Altă crimă a uitării şi intereselor: Casa „Vasile Alecsandri” din Bacău

Publicat de nicolaetomescu, 28 februarie 2019, 14:54 / actualizat: 1 martie 2019, 15:09

Istoria[1] imobilului poate fi descrisă începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea… Vasile Alecsandri ar fi moştenit casa de la părintele său; clădirea făcea parte dintr-un ansamblu (ea reprezintă, oricum, cea mai veche construcţie din municipiul Bacău[2]); prima menţiune a recunoaşterii datează din 1976[3], ca o adnotare a autorităţilor comuniste[4]; până la „naţionalizare”, casa a rămas în patrimoniul familiei poetului; ulterior, o parte din ansamblu a fost demolat, însă locuinţa a fost inclusă pe lista monumentelor istorice (în 1980); după 1989, a revenit unei descendente a familiei Alecsandri, Florica Urziceanu[5] – aceasta din urmă a vândut-o[6]/proprietarul şi-a propus să aducă un monument la stadiul în care nu s-ar mai putea face nimic[7] sau a cerut un preţ pe care ştia că nu îl va putea plăti nimeni[8], mizând, deopotrivă, pe nivelul precar de implicare a autorităţilor[9]; mai nou, demersul CJ[10] privind exercitarea dreptului de preempţiune în vederea cumpărării Casei „Vasile Alecsandri” vrea să ne facă să credem[11] că a rezolvat orice chestiune…

[1] Nu mă limitez la evenimente (politice), cuprind aspecte umane, economice, sociale, culturale…

[2] De importanţă naţională şi universală/recunoscută ca monument istoric de categoria A… Imobilul „Vasile Alecsandri” a fost clasat ca monument istoric încă din anul 1991, prin Ordinul nr. 2314/2004, care a preluat lista de clasare a imobilelor monumente istorice existentă la nivelul anilor 1991-1992…

[3] Într-adevăr, în 1930, Grigore Tabacaru publica un document al anului 1852, sub titlul „Clucerul Alecsandri a avut proprietăţi în oraşul Bacău”, numind casa din strada Alexandru cel Bun, nr.3 şi precizând în notele de subsol: „Azi, proprietatea generalului Dragomir Badiu” (sursa: „Vechiul Bacău”, p. 78)…

[4] „Tov. Arh. Nistor/ Lista este prezentată de Oficiul de Patrimoniu Cultural ca fiind cea propusă în 1976 etc.” În Lista monumentelor istorice, la categoria „Monumente şi ansambluri de arhitectură”, sub codul 04 B 0005, stă scris: „CASA G-RAL BADIU (în care s-a născut poetul VASILE ALECSANDRI); sf. sec. XVIII (azi, grădiniţă)”; informaţia este reluată, ori de câte ori a fost actualizată Lista (ultima ediţie, 2015), fiind numită, direct, Casa „Vasile Alecsandri”;

[5] În anul 1982, Florica Urziceanu (fiica generalului Dragomir Badiu, ultimul proprietar al Casei), scria Oficiului Judeţean pentru Patrimoniul Cultural: „Confirm că fosta mea locuinţă din Bacău, strada Alexandru cel Bun, nr. 3, împreună cu grădina şi curtea ce-o înconjurau, pe o suprafaţă de circa 2500 m2, mărginindu-se spre apus cu strada Vasile Alecsandri, au aparţinut pe timpuri poetului Vasile Alecsandri. […] În memoria marelui poet, tatăl meu, împreună cu dnul Veniamin Gheorghiu, în anul 1919-1920, a pus bazele primului aşezământ de cultură din oraşul Bacău: Casa de Sfat şi Citire «Vasile Alecsandri». […] Aş fi fericită să ştiu că acea casă […], care iniţial a aparţinut poetului Vasile Alecsandri, să poată fi consacrată drept Casa Memorială a Scriitorilor Băcăuani şi a Personalităţilor Băcăuane”…

[6] În anul 2000, „firmei Info-Terra” (condusă de Mario Maggi); se pare că intenţiile cetăţeanului italian au vizat demolarea clădirii şi folosirea terenului pentru alte construcţii (centrul Bacăului este ademenitor, nu-i aşa?), dar l-a împiedicat clasarea construcţiei ca imobil de patrimoniu clasa A…

[7] Proprietarul a încercat să scoată ruinele de pe lista monumentelor protejate de Statul român. Echipa de litigii a unei Case de Avocatură a câștigat (alături de Societatea Cultural-Știinţifică „Vasile Alecsandri” din Bacău și de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale), definitiv, menținerea clasării ca monument istoric a Casei Memoriale „Vasile Alecsandri”. 5 (cinci) ani la rând, societatea civilă și unii reprezentanți mass-media au invocat situația dezastruoasă în care ajunsese clădirea de patrimoniu, au militat pentru menținerea clasării ca monument istoric cu scopul protejării clădirii și al menținerii dreptului de preempțiune…

[8] Ioan Dănilă, conferenţiar la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău (este fondatorul Societăţii Cultural-Știinţifice „Vasile Alecsandri”), afirmase că pretenţiile cetăţeanului italian din 2007 erau excesive, dar s-au „temperat” pe parcurs: „(…)Nu o poate restaura așa cum vrea el pentru că se află pe lista monumentelor istorice. Când a cumpărat-o nu știa acest lucru” (nimeni nu a fost şi nu este dispus să îi ofere suma cerută)…

[9] Primărie (Romeo Stavarache îşi luase „angajamentul”, în 2007, să aducă imobilul în proprietate publică; prin H.G. 1424/ 2007, Consiliul Local a primit suma de 82.000 RON pentru documentaţia renovării clădirilor istorice şi de patrimoniu, însă autorităţile nu au elaborat documentaţia care includea imobilul despre care scriu), Consiliul Judeţean, Direcţia Judeţenă pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Bacău/DJCCPCN (conform legii, „inițiază, atunci când este necesar, sau solicită consiliului județean exproprierea pentru cauza de utilitate publică a monumentelor istorice, în vederea salvării acestora de la distrugere și degradare”)…

[10] În „Anul european al patrimoniului cultural”, la bicentenarul naşterii lui Vasile Alecsandri, în pregătirea zilei de 1 Decembrie…

[11] „Vom reda băcăuanilor acest obiectiv cu valoare de simbol” (Sorin Braşoveanu, preşedintele CJ)…

P.S.: „Există un dosar de soluţionare amiabilă între proprietarul imobilului şi autorităţile locale; în prezent, este suspendat – dat fiind faptul că nu a fost mandatat niciun reprezentant al autorităţii locale pentru a participa la procedura de mediere. În momentul de faţă, pentru soluţionarea cauzei, singurul lucru pe care ar trebui să-l facă autorităţile locale este să mandateze un reprezentant şi să mă contacteze pentru soluţionarea dosarului.” (Traian Dănceanu)