Victor Rebengiuc: „Nimeni nu se gândeşte la ţară. Numai «să ne dea!». «Dacă ne dă, e bine», acesta e discursul”

Publicat de nicolaetomescu, 9 februarie 2022, 19:00

Victor Rebengiuc (născut pe 10 februarie 1933, în București), actorul cu o contribuție importantă la dezvoltarea teatrului și cinematografiei românești, absolvise UNATC „I. L. Caragiale”-București[1], devenind membru al trupei Teatrului „Bulandra” (din 1957)[2]…

Intuitiv, cu forță și sensibilitate, a cunoscut o evoluție spectaculoasă – de la statutul de actor de prim-plan la cel de vedetă/pe măsură ce capacitatea sa de compoziție depășise propunerea partiturii scenaristice…

În decembrie 1989, a apărut în direct la „Televiziunea Română” cu un sul de hârtie igienică în mână, invitându-i pe cei care jucaseră partituri active în regimul comunist[3] „să se șteargă la gură înainte de a vorbi despre democrație”[4]…

Rector al UNATC „I. L. Caragiale” (perioada 1990-1996), director al Teatrului „Bulandra”, performanțele sale artistice dintre anii 1996-1998 fiind legate de roluri mari în teatrul de televiziune și în „Teatrul Radiofonic Național”, a primit „Premiul de Excelență pentru întreaga carieră” în anul 2004, la cea de‑a treia ediție a Festivalului Internațional de Film „Transilvania”; în același an, a fost declarat, de către criticii de film din România („Retrospectiva Filmelor Anului”) cel mai bun actor din 2004 pentru rolul din „Niki Ardelean, colonel în rezervă” („pelicula” regretatului Lucian Pintilie)…

Desigur, l-a preocupat chestiunea politicii culturale[5]…

În 2008, atunci când a împlinit 75 de ani, editura „Humanitas” a lansat cartea „Victor Rebengiuc – Omul și actorul”/semnată de criticul Mihaela Michailov și jurnalista Simona Chițan, cartea cuprinde interviuri cu actorul, cu soția sa, Mariana Mihuț[6], cu fiul acestora, Tudor Rebengiuc…

În 2011, devenea al doilea actor (după Florin Piersic) care a primit o stea pe „Walk of Fame” din București…

În 2017, la vârsta de 84 de ani, a transmis mesaje de susținere celor care protestau împotriva proiectului PSD-ALDE de modificare a Codului penal și grațierea unor pedepse: „Vreau să le spun că-i iubesc foarte tare, le admir determinarea și regret că nu pot să fiu alături de ei, vârsta nu-mi permite, nu pot să stau multă vreme în picioare și din cauza asta nu sunt prezent și eu acolo, pentru că altfel aș fi fost acolo, așa cum am mai fost de-atâtea ori, în alte ocazii. Îi iubesc din suflet și le urez tărie, forță și determinare. Până la capăt”… În octombrie, același an, Președintele României l-a decorat (Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler), „în semn de apreciere pentru reperul de profesionalism și civism”…

În 2018, a primit „Premiul UNITER” pentru „Cel mai bun actor” (în spectacolul „Regele moare”, de Eugène Ionesco, regia Andrei și Andreea Grosu)…

În iunie 2019, la 86 de ani, protesta („Piața Victoriei”) împreună cu alți actori nemulțumiți de „tăierile bugetare și de concedierile din instituțiile de cultură”…

Revelația anului 2021? „Vaccinul anti-Covid conţine siguranţă şi speranţă”…

[1] În 1956, clasa profesoarei Aura Buzescu și a Beatei Fredanov…

[2] A jucat și în spectacolele altor teatre: Teatrul „Național”-București, Teatrul „Mic”, Teatrul „Național” din Cluj-Napoca sau Teatrul „Arca”…

[3] Într-un interviu (2005) în „Dilema Veche”, Victor Rebengiuc, activist al societății civile, susținea: „Am o singură certitudine: societatea comunistă este rea. După o experiență nefericită de câteva zeci de ani, mi-aș pune mâna în foc asupra acestei probleme.” În ciuda faptului că a cunoscut campaniile de recrutare înainte de 1989, Rebengiuc nu s-a alăturat PCR…

[4] La sfârșitul anilor ’70 ai secolului al XX-lea, Rebengiuc a apărut într-o serie de producții de film pe care recunoaște că le-a disprețuit din cauza calității scăzute și deoarece erau, în principal, pline de principiile ideologice impuse de regimul comunist și de Nicolae Ceaușescu (vezi „Tezele din iulie”); spre exemplu, citează „Buzduganul cu trei peceți”, unde a portretizat personajul principal, Mihai Viteazul; din filmele comuniste bazate pe viața personajului istoric, Rebengiuc afirma că „Mihai Viteazul era Ceaușescu însuși cu barbă, mustață și cușmă și ceea ce scotea pe gură erau cuvântări ale lui Ceaușescu”; niciun regret pentru faptul că nu a fost invitat să joace în filme similare regizate de Sergiu Nicolaescu, a reușit să scape de majoritatea altor forme de susținere a cultului personalității liderului comunist, indicând și faptul că, fără permisiunea lui, mai multe dintre spectacolele sale au fost luate în considerare la concursuri în cadrul festivalurilor comuniste și că i-au fost trimise o serie de diplome pentru diferitele sale roluri; își amintește că a refuzat să participe la festivalul „Cântarea României”/„Nu am putut și am spus nu, domnule. [Au spus:] «Păi, dacă nu te duci te dăm afară.» Dă-mă afară! Ei, nu m-au dat.”

În anii ’80 ai secolului trecut a avut mai multe roluri în producțiile românești, începând cu filmul lui Pintilie din 1981 „De ce trag clopotele, Mitică?” (a jucat rolul  „Pampon”, unul din rolurile principale, în timp ce soția lui a fost distribuită ca iubita lui Pampon, „Mița Baston”; Pintilie, care a planificat producția de-a lungul câtorva ani, a povestit mai târziu că intenționa să-l distribuie pe Toma Caragiu în rolul lui Pampon, chiar a vorbit cu actorul înaintea morții acestuia); deși acțiunea filmului privește Belle Époque, deși se baza pe piesa lui Caragiale, atmosfera sumbră a filmului și tonul ireverențios făceau aluzie la realitățile României comuniste, ceea ce a determinat interzicerea lui înainte de premieră. În 1983, Rebengiuc a apărut în „Dreptate în lanțuri”, în regia lui Dan Pița; în același an, a colaborat cu Pița și la „Faleze de nisip”, bazat pe scenariul lui Bujor Nedelcovici – a jucat rolul „chirurgului Theodor Hristea”, care, după ce câteva dintre lucrurile sale sunt furate, se implică în anchetă și conduce interogatoriul unui om aparent nevinovat; critica subtilă a autorităților a iscat un scandal: la câteva zile după ce „Faleze de nisip” avusese premiera, Nicolae Ceaușescu a vorbit în fața oficialilor Partidului Comunist Român din Mangalia, semalându-l ca o încălcare a cerințelor ideologice; drept rezultat, a fost interzis în cinematografe… În 1986, Rebengiuc a fost figura centrală din filmul „Moromeții”, o adaptare a cărții lui Marin Preda, în regia lui Stere Gulea; prestația sa a fost apeciată, Rebengiuc a fost privit ca identificându-se cu personajul său, țăranul patriarhal și rigid, Ilie Moromete; a declarat, în repetate rânduri, că s-a simțit nesigur de participarea sa la film, indicând faptul că el era un citadin și că avea cunoștințe limitate despre lumea rurală; inițial, considerat nepotrivit, a reușit să-l convingă pe regizor după ce s-a pregătit pentru rol, petrecând o lună în județul Teleorman (unde a locuit printre țărani); rolul „Moromete” i-a adus lui Rebengiuc mai multe premii, printre care unul care i-a fost înmânat în timpul Festivalului de Film de la San Remo…

[5] În ianuarie 2007, Rebengiuc a protestat împotriva „Centrului de producție a cinematografiei”; împreună cu Florin Piersic Jr., regizorul Radu Afrim și criticii Mihai Chirilov, Alex Leo Șerban, Marius Chivu, Daniel Cristea-Enache, iniția o petiție online în care instituția era condamnată pentru decizia de a acorda finanțare proiectelor lui Sergiu Nicolaescu și pentru faptul că nu a finanțat tinerii regizori/apreciați pe plan internațional/ precum Cristi Puiu și Thomas Ciulei; trei ani mai târziu, în cuprinsul Festivalului de Film „Transilvania”, Rebengiuc a exprimat protestul public al profesioniștilor din domeniul cinematografiei împotriva proiectului de lege al lui Nicolaescu, care viza modificarea criteriilor de finanțare publică pentru filme…

[6] Mariana Mihuț a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”-București, promoția 1964; a interpretat numeroase roluri în teatru, teatru radiofonic, teatru TV și cinematografie; cel mai mare succes cinematografic românesc, „Pădurea spânzuraţilor”, avea să fie, deopotrivă, debutul cuplului format din Mariana Mihuţ și Victor Rebengiuc (căsătoriți din 1965)…