Dida Drăgan, „vocea de flacără a rock-ului românesc”

Publicat de nicolaetomescu, 14 septembrie 2021, 20:05

Dida Drăgan[1], o voce importantă a muzicii româneşti, s-a născut pe 14 septembrie 1946, la Jugureni/județul Dâmbovița…

Absolventă a „Școlii Populare de Artă”[2], a debutat la Concursul de interpretare „București ’71” – premiul I venind ca o consecință, firească, a talentului[3]. Anterior, făcea primii pași ai carierei – în Germania[4]. Anul următor, „Festivalul de la Mamaia”[5] o recompensează cu locul I la „secțiunea Interpretare”. În 1974, la Dresda, obține premiul pentru „cel mai bun solist al festivalului”[6]. A efectuat turnee în Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria, U.R.S.S., Belgia, Danemarca, Japonia[7]…

Între piesele de succes[8] ale artistei figurează „Nu pleca” (compusă de Adrian Ordean), cu care a participat, în 1993, la preselecția „Eurovison” (alături de trupa „Compact”):

Între albumele lansate de artistă se numără „Dida Drăgan” (1984), „Deschideți poarta soarelui” (1987), „O lacrimă de stea” (1997), „Pentru buni și pentru răi” (2001), „Mi-e dor de ochii tăi” (2002)…

Înainte de a ajunge la 75 de ani, susținea concerte (în 2017, spre exemplu, a evoluat pe scenele din Iași, Chișinău, Sibiu); a lansat, în același an, o melodie nouă, intitulată „Mi-e dor de tine”[9]…

„Fraților, nu sunt bolnavă, sunt bine, nu renunț la scenă, până când plec pe câmpiile cerești, eu altceva n-am să fac! Eu fac vocalize, timp de oră, săptămânal, chiar și acum, când nu am concerte, muzica e un lucru greu, e un dar de la Dumnezeu, de care trebuie să avem mare grijă. S-a spus că, de 14 ani, mă tot tratez de cancer, de unde această știre lansată de oameni răi? Eu nu prea acord interviuri, așa că se inventează tot felul de lucruri. Am lumea mea, unde e loc doar de fiul meu, de muzică și de cei câțiva prieteni” (februarie 2021, interviu pentru playtech.ro)

[1] Pe numele său real Didina Alexandra Drăgan…

[2] Clasa Floricăi Orăscu („Am fost ultima ei promoție. Era foarte severă, austeră chiar. Făcuse canto clasic. Am avut noroc. Știa ce să ceară, avea o atitudine personală pentru fiecare voce, pentru fiecare interpret în parte. Lucra la stil. Dar, în primul rând, ce nu pot uita a fost că era fascinată de noi toți. Noi care am năvălit în viața ei cu tinerețea noastră, cu dorințele noastre de glorie, cu talentul, cu foamea noastră de fericire, eram bucuria vieții ei”, mărturisea Dida Drăgan)…. A fost colegă cu Aura Urziceanu, Angela Similea, Mirabela Dauer, Olimpia Panciu…

[3] Cu piesa „Vechiul pian” de Vasile V. Vasilache…

[4] După ce se întâlnise, în România, cu compozitorul Manfred Nichthke, acesta din urmă a ascultat o înregistrare cu Dida Drăgan și i-a plăcut; i-a trimis, din Germania, o piesă compusă de Ghert Welkhich, pe care a orchestrat-o Petre Magdin și cu care Dida a participat la concursul de la Halle, unde a urcat pe aceeași scenă cu nume mari ale muzicii internaționale (Karel Gott, Helena Vondrachkova, Alla Pugaciova, Marila Radovicz, Joseph Laufer, Frank Schobel); a cântat piesa „Să nu-mi spui c-a trecut”, a avut succes și, ulterior, a câștigat 20 de medalii de aur la diferite concursuri…

[5] Mai târziu, în 1985, obținea trofeul/secțiunea „Creație”/ cu piesa „Leagănul meu” de Horia Moculescu… A primit Premiul Special, tot la Festivalul de muzică ușoară de la Mamaia/ediția 2003…

[6] Și premiul al III-lea pentru interpretarea piesei „Ca-n poveste” de Petre Magdin…

[7] La Tokyo, a fost finalistă la Festivalul Internațional al Cântecului cu piesa „Sămânța nemuririi” de Radu Șerban…

[8] „Până-n cea din urmă zi” (Edmond Deda); „Iubesc primăvara” (Dan Ștefănică); „Visata mea iubire”, „Planete”, „Soarele zărilor” (Marius Țeicu); „Atunci” (Mișu Iancu); „Anilor”, „Voi, anotimpuri”, „Necuprins și cuprins”, „Soare și flori”, „Trepte de lumină”, „De ce taci?”, „Străinul”, „Chemarea anilor”, „Drumul”, „Glas de păduri”, „Semn de întrebare”, „Un fir de iarbă”, „Cer de baladă” (Petre Magdin); „Să ocrotim copacii înfloriți”, „Să nu lovim nicicând un porumbel”, „Deschideți poarta soarelui”, „Voi, oameni de mâine”, „Da, recunosc”, „Drumul iubirii” (Anton Șuteu); „Dac-ai să vii”, „O lacrimă de stea”, „Poveste fără final”, „Cu îngeri a nins”, „Nici chip, nici nume” (Liviu Tudan); „Cer și pământ”, „N-am să te-ntorc din drum”, „Nu vreau să te iert”, „Zilele ce trec prin mine”, „Drumul meu”, „Știu că vei pleca”, „Ai să mă pierzi” (Adrian Ordean), „Iertare”, „Legământ”, „Aur pe stradă”, „Ochii ploii”, „Cine crede în minuni?” (Florin Ochescu)… A colaborat cu mulți compozitori — Liviu Tudan, Petre Magdin, Anton Șuteu, Adrian Ordean, Florin Ochescu, cu trupe precum „Mondial”, „Romanticii”, „Roata”, „Sfinx”, „Monolit”, „Roșu și Negru”… Alți compozitori cu care a colaborat: „Reaprindeți candela” (Ion Aldea Teodorovici),

„Viața unui vis” (Sorin Chifiriuc), „Seara unui vis” (Dani Constantin), „Arde și doare” (Dragoș Docan), „Stau pe o margine de lună” (Adrian Enescu), „Corabie plutitoare, Pamântul” (Cornel Fugaru), „Să mă iubești!” (Mihai Pocorschi)…

[9] Compusă de Adi Ordean…