Importanța primordială a Iașiului

Publicat de nicolaetomescu, 28 iulie 2018, 19:06 / actualizat: 27 septembrie 2022, 15:01

• Iașiul revendică, pe bună dreptate, prima tipăritură de pe pământul românesc – un Liturghier (1508) tipărit de ieromonahul sârb Macarie (expus, în prezent, la „Casa Dosoftei”)…

• Sinagoga Mare, prima casă evreiască de rugăciune din România, a fost construită în Iași (1659-1670). Exteriorul clădirii este dominat de simplitate; interiorul este ornamentat și înzestrat cu obiecte de cult specifice, candelabre, sfeșnice…

• „Obeliscul cu lei”, primul monument românesc, a fost amplasat în „Parcul Copou” din Iași/noiembrie 1834, ca „semn de recunoștință față de Rusia și Turcia”, pentru  Regulamentul  Organic (1832), prima lege de organizare politică, juridică și administrativă. Monumentul din piatră, realizat de arhitecții  Johan Freywald și Mihail Singurov, conform proiectului elaborat de Gheorghe Asachi,  are o înălțime de 13 m și o greutate de 10 tone; obeliscul, înzestrat la bază cu un postament solid,  este susținut de patru lei masivi, de piatră, sculptați de Johann Semser (la Lemberg)…

• Primul Muzeu de Istorie Naturală din Principatele Române (Iași, 1834) înfățișa vizitatorilor „bogățiile pământene și subpământene ale Moldovei”, precum și „curiozități” din alte zone ale planetei noastre…

• Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iaşi este cea mai veche din România. Înfiinţată/10 august 1856, la Râpa Galbenă, de medicul şi naturalistul care i-a oferit numele său (pe o proprietate cumpărată), trebuie să-i consemnăm existența până la moartea creatorului ei, în 1886, atunci când urmaşii lui Anastasie Fătu au vândut terenul… În 1873, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi a înfiinţat a doua grădină botanică, în apropierea celei vechi (de organizare s-a ocupat Dimitrie Brândză, majoritatea plantelor a fost donată de Anastasie Fătu; unele dintre plantele de atunci ne încântă și astăzi, în curtea Muzeului de Istorie Naturală)… În 1921, profesorul Alexandru Popovici înfiinţează altă grădină botanică, în spatele clădirii noii Universităţi, acolo unde erau construite şi mici sere, folosite în privința creşterii plantelor tropicale; s-a păstrat pentru mai bine de 40 de ani, până în 1963, când s-a hotărât mutarea grădinii în spaţiul actual, pe Dealul Copoului, sub supravegherea profesorului Emilian Ţopa (pentru a răspunde cerinţelor învăţământului)… Actuala Grădină Botanică din Iaşi acoperă o suprafaţă de aproximativ 100 de hectare, fiind una dintre cele mai mari din Europa…

• Nicolae Negură a înființat, la Iași, prima școală medicală cu caracter universitar/din România; „Școala de chirurgie” era inaugurată la 30  noiembrie 1859, cu sprijinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza; a funcționat în localul  „Academiei Mihăilene” (activitatea didactică s-a desfășurat în limba română).  „Școala de  chirurgie” trebuie considerată precursoarea directă a Facultății de Medicină din Iași...

• Instituție modernă de învățământ[1], Universitatea din Iași a fost fondatăla 26 octombrie 1860 (7 noiembrie/stil nou). Inaugurată, în noua sa formă, cu participarea domnitorului Alexandru Ioan Cuza[2], a reprezentat, de la întemeiere, un simbol național[3]. Primul sediu al anului 1860 a fost casa „Calimah-Ghika”, în respectivul sediu, clădire impunătoare din fosta „Ulița Goliei”-Iași, a ființat universitatea – până în anul 1897, când a fost inaugurată clădirea din Copou. Actualul corp A, „Palatul Universității”, construit[4] între anii 1893-1897 (și extins in perioada interbelică), inaugurat în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta, este o îmbinare a stilurilor clasic și baroc, intrarea conducându-ne către „Sala Pașilor Pierduți”[5]…

• Primul teatru evreiesc din România și din lume a fost înființat la Iași/1876)… Acest lucru îl datorăm părintelui teatrului evreiesc modern,Abraham Goldfaden (în idiș אברהם גאָלדפֿאַדען)… Născut[6] cu numele de Avrum Goldnfoden, cunoscut și ca Avram (sau Avraham) Goldfaden, a frecventat, în copilărie, școala tradițională evreiască „heder”[7], dar tatăl său a ținut foarte mult ca fiul sau să primească și lecții particulare de rusă și germană, pentru a se descurca mai bine în lumea reală. Încă de copil, Avraham s-a distins prin talentul său actoricesc și muzical, știind să-i imite pe menestrelii comici de la nunțile evreiești, ca și pe cântăreții din Brod[8]. În 1857, Goldfaden a început să învețe la școala rabinică de stat din Jitomir (pe care în 1866)[9]. Poetul, dramaturgul, regizorul, actorul evreu de limba idiș și ebraică, autor a 40 de piese de teatru rămâne, totodată, autorul primei piese în limba ebraică jucată în Statele Unite ale Americii[10]… Festivalul „Avram Goldfaden” este organizat la Iași; iar Obeliscul amplasat pe locul Teatrului evreiesc „Pomul Verde”/ în Parcul din fața Teatrului „Național”-Iași, desemnează un monument[11] dedicat memoriei primului teatru profesionist din lume în limba idiș…

• Primul teatru național românesc a fost construit in Iași (1894-1896)[12]. Era inaugurat la 1 decembrie 1896, concomitent cu uzina electrică a teatrului[13]. În 1956, cu ocazia aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, Teatrul Național a primit numele de „Vasile Alecsandri”[14]…

• „Bojdeuca lui Ion Creangă”, din cartierul Țicău (Iași), în care a locuit povestitorul[15], este prima casă memorială din România[16]; căsuța, având două camere dispuse de o parte și de alta a unui antreu, a devenit muzeu memorial la 15 aprilie 1918[17]. Bojdeuca are, desigur, propria-i istorie. Iniţial, locul pe care era construită fusese proprietatea Bisericii „Buna Vestire” din Iaşi, care l-a vândut cu o taxă anuală de 10 lei lui Constantin Vasiliu; acesta a construit căsuţa cu trei odăi, acoperite cu stuf şi o fântână în curte în anul 1842; după opt ani, la 2 iunie 1850, a vândut-o numitului Popovici. Un alt proprietar al bojdeucii a devenit preotul Ghenovici, care a vândut-o Mariei Ştefaniu. Noua proprietăreasă a închiriat-o familiei Vartic. La bojdeucă, scriitorul s-a gospodărit ca la mama acasă. Şi-a aranjat un pat sănătos de blană de stejar, şi-a aşezat o masă oleacăboierească pentru scris, un raft pentru cărţi, iar lângă vatra sobei cu horn şi-a pus o măsuţă rotundă cu trei picioare/scaunele mici şi veselă precum la Humuleşti. Bojdeuca este descrisă de Creangă într-o scrisoare către Titu Maiorescu, din 1887: „De veţi avea răbdare, că bunătate totdeauna aţi avut, veţi întreba poate, unde-i bojdeuca mea? Vă voiu răspunde respectuos: în mahalaua Ţicău, ce-i mai zic şi Valea Plîngerei, strada Ţicăul de Sus No. 4, (dacă se mai poate numi stradă o huidicioară dosnică, plină de noroiu pîn’ la genunchi, cînd sînt ploi mari şi îndelungate, zise şi putrede, şi la secetă geme colbul pe dînsa). Iar bojdeuca de căsuţă, în care locuiesc eu de vreo 18 ani, e de vălătuci şi povîrnită spre cădere pe zi ce merge, de n-ar fi răzîmată de vreo 24 de furci de stejar şi acele putrede. Iarna dorm într-o odăiţă toată hrentuită, iar vara într-un cerdăcel din dos, începînd de pe la Maiu şi sfîrşind pe la Octombrie cînd este vremea bună, cum îi acum. Aşa m-am deprins”. Aici s-a cunoscut și s-a împrietenit Ion Creangă cu Mihai Eminescu, aici și-a scris opera: Povești, Povestiri, Amintiri din copilărie…

*

• Prima societate științifică românească/„Societatea de Medici și Naturaliști” a fost înființată la 18 martie 1833/Iași, cu sediul în clădirea unde, în 1834, se inaugura Muzeul de Istorie Naturală…

• George Emil Palade, primul român laureat al Premiului „Nobel”, copilul genial născut în Iaşi, studentul briliant, medicul energic (precum un ventricul al unei inimi tinere), remarcat la distanţă de-un ocean şi-un continent, confirmat – la Stockholm –, a explicat balanţa organică subtilă a eliminării şi arderii deşeurilor microscopice, drept consecință – balanţa energiei vieţii… Nucleul biologiei celulare construise, cu răbdare şi devotament, reputaţia celui mai bun „cercetător american în biologia celulară, născut-român”[18]. Niciodată nu a renunţat la cetăţenie; vorbea îndulcit moldoveneşte, ca în dulcele târg (pe Strada „Sărăriei”)… Multidisciplinar, perfecţionist, şarmant, s-a dispensat de tot ce era redundant, de tot ce era întâmplător, tot ce putea să distragă. A călătorit pe o şosea pustie, ca şi cum n-ar fi văzut în stânga şi în dreapta, cu ochii aţintiţi la idealul propus… În 1974, echipa formată din Albert Claude, Christian de Duve şi George Emil Palade a primit premiul „Nobel” pentru Fiziologie sau Medicină… În 1975, Academia Română îl alege membru de onoare (încă din 1961, era membru al Academiei de Ştiinţe din S.U.A.)… La 12 martie 1986, Ronald Reagan, președintele S.U.A, i-a decernat „Medalia Națională pentru merite deosebite în domeniul științei”… George Emil Palade s-a înveșnicit, la 7 octombrie 2008, în San Diego-California. Mai avea o lună şi ar fi împlinit patriarhala vârstă de 96 de ani. Incinerat (fără vreun impediment mediatic), cenuşa i-a fost împrăştiată, de copiii săi, în Masivul Bucegi; de pe Vârful cu Dor…

• Prima femeie profesor universitar din România, Elena Pușcariu-Densușianu (1875/născută, ce-i drept, în Făgăraș-1966), a organizat și a condus, în calitate de medic, prima Clinică de Oftalmologie (Iași, 1920) de la Spitalul „Sfântul Sipiridon”, fiind totodată, la nivel mondial, prima femeie profesor universitar la o clinică oftalmologică…

• Prima femeie medic chirurg din România, Marta Trancu-Rainer/născută în Târgu Frumos/, absolvent al Facultății de Medicină din Iași, a efectuat intervenții chirurgicale în timpul Primului Război Mondial (salvând sute de vieți); a devenit membră a Academiei de Medicină din România (1935) și membră de onoare a Societății de Biologie din București…

• Ella Negruzzi/născută în Hermeziu, județul Iași/, absolvent al Facultății de Drept la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1913), a fost prima femeie avocat din România/prima femeie avocat admisă în barou; a activat pentru acordarea drepturilor social-politice ale femeilor, implicându-se, alături de intelectuali români, în „combaterea fascismului și războiului”, pledând „pentru libertate și independență națională”…

• Grigore Cobălcescu (1831/născut în Iași-1892) a fost primul profesor de geologie și mineralogie/de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”/; membru al Academiei Române (1886), creatorul școlii românești de geologie, inițiatorul cercetărilor geofizice din România, a editat primul manual de geologie[19], a elaborat prima lucrare științifică de  geologie[20], ambele in limba română…

• Eduard Gruber (1861-1896) a fost primul cercetător din România în domeniul psihologiei artei, primul român care a obținut titlul științific de doctor in psihologie/la Leipzig (1893); la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași  a înființat primul laborator de psihologie experimentală din România (1893)…

• Autorul primului tratat de chimie fizică din Romania/publicat[21] la Iași/, Petru Bogdan, a fost profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, membru al Academiei Române, întemeietorul școlii de chimie-fizică din România (1913)…

• Primul laborator de electricitate din România, înființat în Iași, în anul 1910, la Facultatea de Științe (transformată, în 1913, sub numele de Institutul Electrotehnic), era organizat de Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), membru al unor societăți științifice europene/Germania, Franța/ membru al Academiei Romane (1916) și membru fondator al Academiei de Științe din România…

• Iași (februarie) 2012 – prima hologramă 3D într-un muzeu memorial din România îl reprezintă pe Mihail Kogalniceanu (în interpretarea actorului Nicolae Urs); înregistrarea poate fi vizionată și audiată în cadrul Muzeului Memorial „Mihail Kogalniceanu”…

• Prima operetă românească, „Baba Hârca” (text, Matei Millo), a cărei muzică a fost compusă de violonistul, profesorul, compozitorul, șeful de orchestră, Alexandru   Flechtenmacher (1823, Iași-1898, București)[22], a fost prezentată, în premieră, la   „Teatrul Mare” din Iași (sediul inițial, din Copou), la 26 decembrie 1848…

• Primul român membru al Academiei Regale de Științe din Berlin, cărturarul Dimitrie Cantemir/26 octombrie 1673 (născut la Silișteni în ținutul Fălciu)-21 august 1723/ (printre cei mai iluștri reprezentanți ai umanismului, precursor al iluminismului românesc, atras de studiul filosofiei, muzicii – inventase primul sistem de notare utilizat în muzica turcească, cunoscător al limbilor orientale –printre puținii care au avut privilegiul de a cerceta documente din arhivele otomane, autor al unor lucrări de istorie, geografie, politică, folclor, satire, ode, fabule, epopei, unul dintre precursorii beletristicii românești moderne), a susținut romanitatea, unitatea de limbă și de neam a românilor…

[1]Continuatoarea simbolică a vechii „Academii Vasiliene”, înființată de Vasile Lupu/în 1640… Aceasta a fost urmată/la 1707, de  „Academia Domnească”, fondată de Antioh Cantemir… De o manieră directă, Universitatea din Iași se trage din „Academia Mihăileană”, fondată/în 1834/ de Gheorghe Asachi…

[2] Poartă numele domnitorului, din 1942…

[3] Simion Bărnuțiu, Petre Suciu, Ștefan Micle (transilvăneni), s-au aflat printre primii profesori ai universității ieșene…

[4] Potrivit planurilor arhitectului Louis Blanc…

[5]  Decorată cu picturile lui Sabin Bălașa…

[6] (24 iulie 1840, Starokostiantîniv/Ucraina –  9 ianuarie 1908, New York/S.U.A.)…

[7] vezi Nicolae Tomescu, Hasidism şi Haskala: faţete ale identităţii evreieşti (I)

[8] A primit porecla de „Avrumele Badhen”/Avrumele măscăriciul…

[9] La absolvire, a devenit profesor, poet și om de teatru amator; nu a practicat, niciodată, profesiunea de rabin…

[10] În 1908, la înmormântarea lui Avram Goldfaden s-au adunat 75.000 de oameni, fiind oprită circulaţia pe străzile New-York-ului…

[11] La 27 decembrie 1976, s-a dezvelit bustul lui Avram Goldfaden, amplasat în fața „Pomului Verde” și în dreapta Teatrului Național din Iași. La data de 15 octombrie 2002, în prima zi a Festivalului Internațional de Teatru „Avram Goldfaden”, organizat de Teatrul Național și dedicat memoriei celui care a întemeiat la Iași primul teatru evreiesc din lume, a fost dezvelit un obelisc amplasat chiar pe locul unde a funcționat, din august 1876, grădina celebră. Obeliscul a fost realizat prin grija Consiliului Județean Iași, fiind amplasat exact peste drum de Teatrul Național și de bustul lui Avram Goldfaden. La acest eveniment au participat acad. prof. dr. Răzvan Theodorescu – ministrul (de atunci) al Culturii și Cultelor, Sandu Mazor – ambasadorul (din 2002) al Israelului în România, regizorul american Moshe Yassur, Harry Eliad – director al Teatrului Evreiesc de Stat din București (decedat zece ani mai târziu) ș.a. Cu prilejul dezvelirii obeliscului, Răzvan Theodorescu s-a referit în alocuțiunea sa la „personalitatea marcantă a acestui cetațean al lumii, Avram Goldfaden, care a dat, împreună cu artiștii de la «Pomul verde», atât de mult culturii române. Gestul de a dezveli acest obelisc și de a organiza un festival special care să-l omagieze este unul de restituire istorică”. Pe obelisc este amplasată o placă de marmură pe care se află următoarea inscripție: Aici a ființat primul teatru evreiesc din lume (Pomul Verde) întemeiat în 1876 de Avram Goldfaden. Consiliul Județean Iași, octombrie 2002…

[12] Conform planurilor celebrilor arhitecți vienezi Fellner și Helmer…

[13] Marcându-se, astfel, începutul iluminatului electric în Iași…

[14] Începutul și sfârșitul celui care a „dăruit” numele său teatrului din Iași? Deși locul şi anul venirii pe lume rămân sub semnul întrebării, poetul însuși scrie, în cartea Suvenire din viaţa mea. Notă (datată: Mirceşti, 1856): „Sunt născut în Bacău, la anul 1821, luna iulie, în timpul revoluţiei greceşti, ce a izbucnit mai întâi în Moldova”… La scurt timp după naşterea sa, familia s-a mutat din Bacău în Iaşi… Și-a petrecut copilăria în Iași, la Mircești – acolo unde tatăl său avea o moșie și unde Alecsandri a revenit pentru a-și găsi liniștea… Înscris la pensionul francez, unde a studiat alături de Matei Millo (de care l-au legat prietenia și admirația, pentru care a scris Chirițele și o mare parte din Cânticelele comice), și-a continuat studiile la Paris (bacalaureatul, 1835)… În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi, a preluat conducerea teatrului din Iași… A devenit unul dintre fruntașii mișcării revoluționare din Moldova, redactând (împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negri) Dorințele partidei naționale din Moldova/principalul manifest al revoluționarilor moldoveni… Alecsandri a reuşit să se refugieze în Ardeal, unde a colaborat la redactarea programului politic „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei” (de la Braşov), apoi la Cernăuţi, unde se întrepătrunde cu viața revistei „Bucovina” a fraţilor Hurmuzachi; retras în exil/„Scumpă țară și frumoasă, O! Moldovă, țara mea! Cine pleacă și te lasă E pătruns de jale grea”/, împreună cu Alecu Russo şi Nicolae Bălcescu, înfiinţa revista „România viitoare”, susţinând cauza unionistă a românilor… În 1854 („Periți, neguri dese! Iată dulce stea! Pei, străinătate! Iată țara mea”), apare sub conducerea sa „România literară”; membru onorific al societății „Junimea” (din 1863), membru (din 1867) al Societății literare române, devenită Academia Română… Numit, în 1858, ministru de Externe (caracter provizoriu al funcției), aflându-se chiar pe lista persoanelor luate în calcul pentru scaunul de domnitor/„Hai să dăm mînă cu mînă Cei cu inima română Să-nvârtim hora frăției Pe pământul României”), după alegerea lui Cuza primea titlul definitiv de ministru de Externe; trimis nu numai în Franța, Anglia, Piemont – pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii, ci și ca ambasador la Paris, s-a întors la Mirceşti în 1878 (la conac scria o parte a operei sale; de fapt, se stabilise aici și a rămas până la sfârșitul vieții /„Luncă, luncă, dragă luncă! Rai frumos al țării mele, Mândră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele! Ca grădinile Armidei, ai un farmec răpitor, Și Siretul te încinge cu-al său braț dismierdător”/ chiar dacă perioade îndelungate a fost plecat din țară în misiuni diplomatice)… Primea, în 1881, Premiul Academiei pentru Literatură… La 22 august 1890, era răpus (la Mircești) de cancer hepatic şi pulmonar…

[15] Din iulie 1872, până la moartea sa (31 decembrie 1889)…

[16] Primul muzeograf, care a prezentat Bojdeuca primilor vizitatori, avea dreptul să locuiască în mica bucătărie din stânga intrării, împreună cu bunica lui, cu soția și copiii…

[17] Casa este înscrisă în Lista monumentelor istorice, având codul IS-IV-m-B-04328. Restaurări s-au produs în 1942 și 1985…

[18] În  colaborare cu Keith Porter, a editat revista „The Journal of Cell Biology”, cea mai importantă publicație științifică în domeniul biologiei celulare (1955)…

[19] „Elemente de  geologie pentru clasele gimnaziale” (1859)…

[20] Calcarul de la Rapidea” (1862)…

[21] În patru volume, 1921-1929…

[22] Alexandru  Flechtenmacher a compus muzica și pentru alte creații dramatice, scrise de Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Constantin Negruzzi, cât și melodia imnului „Hora  Unirii”, pe versurile lui Vasile Alecsandri, la Unirea Principatelor Romane (1859)…