Tradițiile de Paști, comoara poporului român – Tradiții/Ediție specială, de Dumitru Șerban
Publicat de Lucian Bălănuţă, 26 aprilie 2019, 10:18 / actualizat: 2 mai 2019, 15:06
Invitat în ediția specială a emisiunii Tradiții din ziua de Paști, 28 aprilie, începând cu ora 10, la microfoul Radio Iaşi, avem pe Adina Hulubaș – cercetător științific, doctor în filologie, la Institutul de Filologie Română Alexandru Philippide, Academia Română, Filială Iași.
Vorbim despre câteva subiecte care îmbracă sfintele sărbători legate de tradițiile de Paști, despre datini și obiceiuri, despre riturile creștine legate de sărbătoare, dar și despre cele păgâne.
Cu toții trebuie să știm că în spatele unei sărbători sunt anumite cutume fără de care sărbătoarea ar fi incompletă și ar fi lipsită de picanteriile frumoase care se împletesc într-un tot unitar.
Ceremonialele, legile transmise prin tradiție, întăresc faptul că sărbătorile au fost ținute cu strictețe de către înaintașii noștri și, ca și noi, se pregăteau cu sfințenie, pentru a fi cu sufletul în sărbătoare.
În ediția specială din ziua de Paști aflăm detalii concrete despre simbolistica și semnificația sfintei păşti, aceasta fiind o ofrandă pe care o aduc creștinii spre sfințire în Sfânta Biserică, oferind partea ce se cuvine bisericii, dar în același timp ducând – și acasă – în familie – pasca sfințită, aceasta devenind ritualic o reprezentare a jertfei Mântuitorului, Crucea de pe pască trimite spre crucificare, spre răstignire, iar fâșiile de cocă împletite din jurul păștii întruchipează coroana de spini de pe capul lui Hristos.
Adina Hulubaș, invitată a ediției speciale a emisiunii Tradiții din ziua de Paști, cercetător științific, doctor în filologie, la Institutul de Filologie Română Alexandru Philippide, Academia Română, Filială Iași – ne vorbeşte despre oul roșu și semnificațiile acestuia.
Operaţia de încondeiere se face din timp, încă de la începutul Postului Mare, atunci când gospodinele încep să-şi rezerve ouă suficiente, de obicei selectându-le pe cele fără bănuţ.
Tradiţional, încondeierea şi împistrirea ouălor se făcea cu culori naturale obţinute prin extragerea acestora prin fierberea plantelor sau a anumitor părţi ale acestora – frunze, flori, scoarţă, rădăcini.
Despre anumite practici legate de prezența oului roșu în sărbătoare ne vorbește invitata noastră, prezentând cele trei posibilității – simbolice – legate de originea înroșirii ouălor.
Adina Hulubaș, doctor în filologie, ne vorbește despre o lucrare foarte interesantă, o lucrare completă, intitulată – Ouăle de Paști la Români. Vechime, semnificații, implicații ritual ceremoniale.
Autorul acestui volum este domnul profesor universitar – doctor în filologie – Ion H. Ciubotaru. Cartea a apărut în anul 2012, la Iași, la Editura Presa Bună.
Domnia Sa pune în vedere faptul că sărbătorile, încă din cele mai vechi timpuri, au existat și au fost nucleul datinilor, fiind ținute cu strictețe în practicile străvechi, oul fiind un element care face parte din acest ritual.
În cartea Domniei Sale este evidențiată mitologia oului, conturând oul în mentalitatea tradițională, înțelesul legendelor, dar sunt creionate și redimensionările ritual-ceremoniale care au în vedere – focul și apa neîncepută pentru fierberea ouălor, vopsirea și ornamentarea acestora, ciocnitul și rostogolitul ouălor, realizarea decorului și altele…
Audiem, în următoarele minute, detalii concrete despre conotaţiile pe care le au produsele din coşul cu care am fost la slujba Sfintei Învieri, aflând care este legătura dintre ou şi pâine.
Domnul profesor face o analogie a oului, trecându-l prin toate etapele importante ale vieții omului, de la naștere până la moarte, acesta având numeroase practice, în viața de zi cu zi, fiind respectate cu strictețe de bătrânii de altădată.
În centrul atenției în dialogul cu invitata noastră se află volumul – Ouăle de Paști la Români. Vechime, semnificații, implicații ritual ceremoniale, de Ion H. Ciubotaru, profesor universitar, doctor în filologie. Cartea a apărut în anul 2012, la Iași, la editura Presa Bună.
În carte putem citi o interesantă clasificare a motivelor de pe ouă, dar găsim și detalii concrete despre ciocnitul ouălor.
În volumul domnului profesor Ion H. Ciubotaru întâlnim motive simbolice arhaice… printre care amintim – motivul spiralei, pentagrama, motivul șarpelui, simbolul broaștei, coarnele berbecului, calea rătăcită…
Fără să mă leg absolut deloc de sinteza teoretică a căii rătăcite prezentată de profesor Ion H. Ciubotaru… prefer să interpretez câteva ornamente reprezentate pe această tematică, filtrate prin propria con știință apelând la imaginația și creativitatea, dar și inspirația pe care mi-o oferă primul contact vizual cu simbolurile …
Voi face o incursiune în localitatea Corbi din Muscel… trecând și prin Bacău, Brașov, Republica Moldova, Suceava și Izvoarele Sucevei…
Cele din Muscel – figurativ sunt asemănătoare prezentând o cale întortocheată a vieții care începe dintr-un punct, prezentând labirintul vieții, întortocheat, uneori sinuos prin liniile trasate brusc cu ocolișuri și întoarceri, dar întotdeauna spre un punct final, probabil calea morții…
Viața omului este atât de scurtă, dar plină de drumuri sinuoase, parcă fără ieșire, iar punctele întâlnite pe această cale, pe acest drum – pot reprezenta obstacolele vieții care sunt destul de numeroase.
Aceste simboluri vin parcă și cu salavarea, ieșirea din situația încurcată a vieții, având forma unui creier împrăștiat, neobosit și neadormit care încearcă din răsputeri să găsească soluția pentru a-l ajuta pe omul încercat.
Coborând înspre Bacău, liniile devin din ce în ce mai dese, nu la fel de răsfirate ca în zona Muscelului, ca și cum viața ar fi mai complicată și fără ieșire, fără salvare, dar, în plan simbolic, drumul acesta poate fi salvat de primejdii prin linia oblică, ca și cum toate drumurile duc aici, aici găsindu-se salvarea.
Poate că drumul acesta pe mijloc reprezintă destinul uman care-ți oferă și salvarea, important este să știi cum să ajungi la aceasta.
La fel de frumos lucrată și interpretată este și calea rătăcită reprezentată în Republica Moldova, unde drumul este atât de încâlcit și de greu de răzbătut, încât te prinde o melancolie că nu ai să poți răzbi prea ușor la lumină, cu câte piedici și cotituri are drumul, toate brațele fiind închise, fără șansă de salvare sau evadare din labirint, dar optimismul vine o dată cu liniile trasate ca niște scări, un ajutor, pentru a te putea agăța și cățăra, pentru a ajunge în partea celalată a vieții ca să poti trece liniștit.
Pentru că sunt sărbătorile Pascale – să ne dezbrăcăm cu toții de haina cea veche a păcatului și să ne îmbrăcăm cu haina smereniei, a credinței, ca împreună cu Hristos să vedem lumina cea dătătoare de viață, iubirea fiind singura salvare a noastră.
Iubiți-vă mult, trăiți în armonie și credință și invitați-l pe Hristos la mesele voastre, EL va veni negreșit.
Hristos a Înviat!
Text și audio: Dumitru ȘERBAN
