De ce ne simţim aşa de rău când ne îndopăm de sărbători? (VIDEO)
Publicat de Andreea Drilea, 28 noiembrie 2014, 13:30
Un clip video realizat de oameni de ştiinţă explică mecanismele fiziologice din spatele neplăcutei senzaţii de „îmbuibare” pe care o resimţim când mâncăm prea mult – aşa cum se întâmplă de sărbători.
Clipul a fost creat de American Chemical Society şi publicat pe canalul YouTube propriu al asociaţiei, numit Reactions.
„Modelul” folosit de cercetători este masa de Ziua Recunoştinţei, sărbătoare tradiţională în SUA. La această masă, caracterizată printr-o abundenţă de mâncăruri săţioase – piesa de rezistenţă fiind friptura de curcan -, un american adult consumă, în medie, 3000 de calorii şi 229 grame de grăsime. Dar, evident, explicaţiile sunt valabile pentru orice fel de excese alimentare, cu sau fără ocazii festive.
Ce se întâmplă, aşadar, în corpul nostru când mâncăm prea mult?
Parţial, motivul pentru care ne simţim „umflaţi” în chip foarte neplăcut când ingurgităm o masă voluminoasă este legat de mărimea stomacului. Stomacul este elastic, se poate destinde, putând să-şi mărească volumul cu aproximativ un litru faţă de cel obişnuit. Când volumul de mâncare înghiţit este foarte mare, stomacul se dilată pînă la limita sa maximă, apăsând asupra altor organe şi făcându-ne să simţim că ne plesneşte burta.
De asemenea, când mâncăm, în stomac şi intestin se acumulează gaze, provenite nu numai din mâncare şi băutură, ci şi din aerul care intră în stomac cu fiecare înghiţitură de mâncare. Băuturile carbogazoase contribuie şi ele la senzaţia de „umflare” prin gazul conţinut în ele, dioxidul de carbon.
Tot acest gaz prezent în stomac şi intestin creează senzaţia dezagreabilă de balonare.
O altă senzaţia neplăcută asociată cu mâncatul în exces sunt arsurile gastrice. Mucoasa stomacului secretă suc gastric, cu un conţinut mare de acid clorhidric, care ajută la digestia hranei. Cu cât mâncăm mai mult, cu atât producţia de acid clorhidric din stomac e mai mare, iar conţinutul acid al stomacului poate urca înapoi prin esofag, creând senzaţia de arsură.
Medicamentele anti-acide pot atenua această neplăcere, ele fiind alcaline şi neutralizând astfel acidul din stomac. Dar, în această reacţie chimică dintre substanţele acide şi cele alcaline, se poate produce mai mult dioxid de carbon, ceea ce amplifică senzaţia de balonare.
Corpul uman încearcă să scape de excesul de gaze prin manifestări considerate necivilizate când se produc în public (de exemplu, eructaţiile – „râgâitul”, mai pe şleau spus), dar care sunt efectiv mecanisme biologice adaptative, prin care organismul încearcă să atenueze senzaţiile neplăcute.
Senzaţia de saţietate nu se manifestă doar fizic; în mod normal, creierul transmite şi el un semnal chimic pentru a „spune” corpului să se oprească din mâncat. Semnalul chimic este reprezentat de un hormon numit leptină, care este secretat atunci când nivelul lipidelor (grăsimilor) în sânge atinge un anumit nivel şi care inhibă senzaţia de foame.
În plus, atunci când consumăm o masă ce conţine multe calorii, anumite celule din intestin secretă un hormon numit peptida tirozină-tirozină (PYY). Când PYY ajunge la creier, se leagă de un receptor specific, care conferă senzaţia de saţietate. Există şi alţi hormoni care acţionează în acelaşi sens, alcătuind astfel un mecanism biochimic complex care are rolul de a împiedica organismul să mănânce în exces.
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=7VJ4cRWCpDw&list=UUdJ9oJ2GUF8Vmb-G63ldGWg[/youtube]
Dar, avertizează specialiştii, acest delicat mecanism hormonal poate fi dat peste cap de prezenţa atâtor mâncăruri delicioase, făcându-ne să mâncăm mult prea mult şi să suportăm consecinţele biologice neplăcute ale acestor excese. (descopera.ro)