Dia de la Hispanidad / Ziua Hispanităţii

Publicat de nicolaetomescu, 11 octombrie 2021, 18:50

Spania este o ţară multiculturală, multietnică şi multirasială. Spania înseamnă o cultură milenară, o istorie grandioasă; aici au locuit, de-a lungul secolelor, cele mai vechi popoare – celţii, ibericii, romanii, cartaginezii, arabii, evreii; împreună cu toată America Latină, reprezintă hispanitatea, spaniola fiind limba cea mai vorbită în lume (după engleză), nemaivorbind despre situarea Spaniei între primele zece puteri ale lumii…

Dialog Nicolae Tomescu – Juan Pablo Garcia-Berdoy /fost ambasador al Spaniei (2005)

*

Obişnuisem publicul în privinţa culturii diferenţelor (pornind, paradoxal sau nu, de la ziua naţională a fiecărui stat european). Să ne schimbăm unii pe alţii sau să interpretăm corect diferenţele, să le asumăm şi să le înţelegem? Patrimoniul este important, dar nu în sensul prejudecăţilor istorice; speranţa cristalizează în jurul unui proiect; preocupat de „ce va fi”, nu am pierdut gustul tradiţiei, al privirii înapoi… Dovadă: şirul judecăţilor, argumentelor, interpretărilor – valabile şi înregistrării de faţă…

*

N. Tomescu: Ştim că 12 octombrie este Ziua Naţională a Spaniei şi a Hispanităţii. Ne-am bucurat de participarea extraordinară a Excelenţei Sale, Domnul Juan Pablo Garcia-Berdoy…

Juan Pablo Garcia-Berdoy: 12 octombrie este o zi istorică pentru lumea întreagă, întrucât – în această zi – omenirea se întregeşte (se completează). Este Ziua descoperirii Americii, descoperire făcută de europeni pentru europeni (dar şi pentru restul lumii). O zi atât de importantă pentru că are un sens universal, iar – din punctul de vedere al americanilor a început o nouă etapă. De atunci, America a devenit o proiecţie a Europei şi, în ambele emisfere, elementul spaniol sau hispanic a fost (de la început) dominant. Astăzi, ca şi acum mai bine de 500 de ani, 12 octombrie are o vitalitate aparte. Mai mult ca niciodată, limba spaniolă şi Hispanitatea – născută din fuziunea unor culturi, devine elementul dominant al continentului american.

Putem spune că 12 octrombrie este “o zi” şi pentru alte ţări, alte limbi, o zi importantă – inclusiv pentru limba engleză (de atunci a apărut “pecetea” europeană şi limba engleză devine o limbă universală. Aceasta este semnificaţia zilei de 12 octombrie – zi universală (atât pentru vorbitorii de limbă spaniolă, cât şi pentru întreaga lume, o zi care a marcat schimbarea concepţiei noastre despre lume)…

N. Tomescu: Astăzi, rostul nu poate fi decât acela de treaptă spre o solidaritate adâncă… Îl rugasem pe domnul Juan Pablo Garcia-Berdoy să sublinieze suportul constant al opiniei publice spaniole pentru aderarea României, în 2007, la Uniunea Europeană…

Juan Pablo Garcia-Berdoy: Afirm că judecata şi dreptatea istorică au intervenit, cu generozitate, în ceea ce ne priveşte pe noi – spaniolii, astfel încât, aşa cum susţineţi Dvs., am realizat multe lucruri…

Tot atât de adevărat, în Spania avem o imagine nouă asupra României. Ce s-a întâmplat, ce a intervenit între timp? Din punctul meu de vedere, trei factori sunt esenţiali:

1)      cel mai important: căderea „cortinei de fier”, a comunismului care ne-a separat atâta timp; s-a creat posibilitatea unei apropieri naturale – fireşti în cazul României, întrucât România este o ţară în care regăsim afinităţi, sentimente profunde între două culturi separate din cauza contextului istoric, dictaturilor şi războiului… Institutul „Cervantes” din Bucureşti este primul care se deschide în Europa Centrală, o realizare de pionierat. Să nu uităm vechea tradiţie romană, gândindu-ne la vestitul nostru Traian – originar din Sevilla; prin această venire, în urmă cu aproape 2.000 de ani, am avut şi avem posibilitatea să ne cunoaştem ca ţări latine, cu viaţă spirituală şi tradiţii asemănătoare…

2)      În al doilea rând: Apropierea României de Uniunea Europeană şi de NATO. În acest sens, sprijinul Spaniei a fost total, încă de la începuturi, pentru că vedeam reflectate – în demersul românesc – aspiraţiile spaniolilor din anii ’70 ai secolului XX: revenirea la regimul democratic, refacerea economică, integrarea în Europa şi în lume. Este reflectarea, identificarea aspiraţiilor unor prieteni spanioli care trăiseră un timp înafara Spaniei…

3)      Al treilea moment fundamental se petrece în anii ’90, odată cu imigrarea. A fost fenomenul social cel mai important din istoria relaţiilor bilaterale româno-spaniole. În concepţia mea şi a majorităţii spaniolilor, acest fenomen social este apreciat drept cel mai important şi mai pozitiv. Începând cu imigrarea, spaniolii i-au cunoscut pe români în deplinătatea lor (harnici, inteligenţi, capabili). Mii, sute de mii… În scurt timp, s-au integrat sub o formă admirabilă… Excelenţa Sa, domnul Juan Pablo Garcia-Berdoy, ar putea povesti mii de anecdote care probează aprecierea, înţelegerea dintre spanioli şi români. Din păcate, se detaşează – uneori – cazuri triste, mici acte de delincvenţă în rândurile spaniolilor (dar şi ale românilor), accidente, probleme care au apărut…  

Afirmaţia aparţine Excelenţei Sale, domnul Juan Pablo Garcia-Berdoy, Ambasadorul (de atunci al) Regatului Spaniei la Bucureşti: sunt mulţi români în oraşe importante din Spania; în multe capitale de provincii, românii au ajuns la un număr impresionant, încât putem spune că acele localităţi ar putea fi considerate pe de-a-ntregul româneşti. Deşi numeroşi, românii nu sunt protagonişti ai multor cazuri antisociale. Asistăm la o profundă integrare în Spania, integrare dorită şi care se confundă cu peisajul spaniol (dacă ne gândim la Miguel de Unamuno şi la forma sa literară). Români şi spanioli, aparţinem aceluiaşi model cultural, avem acelaşi spirit, aceeaşi afectivitate, promovăm acelaşi tip de relaţii umane.   

Vorbeam despre complementaritate… Excelenţa Sa, domnul Juan Pablo Garcia-Berdoy, crede că ne întâlnim cu o situaţie interesantă pe care o discutase şi cu reprezentanţi ai guvernului României. Mii, sute de mii de români care trăiesc în Spania, vor face – în mod sigur – ceea ce au făcut spaniolii la sfârşitul anilor ’70 sau la începutul anului 1980. Când situaţia economică a Spaniei s-a redresat, toţi spaniolii găseau o formă de solidarizare prin reîntoarcerea lor acasă. De ce au făcut-o? De ce nu au rămas în Germania, Franţa, Elveţia? Din acelaşi motiv pentru care românii revin (fie şi în vacanţă)… Românii şi spaniolii vor să trăiască printre conaţionali…

Imigranţii au fost fundamentul schimbării politice şi sociale pe care Spania a cunoscut-o în 1980; veneau cu idei noi, aduse de la prieteni francezi, germani, elveţieni, cu noi metode de lucru, cu elemente din cultura lor, menţinându-şi modelul cultural propriu (întrucât este foarte important acest lucru) dar făcând loc şi modernităţii “oferite” de ţările în care trăiseră până atunci. Este o simbioză pozitivă faptul că şi francezii, germanii au beneficiat de imigranţi spanioli – aşa cum firmele spaniole beneficiază astăzi de imigranţi români. Este un schimb just, mult mai onest decât ar crede lumea. Nu numai salariul (care poate că este mai scăzut) intră în discuţie, dar când cineva vede cifrele contribuţiei economice a emigranţilor devine conştient că ne aflăm în faţa unor resurse importante pe care România le are acum, exact ca Spania anilor  ’70…

Al doilea factor este cultural… Acei români care se vor întoarce acasă din Spania, vor deveni un motor al schimbării economice în România. Vor aduce un dinamism pe care noi înşine l-am primit de la alţii. Este un „lanţ”, istoria se prezintă ca un şir de evenimente în care români şi spanioli (deopotrivă), au cunoscut suişuri şi coborâşuri – în mod inevitabil.

„Numărul mare de imigranţi este chiar evoluţia”, a afirmat Excelenţa Sa, domnul Juan Pablo Garcia-Berdoy, fost Ambasador al Regatului Spaniei în România.

Spania avea nevoie de populaţie. Însumează peste 40 de milioane de locuitori, pe o suprafaţă de două ori mai mare ca a României… Dezvoltarea Spaniei a depins de: 1) investiţii din exterior; 2) „aventura” americană care determina ca marile firme spaniole să dobândească o dimensiune globală. Aceste firme pot diversifica activitatea lor, pot ajunge în orice colţ al lumii. Spania a jucat şi joacă un rol – nesperat în urmă cu 25 de ani… Pe baza acestui rol îşi poate diversifica activitatea în locuri unde, din raţiuni istorice, anumite interese erau de neatins…

Avem forţa necesară pentru a ajunge în orice punct al planetei, metaforic vorbind – avem dimensiunea unei „mari corporaţii” care îşi permite să întreţină sucursale în toate capitalele lumii (este valabil pentru America Latină şi pentru Europa). Iată un exemplu: Banca din Santander a cumpărat acţiunile unei bănci din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, devenind astfel a 8-a bancă din lume. Tranzacţia i-a permis Băncii din Santander să ajungă la o dimensiune globală, multinaţională… 

Acum suntem în plin proces de orientare spre Est. De ce? Pentru că sunt pieţe importante, în est sunt europeni care vor atinge standarde deasupra nivelului mediu de dezvoltare, inclusiv pentru faptul că mai la est se află China… Europa în plin proces de extindere este „operaţiunea” derulată în dublu sens: 1) internă (care implică readucerea familiei în spaţiul european de convieţuire, precum o stare de normalitate). Istoria i-a exclus pe aceşti europeni din Europa, i-a exclus din modelul Europei dezvoltate, libere şi democratice. Anomalia internă este depăşită prin extinderea Uniunii Europene. 2) externă: extinderea implică realizarea unei Europe mari, o Europă puternică, aşa cum spuneaţi Dvs., o Europă care va face faţă concurenţei globale. Piaţa mondială este cea în care concurenţa nu va fi între România şi Spania. Firmele spaniole nu se vor teme de concurenţă, firmele spaniole şi româneşti pot fi aliate. Concurenţa este globală, în particular asiatică. Iată de ce România şi Spania trebuie să fie împreună. Să fim capabili de a ne implica în această lume globală, pentru a nu rămâne înafara pieţii mondiale. Apare o mare oportunitate pentru noi – să demonstrăm acum faptul că România şi Spania sunt „două provincii europene”, aşa cum sunt Iaşii faţă de Timişoara sau Cluj. Toţi suntem europeni…

N. Tomescu: Cum credeţi că vor evolua relaţiile bilaterale dintre cele două ţări? Cum caracterizaţi relaţiile economice dintre ţările noastre? Este privită România ca un stat cu mari posibilităţi pentru firmele spaniole, datorită apropiatei aderări la Uniunea Europeană, a poziţiei sale geografice şi a afinităţilor culturale?”

Juan Pablo Garcia-Berdoy: România trebuie să ştie că, acum, momentul istoric îi aparţine, că nimeni nu poate să facă în locul său ceea ce statul român trebuie să înfăptuiască. Este unicul mesaj pe care vi-l pot adresa… Acum este momentul românilor, al capacităţii lor de a face tot ceea ce – din nefericire – nu au putut înfăptui în alt timp istoric. Este exact precum a fost în Spania, românii trebuie să lupte pentru viitorul lor. Noi vom fi aici pentru a-i sprijini (…) dar le revine românilor datoria de a îndeplini condiţiile precizate de Uniunea Europeană… (fostul)Ambasador al Spaniei a subliniat europenitatea României. Când a venit în Iaşi, vedea un oraş foarte frumos, cu universitate şi cu oameni de calitate, astfel încât este convins că intrarea României în Uniunea Europeană nu reprezintă un accident. România aparţine proiectului european – în mod esenţial, substanţial, istoric; în România – universităţile şi lumea (din jurul lor) sunt europene; numai un accident al istoriei, accident care afectase jumătate din Europa, a determinat ca România să rămână în afara Europei. A fost o tragedie şi, din păcate, raţiunile istorice au împiedicat Spania să intervină în favoarea României (cu toate că statul spaniol a cunoscut, la rându-i, momente dificile – într-o formă distinctă care poate că nu a fost aşa de dură şi de gravă, prin comparaţie cu suferinţele românilor din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial). Excelenţa Sa, domnul Juan Pablo Garcia-Berdoy, a dorit să transmită acest mesaj de speranţă şi de solidaritate, afirmând, din nou, că numai românii pot fi artizanii propriului viitor…

*

12 octombrie este ziua celor doi sfinţi, patroni ai Spaniei – Santiago, al cărui nume îl poartă catedrala Santiago de Compostela, în Galicia, şi Santa Virgen del Pilar – Sfânta Fecioară de pe Coloană, care a dat nume Bisericii Pilar din Zaragoza…

12 octombrie mai este şi ziua fostului rege Juan Carlos.

Totodată, această zi este o sărbătoare a culturii şi a limbii spaniole, marcată de întreaga hispanitate (aproximativ 400 milioane de oameni). În toate ţările latino-americane – foste colonii spaniole – (cu excepţia Braziliei), această zi este denumită La Fiesta de la Madre Patria (Sărbătoarea Patriei Mamă).

Tot la această dată, America Latină sărbătoreşte şi descoperirea continentului american de către Cristofor Columb, în 1492… Cristobal Colon  descubrio el Nuevo Mundo en mil cuatrocientos noventa y dos – la fiesta del 12 (doce) de octubre se llama Dia de la Hispanidad (Cristofor Columb a descoperit Lumea Nouă…; Sărbătoarea din 12 octombrie se numeşte Ziua Hispanităţii)

Hoy, Espana ofrecio a los rumanos su cultura, su lengua (astăzi, Spania a oferit românilor cultura sa, limba)… Spaniola este cea mai vorbită în lume (după engleză)…