Spectacol Trubadurul cu două glorii ale scenei ieşene la Opera Română din Cluj-Napoca şi Vasile Spătărelu 80, la Univers Muzical cu Daniela Vlad
Publicat de dvlad, 22 aprilie 2018, 18:41
În seria acestei luni, care se dovedeşte a fi dedicată vocilor de anvergură internaţională plecate de la Iaşi, continuăm cu un eveniment prilejuit nu de ieşenii melomani sau de vreo instituţie ieşeană, ci de una clujeană, care s-a întâmplat să aibă recent doi ieşeni în distribuţia aceluiaşi spectacol cu opera Trubadurul de Giuseppe Verdi: pe soprana Elena Moşuc în rolul Leonorei şi pe tenorul Călin Brătescu în trubadurul Manrico. Şi ca să risipim toată curiozitatea, în distribuţie s-au mai aflat baritonul Florin Estefan, directorul Operei Naţionale Române din Cluj, în rolul Contelui de Luna, mezzosoprana Andrada Ioana Roşu în rolul ţigăncii Azucena, foarte tânărul bas Köpeczi Sándor Attila care a debutat în rolul Ferrando (căpitan în trupele Contelui de Luna), Viktoria Cormoş în Ines (dama de companie a Leonorei), soldatul lui Manrico, Ruiz, a fost Florin Pop, Ţiganul a fost interpretat de Andrei Nicoară, iar Un trimis a fost Sergiu Coltan. Maestru de cor, Emil Maxim, şi dirijorul corului – Corneliu Felecan, am admirat sonoritatea în fiecare clipă în care a evoluat corul, se vede că mai există un profesor de tehnică vocală, ceea ce mi se pare rar în vremurile noastre, Scenografia e semnată de Andrei Şchiopu, iar Regia artistică, clasică, reconfortantă, este preluată după regia originală semnată de Rodica Popescu Moisa.
Un spectacol căruia i-am simţit inima, i-am simţit emoţia, sigur, libretul lui Salvadore Cammarano, inspirat de drama spaniolului Antonio García Gutiérrez, este extraordinar de ofertant, de aceea şi rezistă de peste 150 de ani, mai ales că muzica lui Verdi este o imensă capodoperă. Totuşi, observam şi în timpul spectacolului că la Verdi nu găseşti mari declaraţii de dragoste ale tenorilor. Ne-ar fi plăcut să ne explice Verdi cum s-au îndrăgostit unul de altul Leonora şi Manrico. În schimb, cuplul este luat de-a gata, suntem gata împinşi în intrigă, lucrurile grave s-au întâmplat cu mult înaintea momentului acţiunii suprins de noi şi uite-aşa Verdi ne serveşte un thriller avant-la-lettre, cine ar putea crede că la operă sunt poveşti siropoase să vină la Trubadurul, să vadă horror din secolul al 15-lea, o ţigancă care greşeşte şi aruncă în foc propriul copil, în locul celui bolnav, de a cărui boală fusese acuzată mama ei şi arsă pe rug. Fata țigăncii a fost nevoită să trăiască cu această dramă cumplită, dar l-a crescut pe Manrico de parcă ar fi fost copilul ei. Ajunşi tineri dar rivali politic, Contele fiind regalist iar Manrico adeptul unui prinţ care vrea să preia puterea, cei doi fraţi sunt rivali şi în dragoste, îndrăgostiţi fiind de aceeaşi Leonora.
Duelul, Țiganca, Fiul țigăncii și Pedeapsa, astfel se împarte acţiunea pe acte, suntem în Spania secolului al XV-lea în timpul războiului civil care opune monarhiei pe partizanii prințului de Urgel, Intriga poveștii nu se rezumă doar la gelozia pe care Contele de Luna o simte la adresa trubadurului Manrico, pe care Leonora îl iubeşte. În timp ce Contele urmărește să își răzbune fratele, țiganca Azucena – fiica vrăjitoarei arse pe rug și mama lui Manrico – caută să pedepsească crâncen familia de Luna. Verdi pune desigur cea mai mare responsabilitate de a exprima dramatismul subiectului pe umerii ţigăncii care şi-a ars propriul copil. Şi trebuie să recunoaştem că Andrada Roşu nu şi-a economisit nimic din imensul potenţial expresiv ca să ne înfioare. Izbucnirile furiei au fost tunete în vocea ei şi a pătruns, cred, în inima fiecărui spectator cu ochii ei de foc.
Dincolo de frumuseţea muzicii şi a subiectului, extraordinar jucate de toţi artiştii de pe scenă, am căutat să surprind în reportajul pe care l-am înregistrat şi ceva din atmosfera de culise, dar şi detalii importante din cariera celor intervievaţi. Astfel că, pe parcurs, intrăm şi ieşim din poveste fără preaviz, cu juxtapuneri bruşte ale celor două planuri, poveste şi realitate.
În partea a doua a emisiunii aducem omagiul nostru figurii emblematice a unuia dintre cei mai îndrăgiţi compozitori ieşeni, creatorul clasei de compoziţie a conservatorului ieşean, Vasile Spătărelu (21 aprilie 1938 – 24 martie 2005).
Vasile Spătărelu 80, este un titlu sui generis, pe care îl auzim doar aici, la Univers Muzical. Să fie numele maestrului pomenit şi de generaţiile viitoare, atâta timp cât mai există câteva înregistrări, dar mai ales partituri.
Ne puteţi asculta în fiecare sâmbătă şi duminică între orele 18.10-20.00, pe toate frecvenţele Radio Iaşi şi online, pe radioiasi.ro . Vă aşteptăm cu drag de fiecare dată.