28 februarie, Filă de calendar
Publicat de nicolaetomescu, 28 februarie 2019, 10:56
Ziua protecţiei civile. La 28 februarie 1933 regele Carol al II-lea a aprobat, prin Înaltul Decret Regal nr. 468, înfiinţarea unei arme noi, „apărarea pasivă”. Decretul era primul act normativ care stabilea constituirea primelor structuri de apărare civilă în România.
-
1863: S-a născut medicul Gheorghe Marinescu, fondatorul şcolii româneşti de neurologie.
A folosit, printre primii, metoda encefalografică în studiul fiziopatologiei sistemului nervos. Poate fi considerat un pionier al filmului ştiinţific mondial. Între anii 1898 şi 1901, împreună cu operatorul Constantin Popescu, a utilizat cinematograful în studierea unor maladii psihice – Tulburările mersului în hemiplegia organică. Însuşi Auguste Lumière recunoştea, într-o scrisoare din 29 iulie 1924: „Comunicările dumneavoastră asupra utilizării cinematografiei în studiul bolilor nervoase mi-au trecut, într-adevăr, prin mână, într-o vreme când primeam «La Semaine médicale», dar atunci aveam alte preocupări de ordin industrial, care nu-mi permiteau să mă consacru cercetărilor biologice. Mărturisesc că uitasem aceste lucrări şi vă sunt recunoscător de a mi le fi amintit. Din păcate, puţini savanţi au urmat calea deschisă de dumneavoastră”. A adus contribuţii originale în domeniile fiziologiei, histologiei şi clinicii sistemului nervos (teoria troficităţii reflexe, reflexul palmo-mentonier, chinetoplasma, cromatoliza, neuronofagia, degenerescenţa retrogradă ca urmare a secţiunii axonilor). În studiul celulei nervoase, Marinescu a folosit metode bazate pe cele mai recente descoperiri ale fizicii şi chimiei din vremea lui. Membru al Academiei Române din 1905, a fost vicepreşedinte al acestui for în perioada 1916-1918 şi 1925-1928.
-
1913: S-a născut etnomuzicologul Emilia Comişel.
În timpul studenţiei a fost remarcată de etnomuzicologul Constantin Brăiloiu şi a fost invitată să lucreze alături de acesta ca cercetător ştiinţific. În anii 1940 devenise profesoară de liceu la Ploieşti, iar din 1949 până în 1976 a predat la catedra de folcloristică a Conservatorului bucureştean. Cercetătoare la Institutul de Folclor din Bucureşti şi la Institutul de Studii Sud Est Europene din acelaşi oraş, a cules, de-a lungul carierei, peste nouă mii de cântece folclorice şi a publicat articole şi cărţi în scopul de a face cunoscută valoarea folclorului muzical românesc în ţară şi în străinătate. A colaborat cu publicaţii importante de peste hotare şi a fost membră a Societăţii Internaţionale de Folclor. A scris o biografie a lui Constantin Brăiloiu şi a tradus şi editat operele complete ale acestuia.
-
1916: S-a născut Vladimir Trebici, demograf şi sociolog, membru titular al Academiei Române (din 1992). Recensământul din anul 1977 s-a desfăşurat sub îndrumarea lui Vladimir Trebici, cel care a reprezentat România la Naţiunile Unite şi a condus mulţi ani Secţiunea Demografică a ONU, ca o recunoaștere a valorii ştiinţelor de demografie şi statistică româneşti.
-
1922: S-a născut Radu Câmpeanu, jurist şi om politic liberal. A fost arestat pentru convingerile sale politice în perioada 1947-1953. Ulterior, emigrează în Franţa. Revine în România la începutul lunii ianuarie 1990. Preşedinte-fondator al Partidului Naţional Liberal, după reînfiinţarea partidului (1990-1993), a candidat la Preşedinţia României/alegerile din mai 1990 şi noiembrie 1996.
Şef al Tineretului Liberal înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, a fost student în decursul războiului. După cea mai mare conflagraţie mondială, participă la manifestaţiile anti-comuniste din 24-28 februarie 1945; arestat în 1948, a petrecut mai mulţi ani în închisorile comuniste. După eliberarea sa ca deţinut politic, emigrează în Franţa, împreună cu soţia (Monica) şi cu fiul lor (Barbu). La Paris, se arată foarte activ în rândurile exilaţilor; după sosirea lui Paul Goma, este suspectat ca informator al securităţii. În 1990 revine în ţară unde participă la reîntemeierea PNL/al cărui preşedinte va fi între 1990 şi 1995/, fiind ales senator în legislatura 1990-1992 în municipiul Bucureşti. A candidat şi la funcţia de preşedinte al României, la alegerile din 1990, unde a obţinut 10,64 % din voturi şi s-a „clasat” pe locul 2.
-
1926: S-a născut pictorul Virgil Almăşanu.
Virgil Almăşanu s-a născut pe 28 februarie 1926, la Baccealia (fostul judeţ Tighina). După absolvirea Liceului „Andrei Şaguna” din Braşov, se înscria, în toamna anului 1945, la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-i ca profesori, printre alţii, pe N. Dărăscu şi Jean Steriadi. În 1952, Almăşanu a absolvit Institutul de Arte Plastice. În perioada 1958 – 1974 a realizat lucrări murale de mari dimensiuni: triptic mural pentru gara fluvială Galaţi, împreună cu Constantin Crăciun, o amplă frescă la Centrul Cultural al Tineretului Bucureşti şi mozaicul mural de la magazinul Muzica. La Teatrul Naţional din Bucureşti a lucrat la proiectul de decorare murală a faţadelor, împreună cu Traian Brădean, şi la tapiseria Odă Patriei, împreună cu Gheorghe Iacob. Din 1955, Almăşanu a participat la toate expoziţiile interregionale, anuale, de stat şi municipale, bienale de stat. De asemenea, a participat la 56 de expoziţii internaţionale. În 1965, a primit premiul Ioan Andreescu al Academiei Române, în 1968 a primit premiul Uniunii Artiştilor Plastici şi a fost ales secretar al Uniunii Artiştilor Plastici. În perioada 1970 – 1973, Almăşanu a fost vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici. În 1971, artistul a primit premiul pentru pictură al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, în 1974 a primit Meritul Cultural Clasa a II-a, iar în 2004 a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofiţer. În perioada 1986 – 1990 a locuit în America de Sud şi în California. La revenirea în ţară, lucrările sale, caracterizate printr-o artă modernă a sintezei şi prin armonii cromatice pe tonuri de gri, au creat chiar un gen artistic.
-
1935: A murit colecţionarul de artă Anastase Simu. A adunat opere de o inestimabilă valoare aparţinând unor mari artişti români sau străini. În 1927 a dăruit casa şi întreaga colecţie statului, Muzeul „Simu” fiind unul dintre cele mai de seamă din Bucureşti şi din ţară. Este membru de onoare al Academiei Române din 1933.
Anastase Simu s-a născut la Brăila pe 25 martie 1854 într-o familie de agricultori foarte bogaţi, cu moşii întinse în diferite zone ale ţării. El devine moştenitorul acestei imense averi la vârsta de 19 ani, când încă era elev la Institutul Teresianum din Viena. Obţine licenţa în drept la Paris şi doctoratul în ştiinţe politice şi administrative la Bruxelles. Este numit secretar la Legaţia României din Berlin şi apoi senator de Brăila în trei legislaturi consecutive. Începând să se intereseze de colecţionarea lucrărilor de artă, Anastase Simu se implică în acelaşi timp şi în alte domenii ale vieţii sociale şi culturale. Este membru în Consiliul Consultativ al Artelor din Ministerul Instrucţiunii Publice (1910–1915), membru al Ateneului Român, membru de onoare al Academiei Române. Muzeul, care a fost inaugurat la 21 mai 1910 în centrul Bucureştiului, reprezentând o premieră instituţionalizată în România, demonstrează că artele plastice româneşti se pot alătura şi compara de acum artelor plastice universale. Bogata colecţie de opere de artă românească şi străină a donat-o statului român în 1927. Muzeul Simu a funcţionat până în anul 1960, când a fost dărâmat de autorităţile comuniste pentru a construi în locul său Magazinul de Confecţii Eva. O parte din această colecţie se află astăzi la Muzeul Naţional de Artă al României, iar o alta în colecţia Simu de la Pinacoteca oraşului Bucureşti. Colecţia cuprindea circa 1.200 de piese din toate genurile artistice: pictură, grafică, sculptură, artă decorativă.
-
1950: A murit istoricul literar Ştefan Ciobanu. A depus o intensă activitate politică şi culturală pentru unirea Basarabiei cu România. Este membru al Academiei Române, vicepreşedinte al acestui for (1944-1948). Tatăl lui Valeriu Ciobanu, istoric literar şi folclorist.
Urmase şcoala primară în Talmaz şi Bairamcea, iar mai apoi, la Chişinău, Liceul Regional (în particular, în paralel cu Şcoala Normală). Elev eminent, termina cursurile liceale în 1905 cu premiul întâi. Din 1907, a devenit student al Facultăţii de Litere de la Universitatea din Kiev, ca bursier, până în 1911, când îşi lua licenţa magna cum laude. Între 1911-1912, a urmat un curs superior academic, cu o specializare pe profil pedagogic. În perioada studenţiei, profesorul Vladimir Peretz, eminent savant, bun cunoscător al literaturilor slave de răsărit, l-a îndrumat către studiul literaturii şi culturii româneşti, din perspectiva documentelor aflate în biblioteci şi arhive din Ucraina, Rusia şi Polonia. Din aceeaşi perioadă, datează şi debutul său publicistic, în ziarul „Viaţa BasarabieiŢ, unde semnează articole politice cu pseudonimul Silvan. Între anii 1917 şi 1928 a funcţionat ca profesor secundar la un liceu din Jitomir (Ucraina), apoi la Bolgrad şi Chişinău, continuându-şi însă munca de cercetare. În 1918 a fost ales membru în Sfatul Ţării, cu răspunderi în domeniul învăţământului. Tot în 1918 era primit în Academia Română, membru activ timp de peste treizeci şi trei de ani, dintre care şapte ca vicepreşedinte. Cariera sa universitară, de 23 de ani, a început în 1926, odată cu numirea ca profesor titular al Catedrei de istoria literaturii vechi la recent înfiinţata Facultate de Teologie, cu sediul în Chişinău, a Universităţii din Iaşi, unde a activat până în 1938. Din respectivul an şi până în 1949 va fi titularul cursului de istoria literaturii române vechi la Universitatea din Bucureşti. A studiat fenomenul literar în conjuncţie cu cel cultural-istoric, destinul pământului dintre Nistru şi Prut în condiţiile ostracizării spiritualităţii naţionale, dând o serie de lucrări remarcabile, care şi-au păstrat actualitatea: La Continuite roumaine dans la Bessarabie (1920),Contribuţia Basarabiei la dezvoltarea literaturii naţionale (1941), La Bessarabie. Sa population, son passe (1941). Lucrarea sa capitală în acest domeniu este monografia Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă (1923).
-
1958: S-a născut compozitorul Mihnea Brumariu
-
2000: A murit matematicianul Nicolae-Victor Teodorescu. Este considerat creatorul şcolii româneşti de teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale. Membru titular al Academiei Române din 1963.
Este considerat creatorul şcolii româneşti de teoria ecuaţiilor cu derivate parţiale. Nicolae Teodorescu a dedicat cei peste peste 65 de ani de activitate Societăţii de Ştiinţe Matematice din Romînia. A început, ca de altfel majoritatea marilor matematicieni, rezolvînd probleme din Gazeta Matematică şi a continuat prin elaborarea de probleme. Din anul 1948 a fost vicepreşedinte al SSM, responsabil cu publicaţiile acestei instituţii, iar din 1975 a fost ales preşedinte. Nicolae Teodorescu a coordonat revista „Bulletin Mathematique”. A restructurat conţinutul vechii Gazete, adăugindu-i rubrici noi (Informatică, Concurs, Recenzii, probleme comentate etc). Sub egida lui NicolaeTeodorescu s-a înfiinţat Concursul Gazetei Matematice, continuînd astfel tradiţia vechii Gazete Matematice, sub numele de „Concursul anual al rezolvitorilor”. Pînă în 1980 Academicianul Nicolae Teodorescu a coordonat Olimpiadele Naţionale de Matematică. A organizat sub egida Societăţii de Matematică consfătuiri cu învăţători şi profesori de matematică dinînvăţămîntul gimnazial, liceal şi universitar ce au avut caracter metodic, metodologic şi ştiinţific. Academicianul profesor Nicolae Teodorescu ne-a părăsit în 2000 la vârsta de 92 de ani, lăsînd în urmă un adevărat tezaur pentru iubitorii matematicii.
-
2003: A murit Romulus Diaconescu, prozator şi teatrolog.
A urmat şcoala elementară în Bălăneşti, Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (1956-1960) şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1960-1965). A devenit doctor în teatrologie cu teza Condiţia umană în dramaturgia postbelică (2002). Redactor şi şef de secţie la ziarul „Înainte” din Craiova (1966-1974), redactor şi redactor-şef adjunct la „Ramuri” (1974-2003). Din 2002 este cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopşor” şi profesor la Facultatea de Filologie, secţia teatru, din Craiova. A debutat publicistic în „Viaţa studenţească” în 1963 şi editorial în 1976, cu volumul de reportaje Timpul din ziduri. Rezultat al unor călătorii în ţară şi în străinătate, reportajele reunite sub titlul Timpul din ziduri se remarcă prin observaţiile la faţa locului, completate cu o amănunţită documentare. Spaţii teatrale (1979) anunţă un veritabil cronicar dramatic, consacrat prin următoarele volume. Volumul Trebuia să se nască Brăncuşi (1981) reuneşte eseuri despre arta şi personalitatea sculptorului, în care Diaconescu apelează la documente şi argumente istorice, etnofolclorice, de istoria artei româneşti şi universale.Romanul Migraţii fără sezon (1984), cu note autobibliografice, pune în dezbatere, prin destinul unui tânăr absolvent de filologie repartizat în provincie, problema generaţiei de intelectuali din perioada postbelică. Şi un alt roman, Neuitatele amurguri (1988), radiografiază realitatea socială trăită de autor, în timp ce De veghe pentru învingători (I-II, 1987-1989), construit prin alternanţa unor secvenţe temporale situate în trecut şi în prezent, restituie dramatismul anilor primei conflagraţii mondiale.
-
2008: A murit Joseph M. Juran, inginer american de origine română, stabilit în SUA din 1912. Specialist în probleme de management, supranumit „arhitect al calităţii”, este fondator şi preşedinte de onoare al Institutului „Juran” şi membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1991.
Joseph Moses Juran s-a născut la 24 decembrie 1904 la Brăila. A petrecut primii 8 ani în România, la Gura Humorului şi la Brăila, după care a emigrat, cu familia sa, în SUA. S-a stins din viaţă la vârsta de 103 ani. În Statele Unite ale Americii a fost licenţiat în inginerie electrică al Universităţii din Minnesota. Este doctor în ştiinţe juridice al Universităţii din Loyola iar ulterior, profesor de inginerie industrială la Universitatea din New York. A fost expert tehnic şi consultant pentru economie mondială al Administraţiei Centrale a SUA şi a unor mari companii americane sau transnaţionale. A înfiinţat, ca membru fondator, şi a fost membru de onoare al recunoscutului şi prestigiosului Institut Juran din SUA – instituţie de referinţă mondială în instruirea în domeniul calităţii. Cea mai mare realizare practică a fost programul de instruire în domeniul calităţii – controlul statistic al calităţii – pe care Joseph M. Juran 1-a întocmit şi condus, alături de marele specialist W.E. Deming, în Japonia distrusă economic după cel de al Doilea Război Mondial. A fost considerat drept unul dintre autorii şi iniţiatorii „miracolului japonez” şi, ca recunoaştere a acestor merite, împăratul Japoniei i-a acordat Ordinul Sacrei Comori – cel mai înalt ordin acordat străinilor. Este autorul a 16 cărţi în domeniu, traduse în 20 de limbi, o bună parte dintre ele fiind în prezent cărţi de referinţă în întreaga lume.
EVENIMENTE INTERNE
-
1820: S-a născut Sir John Tenniel, ilustrator şi caricaturist britanic. A făcut primele ilustraţii pentru Aventurile lui Alice în Ţara Minunilor (1865) şi Dincolo de oglindă semnate de Lewis Carroll.
-
1857: S-a născut medicul francez Raphael Blanchard. De numele său se leagă punerea bazelor parazitologiei medicale moderne. A avut strânse legături cu specialiştii români. Este membru de onoare străin al Academiei Române din 1914.
-
1869: A murit Alphonse de Lamartine, scriitor, unul dintre iniţiatorii poeziei romantice franceze şi om politic francez – ministru de externe al Guvernului provizoriu în 1848. A sprijinit revoluţionarii din Principatele Române. În 1829 a devenit membru al Academiei franceze. Alături de Victor Hugo şi de Alfred de Vigny, a fost unul dintre iniţiatorii poeziei romantice franceze. A scris o poezie a emoţiilor delicate, spiritualizate, remarcabilă prin lirismul melancolic şi contemplativ, datorat aspiraţiei nostalgice către timpul trecut, retrăirea elegiacă a iubirii, consonanţa dintre natură şi starea sufletească a eului liric.
-
1890: S-a născut, la Kiev/Ucraina, din părinţi polonezi, ambii cunoscuţi dansatori, renumitul balerin şi coregraf Vaslav Nijinsky. După o carieră fulminantă, s-a retras la numai 29 de ani, din cauza unei boli psihice.
-
1895: S-a născut pianista braziliană Guiomar Novães.
-
1901: S-a născut chimistul american Linus Pauling, autorul concepţiei rezonanţei structurilor de valenţă
A elaborat lucrări asupra naturii legăturilor chimice şi a structurii moleculelor, în special a macromoleculelor organice şi a cristalelor. Pauling a fost un profesor şi un autor remarcabil. Prima sa carte, The Nature of the Chemical Bond (1939) (Natura Legăturilor Chimice), a influenţat notabil chimia din secolul XX. A publicat, apoi, primul său tratat de specialitate,General Chemistry (1949) (Chimie Generală) – apărut şi în limba română. A scris numeroase articole privind consumul de vitamina C şi al altor nutrimente. A scris peste 1,000 articole pentru studenţi şi publicul larg privind ştiinţele, viaţa şi sănătatea. Este considerat părintele biologiei moleculare. A susţinut o intensă activitate de mobilizare a opiniei publice împotriva experienţelor nucleare. Este laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe 1954 şi Premiul Nobel pentru pace pe 1962. Este membru de onoare al Academiei Române din 1965.
-
1909: S-a născut Sir Stephen Spender, poet şi critic literar britanic.
-
1916: A murit Henry James, scriitor şi critic literar american naturalizat britanic.
Frate al filozofului şi psihologului William James, respectiv al diaristei Alice James, a fost un romancier, critic literar, dramaturg şi prozator american de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. James a petrecut cea mai mare parte a vieţii sale în Europa, în special în Anglia, devenind spre sfârşitul vieţii sale cetăţean britanic. Deşi Henry James este mai ales cunoscut pentru romanele, nuvelele şi povestirile sale care sunt scrise din punctul de vedere al conştiinţei personajelor sale, celebritatea sa literară se datoreşte opticii sale novatoare asupra literaturii, corelată cu evoluţia filozofiei şi psihologiei. James a contribuit semnificativ la analiza şi critica operelor de ficţiune, insistând în mod cu totul particular asupra libertăţii tuturor scriitorilor de a prezenta propria lor viziune a lumii. Ideile sale novatoare asupra punctelor de vedere literare, monologului interior şi credibilitatea autorului însuşi, prezente în toate scrierile sale, au adus o altă adâncime şi un nou interes îndreptat înspre scrierile narative de ficţiune. Astfel, eseul său despre roman,The Art of Fiction, este una dintre acele strălucite scrieri care indică puterea sa critică de analiză. Fiind un scriitor extraordinar de productiv, James a scris şi publicat cărţi semnificative de călătorie, biografii, autobiografii, cărţi de ficţiune şi de critică de artă, alături de romanele, nuvelele şi eseurile sale de critică literară.
-
1922: Proclamarea independenţei de stat a Egiptului, ca monarhie constituţională. Independenţa va rămâne formală datorită prezenţei militare britanice pe teritoriul ţării până la lovitura de stat din 23 iulie 1952, „a ofiţerilor liberi”.
-
1936: A murit Charles Nicolle, medic şi bacteriolog francez. În 1909 a descoperit modalitatea de transmitere a tifosului exantematic. Este laureat al Premiului Nobel pentru Medicină pe 1928.
După absolvirea Liceului Corneille din Rouen, Charles a studiat timp de trei ani la o şcoală medicală, apoi şi-a urmat fratele mai mare, Maurice, şi a lucrat la un spital din Paris. În acest timp a continuat studiile la Facultatea de Medicină, sub îndrumarea profesorului Albert Gombault, şi la Institutul Pasteur alături de profesorul Pierre Émile Roux. După finalizarea studiilor, a susţinut, în 1893, lucrarea de doctorat – Cercetări asupra şancrului moale. S-a întors apoi la Rouen pentru a deveni membru al Facultăţii de Medicină, iar în 1896 a preluat conducerea Laboratorului Bacteriologic până în 1903. Acesta a fost anul în care i s-a oferit postul de director al Institutului Pasteur din Tunis, Tunisia. A devenit foarte ataşat de acest loc şi şi-a păstrat funcţia până la sfîrşitul vieţii.
-
1986: A fost asasinat Olof Palme, om politic social-democrat suedez, prim-ministru în perioada 1969-1976 şi 1982-1986. Pe plan intern a aplicat măsuri sociale profunde, pe plan extern a dus o politică bazată pe acţiuni pacifiste.
-
1991: S-a încheiat operaţiunea Furtună în deşert. Declanşată împotriva Irakului care invadase Kuweitul, la 2 iulie 1990, de către coaliţia internaţională la care au participat SUA, Marea Britanie, Arabia Saudită şi Kuweitul. Cu acest prilej au fost utilizate pentru prima dată rachetele americane „Tomahawk”. Acest prim „război din Golf”, cum va fi numit, s-a încheiat cu înfrângerea trupelor irakiene şi eliberarea Kuweitului. Guvernul României a considerat că declanşarea operaţiunilor militare împotriva Irakului a fost justificată
După 20 de ani, Editorial semnat de Nicolae Tomescu (20.02.2011)
-
2004: A murit scriitoarea spaniolă Carmen Laforet.
Carmen Laforet este numele cu cea mai mare rezonanţă din rândurile prozatoarelor contemporane din Spania. La 23 de ani, ea publica romanul Nimic, care avea să creeze adevărate valuri în Barcelona anilor ’40 şi să fie proclamat drept o carte de referinţă a secolului XX, corespondentul latin al romanului-cult De veghe în lanul de secară. La 18 ani, Andreea soseşte la Barcelona unde va urma cursurile universitare. Diferenţele de clasă, jocul păstrării aparenţelor, rudele ciudate care o găzduiesc şi prietenii avangardişti pe care şi-i face la facultate nu sunt altceva decât faţetele lumii în care fata începe să se maturizeze.
-
2006: A murit Owen Chamberlain, fizician american, care împreună cu Emilio Segrè. A câştigat Premiul Nobel pentru Fizică, pentru descoperirea antiprotonului, o antiparticulă sub-atomică.
-
2010: A murit regizorul de film italian Nini (Antonio) Grassia. În anul 2008 a fost distins cu „Leul de Aur” pentru întreaga carieră la Festivalul de Film de la Veneţia. Grassia intenţiona să facă un film-mărturie al vieţii reale şi crude din oraşul italian Napoli, pornind de la cazul unui român de etnie rromă împuşcat într-un atentat la o intrare în metroul din oraş, fiind confundat, pare-se, cu unul dintre şefii mafioţi din zonă.
-
2011: A murit actriţa franceză de film şi teatru Annie Girardot.
După câteva filme comerciale, Rocco şi fraţii săi/ Rocco et ses frères, de Luchino Visconti (1960), i-a lansat cu adevărat cariera, fiind nominalizată la premiile BAFTA. Jucând în multe filme, alternând rolurile mari cu pelicule mediocre, s-a remarcat mai ales în Le mari de la femme à barbe (1963), Dillinger est mort (1969), de Marco Ferreri,Vivre pour vivre, de Claude Lelouch (1967), Mourir d’aimer, de André Cayatte (1971), şi Cache (2006), de Michael Haneke. A fost recompensată cu premiul Cesar pentru rolurile din Profesoara de pian, de Michael Haneke (2001),Mizerabilii (1995), Docteur Françoise Gailland (1976) şi a fost nominalizată la aceleaşi premii pentru rolul din The Key Is in the Door (1978). Totodată, a primit premiul pentru întreaga carieră la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) în 2005. A fost căsătorită cu actorul italian Renato Salvatori – decedat în martie 1988, la mult timp după ce s-au separat, şi a avut o fiică, Giulia.
-
2011: A murit actriţa americană Jane Russell.
Producătorul Howard Hughes, care căuta o actriţă cu forme generoase, a descoperit-o la dentistul său, unde lucra ca recepţionistă. I-a oferit rolul din filmul Proscrisul/ The Outlaw, realizat în 1943. Fiica unei actriţe dintr-o trupă ambulantă, a făcut cursuri de pian şi de teatru, mai ales cu faimoasa actriţă rusă Maria Uspenskaia, şi poza adesea pentru fotografii de modă. Proscrisul a propulsat-o în lumea Hollywood-ului, i-a adus faimă, dar şi o aură de scandal – din cauza decolteului său prea generos filmul a fost cenzurat şi a fost lansat abia în 1946. Însă între timp a pozat pentru un poster devenit foarte popular în rândul soldaţilor americani din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.Domnii preferă blondele, de Howard Hawks, lansat în 1953, constituie apogeul carierei sale de actriţă. În acest film joacă rolul unei brunete idealiste, dar cu picioarele pe pământ, opusul personajului blondei naive şi venale interpretat de Marilyn. Atât pe marele ecran, cât şi în viaţă, cele două sunt prietene. În ciuda unei filmografii bogate, cariera cinematografică a lui Jane Russell s-a stins în anii 1960. Parţial s-a reconvertit în artistă de music-hall, la Las Vegas şi New York. Jane Russell, căsătorită de trei ori – şi de două ori văduvă -, se remarca în mediul hollywoodian progresist prin apărarea valorilor republicane, dar şi prin credinţa sa în Iisus.