Au fost decernate Premiile Oscar 2018
Publicat de nicolaetomescu, 5 martie 2018, 06:49 / actualizat: 5 martie 2018, 12:35
Cea de-a 90-a ediție a „Galei Premiilor Oscar” s-a desfășurat în noaptea de duminică spre luni.
În cursa pentru Cel mai bun film au intrat în competiție producțiile The Shape of Water (Guillermo del Toro), Three Billboards Outside Ebbing, Missouri (Martin McDonagh), The Post (Steven Spielberg), Get Out (Jordan Peele), Darkest Hour (Joe Wright), Lady Bird (Greta Gerwig), Call Me By Your Name (Luca Guadagnino), Phantom Thread (Paul Thomas Anderson), Dunkirk (Christopher Nolan)…
Forma apei/The Shape of Water, scris și regizat de Guillermo del Toro, având în distribuție actori precum Sally Hawkins, Octavia Spencer, Richard Jenkins, Michael Shannon, Doug Jones, Michael Stuhlbarg, versiunea cinematografică a romanului scris de Guillermo del Toro și Daniel Kraus, a primit distincțiile pentru Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun design de producție, Cea mai bună coloană sonoră
Guillermo del Toro poate fi considerat unul dintre cei mai inventivi şi mai vizionari artişti ai generaţiei sale, stilul său / unic / reflectându-se în opera de regizor, scenarist, producător şi scriitor. Născut, în 1964, la Guadalajara (Mexic), del Toro a dobândit recunoaşterea internaţională în 1993, cu filmul de groază Cronos, coproducţie mexicano-americană. În 2004, a regizat thrillerul SF Hellboy. Filmul Labirintul lui Pan (2006), care i-a reunit calitățile de regizor, scenarist şi producător, a avut parte de o primire entuziastă la nivel mondial, fiind distins cu peste 40 de premii internaţionale. În 2013, a regizat şi a semnat scenariul SF-ului Pacific Rim. Este coautor (alături de Chuck Hogan) al bestseller-ului Strain Trilogy, ecranizat într-un serial de televiziune de succes pe postul FX, al Trollhunters (alături de Daniel Kraus)/care a stat la baza serialului omonim de pe Netflix. Daniel Kraus, mai puțin cunoscut ca regizor, este scriitorul premiat pentru romanele Rotters (2011) şi Scowler (2013)/au fost distinse cu Odyssey Award; a semnat, împreună cu Guillermo del Toro, romanele Trollhunters şi Forma apei; cărţile lui Daniel Kraus au fost traduse în peste 15 limbi…
Nominalizat la 13 premii Oscar, Forma apei/The Shape of Water fusese (deja) distins cu „Leul de Aur” la Festivalul de Film din Veneţia/ediția 2017: Guillermo del Toro a primit „Globul de aur” precum și Premiul „Bafta” pentru cel mai bun regizor; filmul a mai obținut un premiu „Bafta” și pentru muzica originală semnată de Alexandre Desplat.
Trama: În anul 1962, Elisa Esposito, o femeie mută, rămasă orfană din copilărie, se luptă cu monotonia vieţii de îngrijitoare în schimbul de noapte la Centrul de Cercetări Aerospaţiale Occam din Baltimore. Dacă nu ar fi Zelda şi Giles – prima, o colegă de serviciu care se poartă protector cu ea, al doilea fiind vecinul ei iubitor, Elisa nu concepe cum ar putea să suporte existenţa cotidiană. Într-o noapte, Elisa vede ceea ce nu-i era îngăduit să observe, secretul cel mai bine păzit al Centrului: un om-amfibie, capturat în Amazon şi studiat pentru a servi în scopurilor Războiului Rece. Creatura este înspăimântătoare, totodată magnifică, capabilă să înţeleagă limbajul şi emoţiile; drept consecință, Elisa nu rămâne indiferentă. Cei doi învaţă să comunice, recurgând la limbajul semnelor. În scurt timp, afecţiunea se transformă în dragoste, iar creatura devine singura raţiune de a trăi a Elisei…
Ceva de adăugat: în literatura ScienceFiction, motivul omului-amfibie datează încă din anul 1927, romanul lui Aleksandr Romanovici Beleaev (Chelovek-Amfibiya) fiind ecranizat deopotrivă de sovietici (în 1961 – de atunci a apărut secvența dansului între omul-amfibie şi iubita acestuia), de regizori aparținând altor spații…
*
Casele de pariuri nu s-au înșelat, Gary Oldman era dat câștigătorul categoriei „Cel mai bun actor în rol principal” și exact așa s-a întâmplat la gală; desigur, este și efectul de a purta pe umeri o mare personalitate…
Cea mai bună actriță în rol principal: Frances McDormand (Three Billboards outside Ebbing, Missouri) – cu multe fațete, filmul este important prin subiect și manieră, dar și prin personalitatea actriței (care obține al doilea trofeu al carierei)
Cea mai bună actriță într-un rol secundar: Allison Janney (pentru rolul din I, Tonya)/prima nominalizare la OSCAR pentru actriță, care a mai câștigat anul acesta „Globul de Aur” și premiul „BAFTA”
Cel mai bun actor într-un rol secundar: Sam Rockwell (în filmul Three Billboards Outside Ebbing, Missouri)
Cel mai bun regizor: Guillermo del Torro, The Shape of Water
Cel mai bun scenariu adaptat: Call me by your name (regizat de Luca Guadagnino și scris de James Ivory, bazat pe romanul Sună-mă după numele tău al lui André Aciman, ultima „tranșă” din trilogia tematică Desire a lui Guadagnino)
Cel mai bun scenariu original: Get Out (Jordan Peele/thriller horror, analiză a relaţiilor rasiale în S.U.A., desemnat cel mai bun film la gala „Independent Spirit Awards”, care a precedat/sâmbătă/ „Gala Oscar”)
Cea mai bună imagine: premiu înmânat lui Roger Deakins, pentru Blade Runner 2049 
Cele mai bune costume: în Phantom Thread (Mark Bridges mai câștigase, în februarie 2012, Oscarul pentru „cel mai bun costum pentru artiști”; tot în 2012, obținuse premiul „Bafta” pentru „cel mai bun costum de design/desenele sale pentru Artist”/ la cea de-a 65-a ediție a premiilor Academiei Britanice de Film)
Cel mai bun sunet: Dunkirk (cele mai bune categorii de mixare a sunetului și cele mai bune redări de sunet au trecut, de-a lungul anilor, prin multe transformări la Oscar, cel puțin în modul în care sunt clasificate; de obicei, în categoriile amintite, cea mai bună editare a sunetului și cea mai bună asociere a sunetului, cel mai tare film câștigă, iar drama regizată de Cristopher Nolan, cu sunetul datorat lui Mark Weingarten, lui Gregg Landaker și Gary A Rizzo, a fost aproape adaptată pentu a confisca premiile)
Cel mai bun montaj video: pentru Dunkirk
Cea mai bună coloană sonoră originală: Dunkirk
Cele mai bune efecte vizuale: Blade Runner 2049 (Roger Deakins pierduse toate cele 13 nominalizări anterioare)
Cel mai bun design de producție: The Shape of Water (impuls Oscar pentru designerul de costume Luis Sequeira; garderoba acvatică a constat într-o uniformă de laborator verde și turcoaz, alături de o îmbrăcăminte complementară pentru viața personală, ca să nu mai vorbim de o colecție de pantofi de epocă pentru distracție la toe-tapping)
Cel mai bun machiaj: în Darkest Hour, pentru machiajul care l-a făcut aproape de nerecunoscut pe Gary Oldman (în rolul lui Winston Churchill)…
Cea mai bună scurt metraj animat: Dear Basketball (scris de Kobe Bryant și regizat de Glen Keane, se bazează pe scrisoarea pe care marele baschetbalist american a trimis-o „Tribunei jucătorilor”, la 29 noiembrie 2015, anunțându-și retragerea din sport)
Cel mai bun scurt metraj live-action a fost acordat filmului The Silent Child, în regia lui Chris Overton, după un scenariu de Rachel Stenton.
Cea mai bună animație: Coco (bazat pe o idee originală a lui Lee Unkrich, regizată de el însuși și co-regizată de Adrian Molina, spune povestea unui băiat de 12 ani, pe numele său Miguel Rivera, care a fost transportat accidental în țara morților, unde caută ajutorul strămoșului său muzician, pentru a fi întors, cu tot cu familia sa, printre cei vii)
Cel mai bun scurt metraj documentar: Heaven is a traffic jam on 405 (filmul urmărește viața artistului Mindy Alper, pe care acesta și-a dedicat-o creării unei opere de artă remarcabile, în ciuda luptei cu depresia și anxietatea, o poveste trecută prin lentila convingătoare a lui Stiefel)
Cel mai bun film documentar: Icarus (documentarul „Netflix”, realizat de Bryan Fogel și Dan Cogan, bazat pe dezvăluirile lui Grigory Rodchenkov, fost spion şi director al laboratorului antidoping din Moscova)
Cea mai bună melodie originală/cel mai bun cântec: Remember Me (Coco), de Robert Lopez și Kristen Anderson-Lopez
Premiul pentru cea mai bună coloană sonoră: Alexandre Desplat, pentru Shape of Water
Cel mai bun film străin: A fantastic woman/Una mujer fantástica (Chile), a fost selectat pentru „Ursul de Aur” în principala secțiune de concurs a celei de-a 67-a ediții (2017) a Festivalului de film din Berlin
*
P.S.: Televiziunea americană ABC, deţinută de compania „Disney”, care a reînnoit anul trecut acordul pentru difuzarea „galelor Oscar” până în 2028, a pretins 2,6 milioane de dolari pentru spaţii de publicitate de câte 30 de secunde pe intervalul de difuzare a ediţiei din 2018 a evenimentului… Mai era de dovedit? Urmărind gala în direct, fără traducere din engleză în română, mi s‑a adâncit impresia unui „teren desfundat”, a unei confuzii voite între supramediatizare („parada vedetelor”, cu durata de o oră și jumătate, apare ca una dintre ilustrări) şi informare, deversându-se, „fără discriminare”, torente de imagini, cuvinte, comentarii în cel mai pur stil comercial și, de ce nu, politic (parte a filmelor a reflectat lumea minoritarilor, a marginalilor aflați în situații dificile în raport cu normalitatea/definită doar ca temă recurentă/de altfel, Annabella Sciorra, Salma Hayek și Ashley Judd au prezentat un montaj despre mișcările „Time’s Up”, „MeToo”, dar și despre transformarea prin care trece acum Holywood-ul, după apariția filmelor cu personaje centrale feminine sau reprezentanți ai minorităților etnice sau sexuale). Paradoxal, omniprezenţa mass‑media îmi provoacă un profund şi durabil sentiment de subinformare. Cu cât comunicarea se profesionalizează, cu atât adevărul are şanse de triumf mai reduse. Prin efectele sale, spaţiul public tinde să fie pervertit pe măsură ce triumfă „comunicarea” și se instalează logica profitului plus aspectele politice. În condiţiile în care toți spun că nu doresc decât transparenţa şi echidistanţa, manipulările devin din ce în ce mai subtile…
