Intrarea Maicii Domnului în Biserică
Publicat de Andreea Drilea, 21 noiembrie 2019, 07:00
Intrarea Maicii Domnului în Biserică este prăznuită pe 21 noiembrie. Această sărbătoare este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia.
Părinţii Maicii Domnului sunt Sfinţii Ioachim şi Ana. Lipsiţi de copii, dar cu credinţă în Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiasca cinstea de a fi părinţi, făgăduind că dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu şi îl vor închina Lui. Un înger le vesteşte că vor avea o fată pe care o vor numi Maria. Sfinţii Ioachim şi Ana nu au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu şi la trei ani de la naşterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu.
Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfântă Sfintelor, unde a stat până la vârstă de 15 ani. A fost condusă în acel loc sfânt, pentru că ea însăși avea să devină „Sfântă Sfintelor” lui Dumnezeu, sălaș a lui Dumnezeu-Cuvântul. Din ea, Cel Necuprins, Cel Veșnic, avea să ia trup, să Se facă cuprins în pântecele ei.
Deși sunt persoane care susțin că lucrul acesta era cu neputință, totuși Biserica, în cântările ei afirmă: „Ceea ce s-a hrănit în Sfântă Sfintelor, celei îmbrăcate cu credință și cu înțelepciune și cu neîntinată feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri închinăciune”.
Informații despre acest eveniment din viațş Maicii Domnului avem în „Evanghelia după Iacov” sau „Protoevanghelia”, o scriere apocrifă din secolul al II-lea.
Precizăm că dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, numai „Bunavestire” are la bază un eveniment istoric consemnat în Sfânta Scriptură (Luca I, 26-38). Despre celelalte sărbători, evangheliile canonice nu ne dau mărturii, informațiile provenind din Sfânta Tradiție și din evangheliile necanonice (apocrife).
Părintele profesor Ene Braniște afirmă că această sărbătoare a luat naștere în secolul VI. „Pe 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserică Sfânta Maria „cea nouă”. Conform obiceiului, a două zi după sfințire, adică pe 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăși Sfânta Fecioară, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu”.
În Apus, sărbătoarea a fost adoptată de papă Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima data în anul 1374, la Avignon.
Începând cu data de 21 noiembrie, în cadrul slujbei Utreniei, se cântă Catavasiile: „Hristos Se naște, slăviți-L!…” Este o sărbătoare care ne pregătește și pe noi să-L facem pe Hristos să Se nască tainic în noi.
Nu este de ajuns să știm că Fecioara Maria a fost dusă la Templu și a stat până la vârsta de 15 ani. Important este să pătrundem în înțelesul profund al evenimentului istoric și să descoperim că prezența ei în Sfântă Sfintelor, e roditoare: face că Fiul lui Dumnezeu să Se nască din ea. Deci, Hristos Se va naște, va muri și va învia tainic cu tot omul care viețuiește în Biserică.
În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apa. Acestea, ținute în lumina și căldură, înmuguresc și înfloresc, și sunt folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. Să nu uităm că în colindele românești se cântă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruț, mărgăritar. Dacă am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum să nu ne întrebăm ce măr ar putea face în decembrie flori dalbe? Și de ce măr? Pentru că strămoșii noștri știau de la bătrânii lor că acea nuielușă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceea înflorea până de Nașterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dăruit crenguță, flori dalbe.
Pentru că bucuria sărbătorii Intrarea Maicii Domnului în Biserică să nu fie umbrită de post, Biserica a rânduit că pe 21 noiembrie să fie dezlegare la peste (crestinortodox.ro/FOTO holyresurrectionparish.org)