Borsec, mărire și decădere

Publicat de nicolaetomescu, 4 septembrie 2018, 13:12 / actualizat: 4 septembrie 2018, 15:18

Vilele[1] reprezentau, în urmă cu câteva decenii, mândria stațiunii și a României…

Astăzi, oamenii le complac într-o stare avansată de degradare (pare caz fericit atunci când se mai disting numele acestora, la câteva dintre ele tencuiala și geamurile lipsesc cu desăvârșire); construcții care au amplasamente demne de laudă și sunt înzestrate cu o arhitectură excepțională, se străduiesc (dincolo de oameni) să reziste în lupta cu iernile necruțătoare și, mai ales, cu nepăsarea autorităților…

Desigur, imaginea dezastrului este edulcorată de căsuțele mai bine întreținute…

Apa minerală „Borsec” a fost prima apa îmbuteliată în Europa, pe o linie tehnologizată. De peste două veacuri, în jurul izvoarelor minerale de la Borsec (a căror apa este distribuită în multe zone ale lumii) s-a dezvoltat o stațiune balneo-climaterică renumită.

Punct și de la un capăt… Stațiunea nu are strălucirea de altădată, deși ascunde comori pe care merită să le (re)descoperim; există lucruri pe care ni le amintim, indiferent de timp, dar, acum, te trezești parcă speriat de ceea ce se întâmplă; trăim cu Borsecul de altădată pentru că nu am renunțat, i-am oferit o nouă șansă (întrucât merită) atunci când toți politrucii și slugile lor nu vor să mai creadă (din interes sau dezinteres interesat)…

Puncte de suspensie și, din nou, în trecut… În anul 1803, vienezul Valentin Gunther ajungea la Borsec pentru un tratament cu ape minerale; ar fi vrut să vindece boala incurabilă de care suferea. Întors în Austria, i-a propus unei rude să arendeze micul cătun din curbura sud-estică a arcului carpatic și să vândă apa minerală naturală. Un an mai tarziu (1804), „Gunther Zimmetshausen și Eisner” porneau către Borsec și începeau negocierile privind arendarea, în completarea unor cercetări pentru construcția unei fabrici de sticlă necesare îmbutelierii apei minerale[2]. În 1806, primele sticle „Borsec” (apă captată de la izvoarele 1 și 2) ieșeau pe poarta fabricii, multe dintre ele luând calea Vienei. Treptat, devenea cunoscută în întreaga lume[3], datorită apelor minerale bogate în calciu, magneziu, sodiu[4]…

*

Nu-mi pot imagina că acea parte din noi a murit sau că va muri… Trebuie doar să decidem ce vrem să fim… Orice am crede, stațiunea Borsec se află (încă) în amintirile noastre, o putem vedea; să avem încredere în acest loc, chiar dacă nu toți au dovedit că renunță la orbire și decădere… Cei mai mulți nu au altundeva să plece… Cu atât mai grav este faptul că alții nu sunt în stare să conducă înăuntrul României, pentru ca povestea țării să continue…

[1] În Roma antică, villa desemna, inițial, o casă la țară (aristocrații le dețineau). Ideea și funcția unei vile au evoluat considerabil. După căderea Republicii romane, Villa rustica au devenit mici complexe agricole, din ce în ce mai fortificate în Antichitatea târzie, fiind, uneori, transferate către Biserică – pentru a fi refolosite ca mănăstiri; treptat, în Evul Mediu, au evoluat în casele elegante de la țară. În limbajul modern, „villa” se poate referi la diferite tipuri și dimensiuni de locuințe, împărțite în urbane și rustice…

[2] Negocierile s-au încheiat prin contractul de arendare (pe 28 de ani); cei doi au decis să se mute, la Borsec, pentru a începe construcția fabricii de îmbuteliere. Anul 1805 consemnează faptul că localitatea intrase în plin proces de dezvoltare: ridicarea fabricii a însemnat, totodată, drumuri construite, locuințe pentru specialiștii în sticlă aduși din Polonia, Bavaria, Bohemia, Austria…

[3] Deși în primul an de funcționare a fabricii au fost îmbuteliate 3 milioane de litri de apă minerală, procesul nu definea fiecare zi în parte, ci doar pe acelea însorite – conținutul de dioxid de carbon atingea nivelul maxim. În 1873, apa minerală „Borsec” a fost medaliată la Târgul Internațional desfășurat în Viena (supranumită, ulterior, „Regina Apelor Minerale”)…

[4] În 1953, Borsec s-a transformat într-o stațiune balneo-climaterică de dimensiuni impresionante, fiind recomandată, în special, celor care suferă de dureri musculare, articulare, reumatice, afecțiuni cardiovasculare, dermatologice, ORL, endocrinice; dispune și de o mofetă (la „Scaunul Rotund”), reconstruită la începutul anilor 2000…