Revista Phénix- o oportunitate pentru elevii de la Colegiul Național Mihai Eminescu din Iași
![Revista Phénix- o oportunitate pentru elevii de la Colegiul Național Mihai Eminescu din Iași Revista Phénix- o oportunitate pentru elevii de la Colegiul Național Mihai Eminescu din Iași](https://www.radioiasi.ro/wp-content/uploads/2018/01/27152951_1509971272455619_925470275_n-e1516876099529.jpg)
Publicat de ralucadiaconiuc, 25 ianuarie 2018, 12:29
Revista Phénix reprezintă o oportunitate de a scrie, de a fi creativi pentru elevii de la Colegiul Național Mihai Eminescu din Iași. De aceea, acum la predarea ștafetei am aflat cum a fost experiența și ce înseamnă revista Phénix pentru cei care au scris în ea dar și pentru profesorul coordonator, Liliana Rusu.
Cum a fost experiența de la Phénix?
Adelina Bocancea, a XII-a D: Am intrat în „Phénix” mai mult din curiozitate și, totuși, mi-am dorit încă de la început să devin redactorul-șef al revistei. Probabil din pură ambiție- și o oarecare doză de naivitate, pentru că nu îmi imaginam câtă muncă avea să implice acest rol. Mai mult decât orice, cred că faptul de a face parte din redacția „Phénix” a însemnat să mă pot exprima liber, să învăț să accept și opiniile celor din jur și să am mai multă încredere în mine.
Patricia-Ștefana Însurățelu, a XII-a D: Sunt penultimul redactor care a intrat în această echipă. După ce am fost admisă la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, mi-am dorit să fac parte din redacție, însă am renunțat înainte de a încerca. M-am gândit că aici sunt primiți doar cei care vorbesc fluent limba franceză, care scriu impecabil, care au note mari la această materie, care participă și obțin regulat premii la concursuri naționale și internaționale ș.a.m.d.. Cu alte cuvinte, am trăit doi ani cu o falsă impresie, crezând că această publicație este destinată exclusiv celor care stăpânesc bine limba franceză. Nu era întocmai așa. Am înțeles, ce-i drept, târziu, că oricine poate fi acceptat, cu câteva condiții: să fie original, să fie dispus să lucreze în echipă, să îi respecte pe ceilalți, să învețe din greșeli și să evolueze.
Astfel, la insistențele unei colege, am încercat și spre surprinderea mea, am fost acceptată. Acum, la finalul drumului, vă mărturisesc că nu regret alegerea pe care am făcut-o, regret doar că nu am îndrăznit mai devreme. Deși am fost redactor un an, recunosc că în această scurtă perioadă am învățat o mulțime de lucruri. Experiența din cadrul revistei m-a schimbat vizibil: de la persoana nesigură, care scria un articol de o pagină, în care mai bine de 70% din el era înroșit, la tânăra hotărâtă, care a reușit să realizeze materiale de patru-cinci pagini, cu mai puține greșeli, mai pertinente și cu o structură mai clară. Plec de aici entuziasmată, așteptând alte provocări, care, fără doar și poate, își vor pune amprenta asupra mea, așa cum s-a întâmplat și la „Phénix”.
Oana Roiu, a XII-a D: A scrie la revistă a venit ca o completare necesară la pasiunea mea pentru scris. Am învățat să mă exprim fără opreliști, să simt subiectele cum se nasc din viziunea mea, cum prind viață și se aștern pe hârtie. Cum provoacă reacții și incită la gândit. Cred că aceasta a fost cea mai mare realizare pe care am avut-o la „Phénix”- a provoca oamenii să iasă din convențional și să privească viața cu ochi de sticlă, reflectând emoții, gânduri, trăiri.
Ce sfaturi ați da unui elev de clasa a IX-a?
Adelina Bocancea, a XII-a D: Să își găsească o pasiune pe care să o cultive în afara orelor de școală, să profite de anii de liceu pentru a cunoaște oameni noi, pentru a se descoperi pe sine și, bien sûr, pentru a învăța franceza!
Patricia-Ștefana Însurățelu, a XII-a D: „Boboceilor”, așa cum li se spune celor care încep ciclul liceal și așa cum mi s-a zis și mie, le urez: „Bine ați venit!” și le recomand ca în acești ani să se implice în cât mai multe activități care vor conduce spre dezvoltarea lor personală. De asemenea, îi sfătuiesc să nu se abată de la calea pe care au ales-o, indiferent de cât de dificilă ar părea. La final, vor realiza că eforturile depuse au meritat. Fiți veseli, toleranți, gândiți pozitiv, apărați-vă întotdeauna punctele de vedere, lucrați continuu, învățați din greșeli și, cel mai important, găsiți-vă curajul de a răspunde oricărei provocări. Nu ezitați, așa cum am procedat eu, ci încercați, chiar dacă acțiunea voastră se va solda cu un eșec. Mai bine așa, decât să vă macine întrebarea: „ce-ar fi fost dacă…?” Mult succes!
Oana Roiu, a XII-a D: Fiți originali, creați, simțiți ceea ce scrieți. Îndrăzniți să vorbiți, să gândiți, să vă exprimați trăirile- puneți-le pe hârtie și dați frâu liber imaginației. Lăsați pasiunea să vă ghideze de fiecare dată, inspirația va veni natural după.
Ce înseamnă revista Phénix pentru voi?
Adelina Bocancea, a XII-a D: Creativitate, pasiune, echipă.
Patricia-Ștefana Însurățelu, a XII-a D: Pentru mine, această publicație reprezintă atât o modalitate distractivă de a-mi îmbunătăți nivelul la limba franceză, cât și un mijloc prin care mă descopăr și, respectiv, îi descopăr pe cei cu care lucrez. Deși colectivul redacțional este restrâns, revista francofonă „Phénix” strălucește de fiecare dată, atrăgându-i pe cei din jur prin calitatea materialelor; articole cu titluri captivante și idei originale care sunt aranjate în așa fel încât persoana care deține un exemplar să nu abandoneze lectura, dimpotrivă să o determine să mediteze asupra temei dezbătute, să-l recitească și, de ce nu, să-l recomande și celorlalți. Din fericire, am păstrat aceste principii și am reușit să îmbunătățim anumite rubrici, precum cea destinată interviurilor. Am o experiență de patru ani în acest domeniu și ceea ce am constatat e faptul că tinerii nu vor să își expună punctul de vedere, să adreseze întrebări, asta deoarece le e frică să nu fie judecați greșit de coordonator sau de cititori. Aici, nu se întâmplă același lucru; redactorii răspund pozitiv fiecărei propuneri, se informează cu privire la persoana care urmează să fie intervievată, încercând să introducă elemente noi, care să diferențieze materialul de unul luat aceluiași invitat, pe aceeași temă. Am prețuit întotdeauna faptul că am fost lăsați așa cum am venit: liberi. Aceasta este maniera prin care ar trebui să fie abordați cei care muncesc într-o redacție și care, aplicată în mod constant, va aduce succesul mult-așteptat. Sunt norocoasă că am făcut parte din această echipă și că m-am bucurat de libertatea la care alți elevi visează. Închei prin a le mulțumi atât celor cu care am lucrat și cu care am scos la lumină trei numere calitative, cât și celor care ne-au susținut de-a lungul timpului și care o fac în continuare. „Phénix” e pe drumul cel bun și sunt sigură că nu se va abate de la el. Tous pour un et un pour tous!
Oana Roiu, a XII-a D: Curajul de a fi original, sincer, pasionat și cât mai aproape de adevăr. Cred că aceasta este esența Phoenix-ului- conceptele se nasc și renasc, trec și se petrec de la un număr la altul.
Ce înseamnă revista Phénix și cum îi ajută pe elevi?
Liliana Rusu, coordonatorul revistei „Phénix”: Revista Phénix reprezintă, în primul rând, o încercare de a valorifica potențialul scriitoricesc al elevilor din Colegiul Eminescu, de a-i promova, de a le arăta că pot mai mult. Este o șansă, o oportunitate ce li se oferă, o alternativă de care pot profita. Este, de asemenea, un mijloc prin care liceul și valorile sale pot fi promovate. Latura umanistă a acestui liceu, recunoscută , de altfel, la nivel județean, național și poate chiar internațional, regăsește, și prin această revistă, toate condițiile necesare pentru a se desfășura și a crește, alături de trupele de teatru, olimpiadele și concursurile la care îi încurajăm pe copii să participe, precum și toate activitățile pe care le propunem. Iar limba franceză trăiește prin acești copii care scriu despre viață, despre experiențele, preocupările sau visele lor.
Cum îi ajută pe elevi?! Într-un mod evident, pe de o parte, prin faptul că își îmbunătățesc cunoștințele de limbă franceză, învață să redacteze un articol, să-și structureze ideile, să le sintetizeze, să respecte termene și condiții necesare realizării unui produs de calitate (exact lucruri de care au nevoie mai târziu în viața de adult), dar și într-un mod mai subtil, nevăzut, prin aceea că, scriind și fiind apreciați pentru ceea ce scriu, capătă încredere în ei, curaj de a spune ce gândesc, își dezvoltă spiritul critic și, în final, devin oameni adevărați, intelectuali care înțeleg lumea, o trec prin propriul filtru, o analizează, o disecă și, deci, oameni greu de manipulat și care pot conduce societatea pe un drum mai bun.
(Raluca Daria Diaconiuc, corespondent Radio Iași/Foto Patricia-Ștefana Însurățelu)