În inima teritoriului Nubian…

Publicat de nicolaetomescu, 22 septembrie 2017, 08:30

• 22 septembrie 1968: A fost finalizat Transferul celor două temple de la Abu Simbel. Clădirile erau salvate de la scufundarea în apele lacului Nasser. Salvarea templelor a început în anul 1964 (o echipă multinațională de arheologi, ingineri, operatori calificați sub stindardul UNESCO); a costat aproximativ 40 de milioane de dolari; între 1964-1968, întreg site-ul a fost tăiat în blocuri mari – demontate, ridicate, reasamblate într-un loc nou, cu 65 de metri mai mare și la 200 de metri mai sus de râu… una dintre cele mai mari provocări de inginerie arheologică…

*

(…)

Croaziera pe Nil, un fel de adânc al încercărilor, a tulburat răbdarea zilelor de vacanță. Egiptul magic presupunea călătoria cu vaporul, feluca, trenul, autocarul. Așa am ajuns la Aswan, vechiul oraș Swenet (aproape 900 km de Cairo, pe malul drept al Nilului).

Precum o simfonie neterminată, am găsit un obelisc – întinzându-și trupul să guste, cu buzele uscate, plăcerea iluzorie de a fi întreg. Apoi, ca împreunare de culori, am ajuns la ecluza închisă. Situat în apropierea primei cataracte a fluviului Nil, Aswan este cel mai mare baraj din Egipt. Pentru noi, orașul a fost și întrebuințarea dinainte stabilită; ne-am îndreptat /fie spre Abu Simbel/, /fie spre Kom Ombo, Karnak, Luxor/, sau către Edfu, Deir-el-Bahari, Valea Regilor…

Faraonul Ramses al II-lea a construit monumente mărețe, precum multe dintre templele de la Abu Simbel (statuile având dimensiuni uriașe). În inima teritoriului Nubian, aproape de frontiera cu Sudanul, s-a lansat o adevărată provocare; săpată direct în munte, fațada, de 31 de metri, înfățișează 4 (patru) statui colosale ale lui Ramses al II-lea.

Prezența pustiului, la sud și la vest, a avut câteva aspecte pozitive în istoria Egiptului antic. Împreună cu Marea Mediterană, la nord, deșerturile au alcătuit un baraj de protecție în calea dușmanilor, favorizând dezvoltarea economicã, politică, artistică.

Deasupra colinei care străjuiește Nilul, templul Kom Ombo a fost dedicat celor două divinități: Sobek, cu cap de crocodil, și Haroeris*Horus cel Mare, cu cap de uliu/șoim. În virtutea particularității sale, putem vorbi despre un templu care reunește două diviziuni.

Partea dreaptă, consacrată lui Sobek, zeul fertilității, zeu primordial căruia i se atribuie crearea lumii, inclusiv rolul de exterminator al dușmanilor lui Osiris și, pentru unii – precum Horus, puternicul dușman al răului, spuneam că partea dreaptă a templului Kom Ombo a fost reconstruită integral în vremea dinastiei Ptolemeu. Templul, fondat de Amenophis I și Tutmosis al III-lea, cu mii de ani în urmă, este încadrat de ziduri înalte; se pătrunde printr-o poartă construită la ordinul faraonului Ptolemeu al XIII-lea; zidurile încadrează marele templu, alte temple de dimensiuni reduse și capele; printre acestea se numără cea dedicată zeiței Hathor, foarte bine conservată și decorată cu scene reprezentând ofrande aduse, în cinstea zeității, de către împăratul roman Domițian, capela lui Sobek – în care una dintre scene îl arată posterității pe împăratul roman Caracalla.

Cât de mult ne iubim destinul, fără a ști să-l prețuim… Excesul plăcerii de a ne considera sâmburele existenței a inspirat faraonii; cufundați în somnul incandescent al unor nopți, își încercau memoria sleită să trăiască dansul bucuriei sau lipsei durerii, al speranței care incendiază, al zilelor care ne măsoară vârsta, al plăcerii de a descoperi nuanțele trecerii prin lume; menire și viață, cu siguranță, și moarte, în jurul unui mănunchi de stele căzătoare, chiar neputința de a înțelege altceva decât egoismul cuprins în sâmburele existenței…

(…)

Nicolae Tomescu, (fragment) Egipt… De-a lungul Nilului