Angelica Flutur, contopită cu neamul românesc prin cântec – Tradiții cu Dumitru Șerban (ora 21:03, 01.02.2018)

Publicat de Iuliana Bubuianu, 1 februarie 2018, 09:34 / actualizat: 8 martie 2018, 16:47

Iubiți prieteni, astăzi, în emisiunea Tradiții poposim în Suceava, mai exact în incinta Centrului Cultural Bucovina care a găzduit tradiția, portul și cântecul popular, timp de un ceas, unde Radio Iași, prezent ca de fiecare dată, a ajuns până-n miezul culturii populare, încercând prin dialogul cu Angelica Flutur, invitata noastră de astăzi, să scrie încă o pagină de autenticitate și veridicitate folclorică.

Astăzi, emisiunea este cu și despre oameni frumoși, oameni păstrători ai datinilor și obiceiurilor populare, cu un timp aparte, ieșit parcă din sfera modernului, unde oamenii trăiesc după propriile reguli, reguli care întăresc viața sănătoasă pe care o moștenesc de la înaintași.

În speranța că doriți să o cunoașteți pe Angelica Flutur, originală așa cum este ea, la ea acasă, cu sufletul deschis spre Radio Iași, cu bucuriile și frumusețea vieții, cu portul și cântul românesc, cu munca pe care a depus-o pentru a ajunge până aici, vă invităm să dați curs prezenței alături de emisiune, în seara aceasta, începând cu ora 21 și 3 minute.

Emisiunea de astăzi este dedicată interpretei, iubite și îndrăgite de publicul larg, populara cu sufletul măreț, deschis spre public, inegalabila Angelica Flutur, originară din satul Ciumârna, comuna Vatra-Moldoviței, Suceava.

Talentul, respectul față de înaintași, iubirea portului popular și a tradițiilor, o clasează în rândul iubitorilor de frumos, ancorând-o în dragoastea față de datinile și obiceiurile străvechi.

Și să nu credeți că notorietatea a transformat-o în vreun fel, din contră, modestia este ingredientul principal, deschiderea sufletului și iubirea publicului sunt elementele esențiale care o reprezintă.

Iubirea locurilor natale, a originilor îi circulă prin vene ca un tot unitar, nelăsând-o să se desprindă de rădăcinile adânc înfipte în țărâna fertilă a locurilor care au devenit sfinte. Atât de sfinte, încât nici măcar căsătoria cu bărbatul ales al sufletului nu au reușit să o desprindă din locurile de baștină, fiind atrasă ca un magnet și încadrată perfect în ținuturile care o recunosc și o iubesc.

Cu bunica este legată prin respectul pe care l-a moștenit, prin hainele populare primite, prin blândețea și iubirea pe care a transferat-o și prin tradiția unui neam, scrisă cu efort și muncă asiduă.

La îndemnul doamnei Sofia Vicoveanca a încercat să nu se abată de la origini, să ia modelul înaintașilor, pentru a respecta portul popular, a apelat chiar la fotografii vechi, unde acestea sunt reprezentări veridice.

Regretul Angelicăi este că nu mai poate participa, ca alte dăți, la balul pe care-l aștepta cu sufletul la gură, încă din momentul când trompeta suna în sat și-i dădea de știre că trebuie să se gătească pentru a se contopi în horă cu sufeltele care împărtășeau aceeași dragoste față de tradiții, legându-se prin dans într-un joc care aduna energiile satului arhaic. Și-ar mai dori o adunătură unde trâmbița să-i dea de veste că satul e adunat la sărbătoare, iar ea și cu prietenii din copilărie să retrăiască, încă o dată și încă o dată, evenimentele care încă nu au apus, dar nici nu-și mai păstrează adevărata valoare, întrucât timpul și-a schimbat funcția, nemaiavând răbdare parcă pregătind ceva nou.

Ca să culeagă muzică autentică specifică zonei Angelica Flutur realizează muncă de teren, luând-o la picior și colindând casele oamenilor pentru a afla povești și istorii nescrise, care o vor ajuta în editarea albumelor muzicale. Astfel, întâlnește oameni sensibili care-i împărtășesc din experiența de viață trăită, aflând noutăți despre limba huțulilor, un grai, un dialect viu care încă circulă și astăzi fără reguli de scriere și fără a avea un alfabet, limba fiind transmisă prin viu grai, din tată-n fiu.

Nu de multe ori, rămâne impresionată de bătrânii pe care-i întâlnește, făcându-și prieteni, oameni care au în comun cu Angelica respectul unui neam, poporul român însuși.

Aceste întâlniri sunt fructuoase pentru că din ele își extrage sevele, cuvântul fiind omnipotent, astfel încât reinterpretează și dă valoare portului, datinilor, cântecelor populare, vieții, constituind la un loc energia și materialul pentru cele trei albume ale sale – Sus pe muntele Ciumârna, Să iubești o suceveancă și Pe Obcini în Bucovina, cel din urmă, lansat nu demult, la Suceava, cu Orchestra Ansamblului Artistic Ciprian Porumbescu, condusă de maestrul Viorel Leancă.

În peregrinările pe teritoriul tradițiilor, îl întâlnește în drumul său pe Moș Cocârță, pe care l-am avut, de altfel, invitat în emisiunea noastră de săptămâna trecută, mare fiindu-ne bucuria că l-am întâlnit, nu doar drag sufletului nostru, cât și invitatei noastre, culegând melodii din repertoriul său, dându-le, pe ici pe acolo, alte interpretări, modificând titlurile și rededicându-i-le rapsodului popular din Fundu-Moldovei.

Călăuzele vieții sale, modele de inspirație, deschizătoare de imagine, folclor autentic, tradiție se înfăptuiesc prin Sofia Vicoveanca, Laura Lavric, Margareta Clipa, regretata Mina Pâslaru.

Făcând o incursiune prin albumele Angelicăi Flutur, am fost curios să aflu de la domnia sa, care este istoria scrierii melodiei populare – Hora lui Cuza, detaliindu-ne.

Pentru că pe toate drumurile, oriunde te întorci, lumea se pregătește pentru sărbătorirea Centenarului, nu am sărit peste acest subiect și am dorit să aflu și care este opinia Angelicăi Flutur, legată de împlinirea a o sută de ani de la întregirea neamului românesc.

Din interviu mai aflăm cine o ajută în scrierea textelor, care sunt compozitorii care semnează versurile pentru vocea Angelicăi Flutur, care sunt colaboratorii din spatele a tot ceea ce înseamnă imagine, apariție scenică.

Versurile, portul popular, datinile, obiceiurile, autenticul au rechemat-o la origini, nelăsând-o în conglomeratul capitalei, unde nu s-a adaptat, viața nu s-a intersectat cu zgomotul și vacarmul metropolei, de aceea și-a căutat drumul cu indicatorul „direcția înainte” care a adus-o în Bucovina, în orășelul liniștit al Sucevei, unde-și trăiește viața, după bunul plac, în armonie cu tot ceea ce înseamnă frumos și tradițional.

Angelica Flutur dă câteva sfaturi pentru cei care doresc să răzbată în lumea aceasta a muzicii, să păstreze originalitatea, să fie ei înșiși, să cânte cu inima și să-l aibă mereu în suflete pe Dumnezeu.

Fiecare regiune are tradițiile și datinile specifice care trebuie păstrate cu sfințenie, pentru că ele reprezintă cultura și viața unui popor, de aceea trebuie respectate așa cum sunt moștenite de la străbuni.

Angelica Flutur ne mai povestește despre lucrurile minunate pe care le-a aflat din zona Milișăuți, legate de Irozi, lucruri autentice pe care nu le afli nicăieri în lume, de aceea acestea trebuie revalorificate pentru a dăinui și urmașilor urmașilor noștri.

Nu pierdeți emisiunea din seara aceasta, întrucât doar aici, la Radio Iași, se scrie istoria tradițiilor și neamului românesc, colaborator fiindu-ne Angelica Flutur, care ne ajută să adăugăm încă o pagină în istoria neamului, încărcată cu frumos, presărată cu autentic, conturată cu portrete originale de oameni trăitori, cu muncă, dar și talent cât încape. Așadar, nu pierdeți emisiunea din seara aceasta, începând cu ora 21 și 3 minute, de pe toate frecvențele Radio Iași. Ne puteți audia și online, din orice colț al lumii v-ați afla – https://www.radioiasi.ro/asculta-live/

Text, audio, foto: Dumitru ȘERBAN