Lansare de carte la BCU Iași: „Regele, comuniştii şi Coroana. Adevărata istorie a abdicării lui Mihai I”

Publicat de nicolaetomescu, 18 mai 2018, 11:18

Joi 24 mai, la ora 18:00, în „Sala Hasdeu” a Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași (Str. Păcurari 4), are loc lansarea volumului Regele, comuniştii şi Coroana. Adevărata istorie a abdicării lui Mihai I, coordonat de Alexandru Muraru și Andrei Muraru (apărut la Editura „Polirom”).

Vorbesc, alături de cei doi coordonatori: Alexandru Zub, Lucian Dîrdală

Moderează: Radu Cucuteanu

„În dimineața zilei de 30 decembrie 1947, domnii Petru Groza și Gheorghiu-Dej, membri ai Cabinetului Român, mi-au prezentat textul actului de abdicare, îndemnîndu-mă să-l semnez imediat. Amîndoi s-au prezentat la Palatul Regal după ce acesta a fost încercuit de detașamente armate, informîndu-mă că mă vor socoti răspunzător pentru vărsarea de sînge ce va urma ca o consecință a instrucțiunilor ce le emiseseră deja în caz că nu voi semna în cadrul limitei de timp impusă. Acest act mi-a fost impus cu forța de un Guvern instalat și menținut la putere de o țară străină, un Guvern total nereprezentativ pentru voința poporului român. […] Îndepărtarea monarhiei constituie un nou act de violență în politica de subjugare a României. În aceste condiții, nu mă consider obligat în nici un fel de acest act care mi-a fost impus. Cu neclintită credință în viitorul nostru, animat de același devotament și dorință de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil.”

Prima denunţare oficială a actului de la 30 decembrie 1947.

Fragment din declarația de presă a Majestății Sale Regele Mihai I al României susținută la Londra, 4 martie 1948

De-a lungul timpului, actul de la 30 decembrie 1947 a stîrnit vii controverse și a generat polemici aprinse. Studiile care alcătuiesc acest volum repun în discuție și analizează, cu instrumente diverse și din diferite unghiuri, evenimentul care a pus capăt nu numai monarhiei românești, constituționalismului și democrației, ci și unei epoci întregi din istoria noastră. Sînt analizate interpretările date abdicării în cele șapte decenii care au trecut de la producerea ei și, pe baza unor mărturii și chiar a unor noi probe documentare, sînt lămurite aspecte rămase pînă acum neelucidate.

Din cuprins: Cum a acționat Stalin pentru a contracara efectele loviturii de stat de la 23 august 1944 și cum au cucerit comuniștii instituțiile? • De ce nu a existat o intervenție anglo‑americană în Balcani și ce rol a avut „acordul procentajelor” în destinul postbelic al României? • Relația dintre regele Mihai şi conducerea Uniunii Sovietice în anii 1944-1947 • Imaginea simbolică a regelui Mihai în anii 1944-1947 • Cîți români au fost întemniţaţi politic pînă la momentul abdicării? • Operațiunea de infiltrare a Palatului Regal dirijată de Serviciul Special de Informații • Cum au arătat ultimele săptămîni de domnie ale lui Mihai I și cum a fost forțat regele să abdice • Procesul subminării constituționalismului și tranziția la totalitarism după 1944 pînă la momentul abdicării • Actul de la 30 decembrie ca lovitură de stat • O perspectivă lingvistică asupra textului actului de abdicare • Cum a plecat regele și cine au fost însoțitorii lui în exil • Începutul exilului regal și repudierea abdicării • Cum erau foștii monarhi Carol al II-lea și Mihai I supravegheați de legația românească de la Washington • Cum a interpretat propaganda comunistă actul de la 30 decembrie 1947 în presa scrisă, în manualele de istorie și în discursurile oficiale? • Sursele și istoriografia abdicării regelui Mihai I

Andrei Muraru este istoric, absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (2005), unde şi‑a susţinut şi doctoratul cu teza Procesele criminalilor de război din Transnistria (2011). A fost cercetător (2006‑2012) şi preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc – IICCMER (2012‑2014), iar în această calitate a demarat campania de aducere în faţa justiţiei a foştilor responsabili din aparatul comunist de represiune. În perioada 2006‑2009 a fost consilier la Cancelaria Prim‑ministrului şi consilier al directorului general al Arhivelor Naţionale ale României. A fost bursier la Aristotle University of Thessaloniki (2004‑2005), New Europe College (2009‑2010) şi United States Holocaust Memorial Museum, Washington DC (2010‑2011). Este autorul cărţii Vişinescu, torţionarul uitat: închisoarea, crimele, procesul (Polirom, 2017). A publicat numeroase studii în reviste de specialitate şi lucrări colective. Este coordonator al volumului Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă (1945‑1967) (Polirom, 2008) şi coautor al primului manual despre dictatura comunistă, O istorie a comunismului din România. Manual pentru liceu (Polirom, 2008; ediţia a II‑a, 2009; ediţia a III‑a, 2014). A participat la numeroase conferinţe internaţionale, a susţinut prelegeri şi are frecvent contribuţii pe teme de istorie recentă. Pentru activitatea în fruntea IICCMER, a fost decorat de M.S. Regele Mihai cu Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer (2015). Din decembrie 2014 este consilier al Preşedintelui României.

Alexandru Muraru este politolog şi istoric, cercetător ştiinţific III în Departamentul de Cercetare al Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social‑Politice din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. De asemenea, este profesor asociat în ştiinţe politice la aceeaşi universitate. Absolvent al şcolii de ştiinţe politice ieşene, a urmat şi două programe de master, în istorie şi studii europene, la aceeaşi universitate. Şi‑a susţinut doctoratul în ştiinţe politice în 2011, cu o teză despre dezbaterile privind regalitatea în România postcomunistă. A beneficiat de numeroase burse de studiu în Europa şi America de Nord, a participat la programe postuniversitare avansate şi a susţinut prelegeri şi conferinţe internaţionale pe teme de istorie recentă sau istoria mentalităţilor în centre academice şi universităţi din străinătate. Este autorul volumelor: Republica Monarhică: Aportul Familiei Regale la integrarea euro‑atlantică a României (Junimea, 2009) şi Cum supravieţuieşte monarhia într‑o republică? Regele Mihai, românii şi regalitatea după 1989 (Curtea Veche, 2015). A coordonat volumele: Ana, Regina. Acasă pentru totdeauna (Curtea Veche, 2016) şi Anul Regal. Jurnalul Jubileului de 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României (în colaborare cu Daniel Şandru) (Adenium, 2016). A publicat cîteva zeci de studii şi articole privind problema monarhică în România postcomunistă. A fost consilier la Cancelaria Prim‑ministrului (2005‑2009), director general al Institutului Naţional al Patrimoniului (2013‑2014) şi membru în conducerea Societăţii Române de Radiodifuziune (2014‑). Pentru poziţiile sale publice şi lucrările despre regalitate, a fost decorat în două rînduri de către M.S. Regele Mihai I al României cu „Medalia Regele Mihai pentru loialitate” (2008) şi cu Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer (2015).