Alexie/Alexei Mateevici: „N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut”…

Publicat de nicolaetomescu, 11 august 2021, 21:50

Alexie (sau Alexei) Mateevici (16 martie, stil vechi/27 martie 1888, Căinari/fostul județ Tighina, apoi Bender-13 august, stil vechi/24 august 1917, Chișinău), primul copil al preotului Mihail Mateevici[1], a învăţat la şcoala primară (se familiariza cu poveşti şi balade)[2]. În 1897, a fost înscris de părinţi la Școala Teologică din Chişinău, pe care a absolvit-o[3], în 1902, „cu privilegii”. Au urmat studiile la seminarul teologic; s-a împrietenit cu Alexandru Plamadeală[4]. În 1907, îi apar poezii în primele numere ale ziarului „Basarabia”[5]. Mai târziu, devine student la Academia teologică din Kiev[6]. În 1914, se căsătoreşte cu Teodora Borisovna Novitschi, absolvă academia teologică şi se întoarce la Chişinău; la 22 septembrie, același an, era numit, provizoriu, profesor de limba greacă la seminarul unde învăţase[7].

Unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți în Basarabia, este autorul poeziei „Limba noastră” (imnul de stat al Republicii Moldova[8]), care şi-a legat destinul, într-un mod tragic, de Mărăşeşti, locul unde soldații români au oprit înaintarea armatei germane în timpul Primului Război Mondial; în numai câteva luni, creația lui (concepută, se pare, la 17 iulie 1917)[9] a făcut înconjurul României[10]…

Preotul[11] Mateevici a murit din cauza tifosului exantematic (boală contractată pe vremea când se afla în tranşee, foarte aproape de Mărăşeşti); agonizase în spitalul „Anton Cincu” din Tecuci, dar, simţindu-şi sfârşitul aproape, a cerut să fie transportat în Basarabia natală, unde a trecut la cele veșnice/pe 24 august 1917[12].

La 27 martie/9 aprilie 1918, visul poetului se unea cu realitatea, Basarabia își găsea locul firesc în România Mare…

Să fie poezia „Basarabenilor” (scrisă la 10 iulie 1917) o ilustrare a Actualității Clasicilor? „(…)C-atunci sorbiţii stropi vor arde/ Din ţară toată vrăjmăşia,/ Clevetitori, duşmani de moarte,/ Şi cei cu limbi în două sparte/ Atunci vor căuta frăţia/ Şi lepăda-vor viclenia(…)”…

[1] Originar de prin părţile Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căuşani…

[2] Auzite de la părinţii săi, precum şi de la ţăranii de prin partea locului…

[3] Conform adeverinţei de absolvire…

[4] Viitorul sculptor, care studia, la rândul său, în seminar (aceeaşi perioadă)…

[5] „Ţăranii”, „Eu cânt”, „Ţara”… Tot aici publică articolele „Sfântul Vasile – Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni” şi „Din cîntecele poporane ale Basarabiei”… Până la trecerea în veșnicie, a apucat să aştearnă pe hârtie doar 43 de poezii…

[6] Cursurile căreia sunt absolvite în 1914… Potrivit mărturisirii unui coleg, în respectivii ani de studenție „Mateevici trăia ca într-o beţie a cititului”. Traduce din literatura rusă clasică şi studiază trecutul istoric şi cultural al poporului său; publică în „Kişineovkie eparhialinîe vedomosti” studiul lingvistic „Momente ale influenţei bisericeşti asupra originii şi dezvoltării istorice a limbii moldoveneşti”, precum si articolele „Motive religioase în credinţele şi obiceiurile moldovenilor basarabeni”, „Bocetele funerare moldoveneşti”; vede lumina tiparului („Kişineovskie eparhialinîe vedomosti”, nr. 12, 13, 19, 22, 23) articolul „Schiţă a traducerilor moldoveneşti religioase şi de trai”; apare, în revista „Luminatorul”, studiul „Mitropolitul Gavril Bănulescu-Bodoni”…

[7] Ţinea și o cuvântare în faţa absolvenţilor seminarului din Chişinău (la debutul anului şcolar 1915-1916); valoarea nu aşteaptă numărul anilor (avea doar 27 şi vorbea ca un om înţelept şi echilibrat, îndemnând seminariştii să se pregătească temeinic, căci vremurile sunt tulburi, iar românii au nevoie de preoţi înţelepţi şi rugători)… La 23 iunie 1914, vizitase străvechea biserică din Căuşeni, pe care o găsea „uimitor de bine păstrată”…

[8] La 22 iulie 1995, deputații din Parlamentul Republicii Moldova au aprobat strofele 1, 2, 5, 8 și 12 (poemul original al lui Mateevici conținea 12 strofe a câte 4 versuri fiecare; pentru imn, acestea au fost reorganizate în doar 5 strofe, la fel, a câte 4 versuri fiecare) ale poeziei „Limba noastră” drept imn național și oficial al Republicii Moldova (Legea cu privire la imn a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 45-46/555 din 17 august 1995). Muzica a fost compusă de Alexandru Cristea, aranjamentul i-a aparținut lui Valentin Dînga. Înainte de stabilirea respectivului imn, Republica Moldova avusese, pentru câțiva ani, „Deșteaptă-te, române!”…

[9] Alexe Mateevici a plămădit oda închinată graiului românesc, poezia Limba noastră, citită – spun unii – pentru întâia oară, chiar de stihuitor, cu prilejul unei întruniri a învăţătorilor/mai 1917…

[10] Românii luptau pentru libertate şi unire, sufletul tânărului basarabean, preot şi poet, se mistuia, simțind nevoia de a ajunge pe câmpul de luptă (lângă compatrioţi). A fost trimis preot pe front, în consonanță cu propria-i dorință. Cine se declara român patriot, adept al Marii Uniri, avea curajul care mărturisea jertfa supremă; părintele Alexe nu a pregetat să o mărturisească de mai multe ori/la primul congres al învăţătorilor moldoveni din Basarabia (Chişinău, 25-28 mai 1917) – sosit într-o permisie de pe front (unde văzuse şi simţise dragostea românilor pentru neam şi glie), avea să proclame într-o alocuţiune: Trebuie să ştim că suntem români. Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumină dreaptă… N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu cea de peste Prut…

[11] „Şi pe front, ca şi acasă, viaţa religioasă este aproape aceeaşi. Stăm cu Crucea şi cu Icoana în mâini, facem rugăciuni,îi binecuvântăm pe cei cu care ne-am înfrăţit întru Credinţă şi îm Bunul Dumnezeu, iar atunci când suntem nevoiţi să ne despărţim vremelnic de bunii noştri creştini,le spunem cam aceleaşi cuvinte: „Doamne ajută!…Cu Dumnezeu Înainte!…Să ne apere şi ocrotească Sfânta Cruce!” (scrisoare adresată de Alexei Mateevici soţiei sale)…

[12] 13 august (stil vechi), la spitalul nr.1 din Chişinău, înmormântat fiind la „cimitirul central” de pe strada „Armenească”. În 1934, la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală (pe care Mateevici îl cunoştea din 1910)…