Cetatea Făgărașului (VIDEO)
Publicat de nicolaetomescu, 7 noiembrie 2017, 09:38 / actualizat: 7 noiembrie 2017, 10:59
La sfârșitul lui septembrie 2017, deopotrivă către finalul documentarului Transfăgărășanul (VIDEO), afirmasem că mi s-a întâmplat să privesc un lac și să-l asemuiesc mării întemeietoare; Bâlea a răspuns întrebărilor legate de cunoaștere; la altele, mi-a dat să înțeleg faptul că tăcerea ar ajuta lumea să-și deschidă brațele… Programat pentru drum întins, am ocrotit amintirile prin fotografie, călător al ochiului într-o lumină pe cât de incertă, pe atât de clară…
Deschid o fereastră printre alte locuri despre care vorbesc acum fără să le fi văzut altădată… Făgăraș, ca exemplu derivat din traseul ales…
La ora târzie a sosirii (filmasem în Alba Iulia și pe Transfăgărășan, m-am îndreptat, cu iuțeală, către Biserica ,,Sfântul Nicolae”, ctitorită de Constantin Brâncoveanu, către Biserica Franciscană cu hramul ,,Sfânta Treime”…
Biserica Reformată, distrusă de curuți[1] în 1704, construită – în forma actuală – de groful Teleki József și de soția acestuia, Betlen Kata (care a treminat lucrările în 1740), mi-a oferit răgazul câtorva fotografii, sălășuind aproape de hotelul unde eram cazat și, mai ales, de alte două atracții irezistibile…
După cum Catedrala Ortodoxă (având la temelie jertfa unei bisericuțe din lemn, fiind asemănătoare celei din Oradea, atingând dimensiunea unui bloc de 10 etaje, a cărei cupolă este poleită cu aur) a primit (încă de acum 23 de ani) și mai primește îngăduință…, chiar în centrul municipiului, Cetatea Făgăraşului, măreaţă şi impunătoare[2], nu trebuie să aştepte, de la mine, ,,recunoaşterea îndrăzneţelor fapte ale trecutului”…
Destinația inițială – cetate de apărare… ar avea, potrivit unor surse, 125 de încăperi (de fapt, graficul oficial arată altceva); relev parcursul, grăbit, al sălii de arheologie; „Sala Dietei” (organul reprezentativ al nobilimii) a devenit o veritabilă sală… „a Principelui”; în mijloc, tronează un jilț de principe, o masă din lemn masiv pentru 12 oameni, completate cu două mese laterale pentru dieci[3] (ornamentele de pe covor sunt identice cu cele de pe picioarele mesei și ale jilțului, fiind împrumutate din emblema Făgărașului)…
Centrul unuia dintre cele mai mari domenii din Transilvania[4], a fost, începând[5] cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea (îndeosebi în secolul al XVII-lea), reşedinţă nobiliară şi princiară de semnificație istorică.
Ştefan Mailat[6] şi Békés Gaşpar[7] au folosit-o ca piesă de sprijin în lupta pentru tronul Transilvaniei[8], Mihai Viteazul a considerat-o ,,cetate de scaun”[9] (la sfârşitul anului 1599, cetatea şi domeniul sunt dăruite soţiei sale Doamna Stanca, devenind loc de adăpost pentru averile şi familia domnului; Bustul doamnei Stanca este, acum, poziționat la intrarea în cetate)…, continui înșiruirea celor care au fost conșienți de avantajele cetății: principele Bethlen Gabriel[10] i-a acordat întâietate faţă de Alba Iulia (în modernizarea fortificaţiilor), la fel cum au procedat Báthory Ştefan și Báthory Balthazar[11], Rákóczi György[12] a continuat lucrările de modernizare, iar Apafi Mihaly a transformat cetatea, datorită poziţiei sale întărite, în reşedinţă princiară[13]…
Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, ultimii proprietari nu mai întreprind lucrări de amploare, ci doar operaţiuni de reparaţii şi întreţinere[14]. Servind unor scopuri militare[15], castelul şi cetatea şi-au pierdut măreţia de odinioară. În perioada 1948-1960, Cetatea Făgărașului a fost transformată în închisoare pentru deţinuţi politici…
După 1960, a fost dezafectată şi au început lucrări de restaurare care vizau redarea aspectului de castel fortificat (gloria secolului al XVII-lea)… Cetății Făgăraş i-a fost recunoscut locul al doilea / primul revine Castelului Neuschwanstein[16] din Germania / în clasamentul celor mai interesante zece castele din lume recomandate persoanelor care apreciază arhitectura, potrivit celor de la ,,Hopper”, un site dedicat planificării călătoriilor…
*
Când Soarele se gândea să apună, lângă Cetatea Făgărașului mi-am amintit că simbolismul lebedei este asociat mediului său natural, conexiunii cu apa, ale cărei semnificații includ fluiditatea, visarea, emoțiile, intuiția, creativitatea. Principalele simboluri purtate de lebădă sunt dragostea, grația, puritatea, frumusețea, visarea, eleganța, parteneriatul, transformarea, echilibrul…
În privința unei variante a ultimului, citisem că la ieșirea din Făgăraș – către Brașov, se află centrul geografic al României (45º50’ latitudine nordică și 24º59’ longitudine estică)… A doua zi, dis-de-dimineață, plecam din Făgăraș pentru a îmbrățișa Brașovul…
[1] Curuţii (maghiară: kuruc = haiduc), numele dat în Ungaria şi în Transilvania participanţilor, de diferite naţionalităţi, la lupta antihabsburgică a începutului de secol al XVIII-lea (1703-1711), sub conducerea lui Francisc Rakóczi al II-lea, au apărut în contextul Unirii cu Roma a unei părţi a Bisericii Ortodoxe din Transilvania (februarie 1697) şi din cauza preluării suzeranităţii principatului Transilvaniei de către habsburgi, în urma păcii de la Karlowitz (1699); Răscoala curuţilor s-a încheiat în 1711, prin pacea de la Satu Mare; nobilimea recunoştea autoritatea habsburgică în Transilvania…
[2] Nicolae Iorga o considera una dintre ,,podoabele ţării”…
[3] Slujbaș (Moldova și Muntenia Evului Mediu) în cancelaria domnească, însărcinat cu scrierea uricelor/uricar, grămătic…
[4] La 1632, cuprindea 62 de sate…
[5] Primele informații documentare care atestă existenţa cetăţii de piatră privesc anul 1455; atunci este menţionat un ,,castelan”; în anul următor, 1456, Iancu de Hunedoara, adresându-se braşovenilor, aminteşte de ,,cetatea noastră Făgăraş”… Cercetările arheologice (din cetate), desfăşurate cu ocazia diferitelor etape de restaurare, au scos la iveală existenţa, înaintea acestei cetăţi de piatră, unei fortificaţii din lemn cu val de pământ, construită aproximativ pe amplasamentul actual; distrugerea violentă a curmat, brusc, către mijlocul secolului al XIII-lea, existenţa amintitei fortificaţii/distrugerea poate fi pusă în legătură cu invazia tătară din 1241; tipologic, fortificaţia de lemn se încadrează în sistemul general de apărare practicat în Transilvania…
Cetatea de zid, atestată documentar la mijlocul secolului al XV-lea, prezintă o planimetrie de tip patrulater neregulat, cu latura de est mai lungă şi apărată de un turn de avanpost de tip barbacană, la o distanţă de circa 20 de metri de cetate; incinta era formată de un zid patrulater de tip crenelat, întrerupt de patru turnuri – trei de tip bastionar şi unul rotund de tip donjon (care este şi cel mai înalt turn al cetăţii); paramentul zidurilor de apărare, prevăzute cu ambrazuri, aveau la partea superioară, în spatele crenelurilor, un drum de strajă, din bârne groase – ale căror urme în zidărie se pot vedea şi astăzi în unele spaţii netencuite; tipologic, în această fază, cetatea Făgăraşului poate fi definită drept o fortificaţie de apărare cu caracter militar; ca stil de construcţie, cetatea corespunde, în secolul al XVI-lea, sistemului de fortificaţii occidental introdus în Transilvania începând cu secolul al XIV-lea…
[6] Veacul al XVI-lea aduce cu sine cele mai importante modificări petrecute în arhitectura cetăţii Făgăraşului, care vor transforma cetatea de apărare într-un castel cu o puternică fortificaţie exterioară. Iniţiatorul acestor ample lucrări va fi Ştefan Mailat (voievod al Transilvaniei între 1534 -1540 şi proprietar al cetăţii între 1528-1541) care separă planul de castel (locuinţa nobiliară) de planul de cetate (construcţia militară propriu-zisă). Înconjoară cetatea de piatră cu zid de apărare, zid care va îngloba şi turnul barbacană, cu fante pentru artilerie, coronament crenelat, respectând planimetria vechilor ziduri de apărare. Zidurile interioare sunt dublate cu ziduri de cărămidă, culoarele astfel create având diferite destinaţii – casele voievodului, sufrageria căpitanului etc. Tipologic, toate acestea transformă cetatea de apărare într-un castel seniorial fortificat…
[7] Békés Gaspar, proprietar (1567-1573) al Făgăraşului, a ordonat plasarea şanţului din jurul cetăţii (pământul scos fiind folosit pentru întărirea părţii interioare a zidurilor)…
[8] Construirea unui punct fortificat, la Făgăraş, trebuie pusă în legătură cu poziţia sa strategică – la jumătatea drumului comercial dinspre Sibiu şi Braşov şi în vecinătatea Ţării Româneşti (de a cărei istorie a fost legată), stăpânirea cetăţii dovedindu-se importantă pentru voievozii şi principii Transilvaniei…
[9] Domn al Ţării Româneşti (1593-1601), poartă, încă din anii 1597-1599, conform unei vechi tradiţii voievodale, titlul de ,,herțeg al Făgăraşului” şi îşi manifestă pretenţiile asupra teritoriului, în conformitate cu ,,ius antiquum vaivodarum valachiae transalpinae” (vechi drept voievodal al Ţării Româneşti)… Ca urmare a campaniei din Transilvania (1599), intră în posesia efectivă a Făgăraşului; datorită poziţiei sale strategice: în aprilie 1600, cetatea devine centrul de adunare al oştilor înaintea campaniei din Moldova; în toamna anului 1600, după înfrângerea de la Mirăslău, aici are loc regruparea forţelor…
[10] Bethlen Gabriel (principe al Transilvaniei între 1613-1629), unul dintre cei mai importanţi constructori ai cetăţii, întocmea, în 1623, un plan privind lucrările de construcţie şi modernizare a cetăţii în 36 de puncte, plan care prevedea printre altele, construirea a încă trei bastioane prevăzute cu cazemate, realizarea unui număr de 600.000 de cărămizi într-un an de către 1500 de iobagi permanenţi, organizaţi în trei schimburi, cărămizi necesare ridicării bastioanelor. Gabriel Bethlen a reamenajat sălile interioare ale castelului, a construit loggiile de pe latura de sud a castelului în stil italian, deschise spre curtea interioară pe arcuri a şase pile de zidărie masive şi impunătoare; ferestrele curţilor interioare aveau ancadramente simple, dar elegante, intrările de pe loggie un samblaj sculptat în meplat sau în relief cu motive renascentiste; gustul estetic al acestui principe, influenţat de Renaşterea italiană (a adus din Italia arhitecţi şi meşteri sticlari din Murano, care lucrau pentru curtea princiară de la Făgăraş), a insuflat eleganţă şi frumuseţe unei construcţii mai mult militară decât utilitară…
[11] Posibil ca la sfârşitul secolului al XVI-lea, pe timpul lui Báthory Ştefan (voievod al Transilvaniei între 1571-1586) şi a lui Báthory Bálthazar (stăpân al cetăţii între 1588-1594) să se fi efectuat transformarea tuturor celor patru laturi ale vechii cetăţii în apartamente şi înglobarea celor patru turnuri la nivelul acestora; tot acum ar începe construirea primului bastion care va purta numele familiei, în colţul sud-estic al incintei exterioare, dar care era terminat ulterior; de numele lui Bathory Balthazar se leagă o serie de transformări estetice importante şi ridicarea unui nivel trei, cel puţin, deasupra uneia dintre laturile cetăţii (cea sudică), ancadramente de piatră păstrând blazonul lui…
[12] În secolul al XVII-lea, transformările arhitecturale stabilesc forma actuală a complexului fortificat de la Făgăraş… Rákóczi György, principele Transilvaniei între 1631-1648, a hotărât podirea celor patru bastioane, contruirea corpului de gardă, lipit de partea nordică a turnului porţii; tot atunci era pietruit şi şanţul cetăţii, care, în caz de atac, îşi putea tripla volumul de apă; totodată, au fost reparate podurile de acces – cel de pe latura de est şi de pe latura de nord…
[13] În cetatea Făgăraşului s-au ţinut, între 1670 şi 1691, 11 Diete (organul reprezentativ al nobilimii) şi 18 delegaţii (reuniuni mai restrânse), în timp ce la Alba Iulia 15 Diete şi 3 delegaţii…
[14] Trecerea Făgăraşului în proprietate austriacă (1696) şi transformarea în garnizoană a însemnat începutul unei perioade de degradare surprinsă şi în inventarul din 1726…
[15] După transformarea în garnizoană austriacă (secolul al XVIII-lea), din 1918 până în 1923 în Cetatea Făgăraș a funcționat un lagăr pentru ruşii albi (presa vremii consemnând donaţiile pe care regina Maria le-a făcut acestora)… Tot aici, în anul 1939, polonezii şi-au găsit refugiul… Între 1918-1948, cetatea a devenit garnizoană a armatei române…
[16] Construit la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe un deal accidentat aflat deasupra satului Hohenschwangau (de lângă Füssen, sud-vestul Bavariei), în stil romantic-renascentist…
