsura ați beneficiat de sprijinul autorităților și al cercetătorilor din România?

Stuart Eizenstat: Nu sunt sigur dacă autoritățile și guvernul din România au avut o greutate considerabilă, însă cercetarea care a fost desfășurată cu surse românești a fost un sprijin real.

Lucian Bălănuță: Ce alte proiecte are în vedere Claims Conference cu privire la România? Există o agendă pe acest subiect?

Stuart Eizenstat:  Agenda este de a încerca urgent, în anii următori, înainte de a fi prea târziu, să cuprindem cât mai multe cazuri românești. De exemplu, am vrea ca românii (n.r. evreii supraviețuitori ai pogromurilor și persecuțiilor antisemite din România) să obțină pensii, nu doar cei din Iași, vorbim de alte câteva mii, mulți dintre cei care au purtat „Steaua lui David”. Trebuie să precizez că în lumina acordului obținut care permite persoanelor care au primit o singură compensație în anii ’50-’60, în cadrul programului german, (între 500 și 1000 de mărci germane la acea vreme), avem acum posibilitatea, după înțelegerea din iulie cu autoritățile germane, ca oamenii să primească și alte plăți, inclusiv pensii. Mulți dintre cei care au obținut acea unică plată erau români care au purtat „Steaua lui David”. Credem că acest precedent va permite ca în jur de 5000 de supraviețuitori, mulți dintre ei români, să aibă posibilitatea de a primi plăți, pe lângă cei din Iași. Acesta este un punct foarte important, ținânt cont că, inițial, atenția s-a abătut asupra celor din Iași. Vorbim, în schimb, de 5000 de oameni, mulți dintre ei români, care, deși au primit compensații în anii ’50-’60, au de acum posibilitatea de a primi pensii.

Lucian Bălănuță: Începând cu ce lună ar trebui ca supraviețuitorii să primească această formă de compensaței?

Stuart Eizenstat: Nu am o dată exactă, însă sper să fie cel mai devreme începând cu luna ianuarie.

Amănunte despre negocierile purtate de Claims Conference cu autoritățile germane și despre acordul obținut pe subiectul supraviețuitorilor Pogromului de la Iași iunie-iulie 1941 – AICI.

Citiți și opinia istoricului și cercetătorului ieșean, Adrian Cioflâncă, pentru RFI pe subiectul – De ce plătește Germania pentru Pogromul de la Iași? Pentru că așa trebuie

(FOTO COLAJ – Sursa www.lbi.org și photo Documentary from the Holocaust in Romania, by Radu Ioanid, (Sept. 2017), Indiana Univ. Press in assoc. with U.S. Holocaust Memorial Museum)