„Colectiv, extremă urgență”… de 3 ani încoace
Publicat de nicolaetomescu, 30 octombrie 2018, 21:40 / actualizat: 31 octombrie 2018, 9:19
Nu mai sunt atât de naiv încât să clamez nerăbdarea unor oameni de a găsi în fapte pedagogul de care avem nevoie. Tinerețea și lipsa de experiență m-ar fi împins către lecții de decență; între timp, măcar din acest punct de vedere, am devenit mai lucid…
De fapt, defectul principal ar fi că ne jucăm cu vorbele și dezlănțuim spectacole, că am transformat acest lucru în vanitate interesată. Provocați de fapte, ieșim stingheriți din orgoliu. Soarta are prea multe asemănări cu viața pentru a nu atrage atenția…
Suntem așa cum suntem… Poate/sigur avem trăsături specifice, mai accentuate/mai puțin îndepărtate de alte națiuni/popoare europene; nu cred doar în existența/persistența dereglărilor, derapajelor și neîmplinirilor, însă prea multe particularități au format România de astăzi; propria ființă pare prinsă, deseori, în „combinații” contradictorii (pe care nu le înțelegem noi înșine, darmite să le priceapă alții); avem pretenția că vom face (sau putem face) să meargă ceea ce nu funcționează, dar, de fapt, strâmbătatea strică bruma de normalitate…
După noaptea de 30 octombrie 2015, alături de cronologia faptelor[1], au ieșit la iveală grave disfuncții instituționale. Dacă v-aș întreba despre lipsa de interes (nu invoc absența compasiunii[2]), din partea autorităților, față de tragedia[3] unor oameni?
În lumea civilizată[4], asigurările de răspundere faţă de terţi sunt obligatorii pentru toate cluburile, restaurantele, hotelurile/oricare alt loc unde se organizează evenimente; funcţionează ca un prim filtru al industriei de profil; fără avizul „Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă”/presupune, de fapt, inspecţia Pompierilor/, o poliţă de răspundere faţă de terţi nu poate fi obţinută, iar refuzul unui asigurător echivalează, practic, cu imposibilitatea apariţiei unei „bombe cu ceas” de tipul „Colectiv”. Vreme îndelungată, în România[5], caracterul obligatoriu se rezuma[6] la RCA[7] (ca și cum doar șoferii ar fi contat)…
Între timp[8], destulă presă a (re)devenit organizatorul, prezentatorul ședintelor de nudism mediatic și intelectual, ascunzând, dedesubtul masei de moloz intim, senzația însemnătății/iluzia identității unor subiecte. Trăim într-o lume fabricată de presă, iar mulți scriu sau vorbesc despre ceva (parcă s-ar referi la izvorul vieții, al măreției) care nu există sau are cu totul alt fond și alte forme decât dejecțiile. Mi se pare o dereglare care repetă inversiunea bolnavă a comunismului[9]; „Colectiv” i-a servit și îi servește drept „momeală” manipulatorie, pretext, vampirism emoțional…
Ar mai fi fost şi altele de amintit (sistemul de sănătate desemnează o discuție aparte, „invazia bacteriilor” prin spitalele românești fiind unul dintre coșmaruri), povestit și analizat, dar memoria mea (subiectivă şi capricioasă, precum orice memorie) le-a ales pe acestea…
Epilog: nu (prea) există, în afara unor posibile condamnări (cineva trebuie să plătească „prețul”, nicidecum ca expresie a puterii de a face dreptate, de a despăgubi victimele sau de a pedepsi vinovații).
[1] Cel mai grav incendiu din România post-decembristă/dacă luăm ca sistem de referință cluburile de noapte/ și cel mai grav accident din țară de după 1989 (peste accidentul aviotic de la Balotești), incendiul din clubul „Colectiv”[1] *sectorul 4 București* s-a declanșat în timpul unui concert (cu gratuitate) al trupei „Goodbye to Gravity”/ocazia lansării unui nou album, numit „Mantras of War”. Conform datelor existente (cercetările se află în curs), focul a fost provocat de artificiile folosite în timpul concertului, artificii care au dus la aprinderea buretelui poliuretanic (ușor inflamabil) folosit pentru antifonare de pe un stâlp al clădirii; flăcările s-au extins, cu repeziciune, în tot clubul, provocând leziuni multora dintre participanții la concert – în unele situații cauzatoare de moarte, prin combustie, asfixie, intoxicații cu monoxid de carbon și alte gaze. Amploarea evenimentului a determinat Ministerul de Interne să instituie „Planul Roșu de Intervenție”; guvernul a decretat trei zile de doliu național; a demisionat întreaga „constelație guvernamentală”, în frunte cu Victor Ponta (4 noiembrie 2015), dar și Cristian Popescu Piedone – primarul Sectorului 4. Au murit 65 de oameni (inclusiv artişti, fotografi, jurnalişti, olimpici şi studenţi străini); în afară de cei 26 (din incinta clubului) și de unul care a murit în drum spre spital, au fost identificați, în faza inițială, alți 186 de răniți, din care 146 au fost spitalizați; în săptămânile de după incendiu, au mai murit 33; în iulie 2017, un supraviețuitor al serii de 30 octombrie 2015 și-a pus capăt zilelor…
Nu veți fi mai liniștiți dacă scotocesc prin „arhivele” perioadei interbelice: La 18 aprilie 1930, în „Vinerea Mare”, biserica din Costești-judetul Argeș a ars din temelii (odată cu ea, multe femei și mulți copii strânși pentru slujbă) după ce o lumânare aprinsese, accidental, o coroană…
[2] Imposibil de explicat reacția țâfnoasă a premierului Dăncilă – atunci când „a prins din zborul lent al unui eveniment” întrebarea legată de „Colectiv”, revenind printr-un mesaj postat – în care folosește, nefericit din punctul meu de vedere, termenul „incident” (întâmplare neașteptată și neplăcută care apare în desfășurarea unei acțiuni; sinonimele sunt episodul, peripeția, aventura, evenimentul, ciocnirea, confictul, disensiunea)…
[3] Dramă (cu sensul de întâmplare tragică); Tragedie (eveniment funest, nenorocire, catastrofă)…
[4] În Vestul Europei, cluburile şi restaurantele au asigurare de răspundere civilă care funcţionează ca un filtru împotriva dezastrelor…
[5] Multe comentarii deveneau inutile dacă legea românească ar fi impus obligativitatea unei asigurări de răspundere (în alte ţări, aceasta este încheiată de proprietar din propria conştiinţă, nu forţat de lege)…
[6] Există și obligativitatea încheierii unor poliţe de asigurare din partea persoanelor care intră în categoria profesiilor liberale (medicii, avocaţii), firmelor de construcţii şi firmelor de turism…
[7] Importanța asigurării obligatorii, pentru orice proprietar de autovehicul, apare în cazul în care asiguratul este implicat într-un accident rutier (au loc vătămări corporale sau pagube materiale); persoana păgubită primește despăgubiri din partea companiei de asigurări a celui care a produs accidentul…
[8] Singura măsură drastică luată de Legislativ a fost interzicerea fumatului în spațiile publice…
[9] Chestiunea se agravează atunci când în media, deţinute de indivizi care le dirijează în interese personale, se iau decizii şi se formulează opinii în privinţa unui eveniment sau a unei persoane; deciziile sunt influenţate fie de frecvenţa cu care auzim o opinie, fie de vehemenţa cu care este exprimată; o minoritate gălăgioasă, cu opinii radicale, domină opiniile mai nuanţate, chiar dacă acestea din urmă descriu mai fidel realitatea. Iată mecanismul de manipulare folosit în multe studiouri din România, acolo unde predomină „analiştii” care se pricep la puţine lucruri, dar au opinii ferme despre întregul social, politic, economic. Combinate între ele şi distribuite zilnic, „analizele” formează o poţiune prin care sunt manipulate milioane de români…