Volumul „Scrisori I (1837-1859)”, de F.M. Dostoievski, în dezbatere la Iași

Publicat de nicolaetomescu, 27 martie 2018, 11:51

Joi, 29 martie, ora 17:00, la Librăria „Orest Tafrali” (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, corp A, parter), are loc lansarea volumului-eveniment Scrisori I (1837-1859), de F. M. Dostoievski, ediţie îngrijită, traducere, note şi studiu introductiv de Leonte Ivanov, volum apărut de curînd în colecția „Biblioteca Polirom” (coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu).

Vorbesc, alături de traducătorul volumului: Livia Cotorcea, Marina Vraciu, Antonio Patraș, Mircea Platon

Moderator: Bogdan Crețu

„Ceea ce conferă valoare segmentului epistolar al creaţiei dostoievskiene este, în primul rînd, deosebita sinceritate a autorului, dorinţa de a-şi deschide şi despovăra sufletul de multitudinea de griji, de întrebări şi contradicţii… Prin scrisori, ni se dezvăluie o perspectivă largă asupra Rusiei unei întregi jumătăţi de veac (anii 1830-1880), cu istoria, cu oamenii, cu zbuciumul ei, dar şi o perspectivă asupra Apusului Europei, unde se resimţeau atît roadele civilizaţiei, cît şi neajunsurile ei.” (Leonte Ivanov)

„Cel mai important lucru… este că anumite opere de artă merită efortul suplimentar de a trece peste toate impedimentele pentru a le aprecia; iar cărţile lui Dostoievski merită cu siguranţă acest efort. Şi asta nu doar pentru felul în care domină canonul occidental, ci tocmai în ciuda acestui lucru. Pentru că unul dintre aspectele pe care canonizarea şi cursurile academice îl ignoră este că Dostoievski nu e doar valoros, ci are şi umor. Romanele lui au aproape mereu intrigi excelente, cumplite şi complicate şi profund dramatice. Au crime şi tentative de crime şi poliţie şi dispute în familii disfuncţionale şi spioni, tipi duri şi femei frumoase decăzute şi escroci alunecoşi şi boli debilitante şi moşteniri neaşteptate şi ticăloşi mieroşi şi trădători şi tîrfe…” (David Foster Wallace)

Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881), unul dintre cei mai importanţi şi mai influenţi scriitori ai lumii, s-a născut la Moscova, unde tatăl său a lucrat o vreme ca medic la Spitalul Mariinski. După moartea mamei, a plecat împreună cu fratele său la Sankt-Petersburg, pentru a urma cursurile Academiei Tehnice Militare. În 1846 a publicat romanul epistolar Oameni sărmani, atrăgînd imediat atenţia criticilor, care au văzut în el un nou Gogol. Momentul crucial al vieţii scriitorului l-a reprezentat însă anul 1849, cînd a fost arestat şi condamnat la moarte pentru legăturile sale cu un grup subversiv de intelectuali liberali din Cercul Petraşevski. Abia în ultima clipă sentinţa i-a fost comutată de ţar la deportare şi muncă silnică. După revenirea la Sankt-Petersburg şi-a reluat activitatea literară. A început să scrie masiv, publicînd mai întîi romanul Amintiri din casa morţilor (1861-1862) şi concepînd apoi seria marilor capodopere, în care se înscriu romanele Crimă şi pedeapsă(1866), Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872), Adolescentul (1875) şi Fraţii Karamazov (1879-1880), unde Dostoievski atinge deplina maturitate literară. Cărţile sale au fost traduse în toată lumea, după ele realizîndu-se numeroase spectacole de teatru şi ecranizări celebre…