(VIDEO) „Malta: soare, apă și stâncă”

Publicat de nicolaetomescu, 10 iunie 2019, 21:21

© Nicolae Tomescu

Malta, un arhipelag în centrul Mării Mediterane, la 93 de km sud de Sicilia (Italia) și la 288 de km nord de continentul african, este compusă din insule, amplasate strategic, cucerite și stăpânite de diferite puteri de-a lungul secolelor…

Amestecul de istorie, religie, tradiţii şi cosmopolitism, în decursul celor aproape trei veacuri în care Malta a fost administrată de „Ordinul Cavalerilor Sfântului Ioan Botezătorul”, a dăruit civilizației universale numeroase cetăţi fortificate, catedrale, palate, 365 de biserici, precum și orașe – unul dintre acestea fiind actuala capitală…

Construită în stil baroc, numele său provine de la Jean Parisot de la Valette, marele maestru al ordinului. Înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO, Valletta impresionează prin: Palatul Marilor Maeştri reprezintă întoarcerea, în timp, către cei care s-au aflat în fruntea „Ordinului Cavalerilor Sfântului Ioan Botezătorul”, dar şi la luptele purtate împotriva otomanilor (include „Palatul Armurii”, unde sunt expuse zeci de armuri, arme, pistoale, arcuri, tunuri)… Catedrala „Sfântul Ioan” (care suporta, la ora primei noastre excursii, un proces de restaurare) este, de fapt, „Co-Catedrală”, de vreme ce, la venirea „Cavalerilor Ioaniți” în Malta, capitala insulei se afla în orașul Mdina (centrul geografic al insulei), acolo strălucind catedrala „Sfântul Paul”; între 1573 și 1577, Marele Maestru Jean de La Cassiere s-a dovedit a fi și maestru al aparențelor: aspectul exterior al clădirii, mai curând auster, nu te îndeamnă să intuiești ornamentația interioară barocă de un fast uimitor… Muzeul Războiului (în apropiere de golful „Sfântul Elmo”) nu înșiră doar colecția sa de arme, mai curând deapănă o poveste – a Primului Război Mondial și a celei mai mari conflagrații mondiale…

La Valletta se remarcă şi prin străzile înguste, străjuite de clădiri din piatră gălbuie, care ne-au purtat gândul într-o direcție diferită de răscrucile și nesiguranța unui labirint. Am fost impresionați de arhitectura clădirilor: construite din bucăţi mari de piatră, de culoarea mierii, galben pal, cu două sau trei etaje, cu acoperişul plat şi cu terase încăpătoare, specific zonelor mediteraneene, dar având şi vegetaţie luxuriantă, atât de diferită (palmieri, cactuşi, eucalipţi, leandri albi sau roşiatici, cu miros discret) de cea din ţările cu climă temperată, atrag și ele, anual, 1.500.000 de turişti…

Plajele sau golfurile răsar la tot pasul, cele mai multe păstrând relieful stâncos, cu pietre ascuţite (ne-am convins…), acoperite cu alge şi înnegrite de valurile neostenite ale mării sărate; există şi zone cu plaje cu nisip fin, cel mai adesea înţesate de turişti, precum şi plaje artificiale…

Nu exprimăm convingerea potrivit căreia maltezii sunt atât de ospitalieri şi bucuroşi de oaspeţi, chiar dacă vara, în fiecare weekend, se organizează (în diferite localităţi de pe insulă), câte o „festa” cu artificii (casele, bisericile şi străzile împodobite cu ghirlande, instalaţii de iluminat, tapiţerii cu motive religioase, statui cu sfinţi). Fiecare suportă relația strânsă cu banii turiștilor… Greu suportabilă devine problema imigranților, de aici acțiuni organizate (în 2015) împotriva „invaziei culturale”…

Dorința de alegere și transportul public ne-au purtat către Mdina sau „Oraşul Tăcut”/cum este numit de localnici. Lumina ne-a lăsat să-i vorbim. Străzile înguste şi clădirile din piatră cu ferestre şi uşi vopsite în culori vii (roşu, albastru sau lila) au străbătut așteptările noastre, îmbrățișând un gând de împlinit, într-o atmosferă pitorească. Ne-am plimbat printr-un oraș medieval, limitat în interiorul zidurilor sale de apărare. Plăcerea de a găsi un fel de ferigă înfășurată cu imaginație a atras clipele, afirmând rădăcinile unor lumi (așezare fenicienă de altădată, mai târziu sub controlul Imperiului Roman, datorând arhitectura actuală perioadei arabe, cu fortificații normande și, desigur, reunindu-și destinul cu cel al cavalerilor ioaniți), permanența unor profile, îmbrățișarea dintre oameni și realizări precum Catedrala „Sfântul Paul”…  Am intrat și la Muzeul de „Științe ale Naturii” din Mdina…

Proximitatea oraşului Mdina înseamnă oraşul Rabat unde Sfântul Apostol Pavel a stat câteva luni într-o grotă…

În 2018, Msida – orașul portuar din Regiunea Centrală a Maltei, situat la vest de Valletta, ne-a bucurat prin clima mediteraneană cu ierni scurte și răcoroase; numele provine dintr-un cuvânt arab/care înseamnă „locuința unui pescar”, dar ar putea fi derivat și din „Omm Sidna” („Maica Domnului nostru”), o capelă, de dimensiuni reduse, dedicată Fecioarei[1]; Msida păstrează ceva din aerul vechiului sat de pescari, deși caracterul urban pare tot mai pregnant, iar „Universitatea din Malta” este situată în imediata ei apropiere (pe un teren mai înalt)..

Insula Manoel – numită astfel după marele maestru portughez António Manoel di Viliena, a cărui amintire învăluie construcția fortului din 1720 – face parte din municipalitatea Gżira; de câțiva ani, lângă podul care leagă Manoel de insula principală, este găzduit, de o manieră oarecum stranie, un „sanctuar informal” (creat și menținut de un voluntar local și finanțat în întregime prin donații private) pentru rațe și alte păsări de apă…

Strânși în sticla ultimelor zile însorite (octombrie 2015), dar și nelipsiți de vântul năpraznic suflat de mare (2018), am scrutat „Grota albastră” (Comino fiind cea mai mică insulă din arhipelag): doar imagini de pe vapor/; apa este atât de limpede încât se pot vedea, cu uşurinţă, stâncile şi vegetaţia marină formată, în timp ce reflexele mării sunt date de nuanţele de verde, portocaliu şi mov ale formaţiunilor de corali de pe pereţii peşterilor. Imortalizam „Mary’s Tower”, jucându–ne cu gândul că în filmările pentru „Contele de Monte Cristo” personajul Édmond Dantès încerca să evadeze dintr-un cadru natural caracteristic… insulei Comino – stânci maiestuoase înfipte în albastrul nefiresc al apei.

Pe uscat, drumul către grotă (din Zurrie – una dintre cele mai vechi așezări malteze și locul de unde pornesc bărcile) scoate la iveală stânci pline de cactuși, de flori, care sfârșesc, brusc, pe linia de demarcație cu marea; Dingl Cliffs, cel mai înalt punct din Malta, dezvăluie – în mijlocul apei – aglomerarea de pietre numită Filfla (insulă nelocuită, protejată, după ce fusese locul preferat al exercițiilor Marinei Regale britanice)…

Nu departe de insula Malta, la 25 de minute de mers cu feribotul pe Marea Mediterană, se află insula Gozo (în malteză au-deș), celebră și printr-un peisaj creat de „Fereastra albastră”, deopotrivă prin capitala Victoria (care, până în anul 1887, purta numele arab de Rabat), un loc capabil să păstreze şi să conserve tradiţiile şi obiectivele istorice / cel mai bun exemplu este „Cittadella” – oraşul antic (dezvoltat de fenicieni, desăvârșit de romani), supranumit şi „Coroana Insulei Gozo”…. S-ar părea că aici se filmează, intens, multe secvențe „suspectate” că ar proveni din țări arabe (prin asociere cu diferite construcții și cu solul care prezintă asemănări izbitoare) Se spune, de multă vreme, că Nimfa Calypso ar fi fost atât de impresionată de Gozo, încât a ales să-l ţină captiv pe Ulise (de care era îndrăgostită), timp de 10 ani (7, potrivit altor surse)…

Cert este că pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective: capitala La Valletta, hipogeul din Hal Safliéni, templele megalitice din insulele Malta și Gozo; ultimele datează din perioada 2.000-1.500 î.Cr.; nu reprezintă doar bucăţi de piatră portocalii, mai mari sau mai mici, dispuse vertical şi orizontal, formând încăperi unde se aduceau ofrande sau sacrificii zeiţei fertilităţii, ci desemneză cea mai mare aglomerație cunoscută de  construcții  monumentale, o concepție arhitectonică complexă și simț estetic…

Putem destrăma urzeala întâmplării, propunându-ne să revenim în Malta (nu doar pentru a-i înțelege trecutul)… Putem reaprinde statornicul foc al cunoașterii, al neliniștii ce împrumută ideea, cel pentru care elanul unei lumi este spațiu al încercărilor iar pedeapsa unor neîmpliniri este doar lămurirea…

[1] Patronul Msidei este Sfântul Iosif; dacă vorbim de protector, Concepția Imaculată a Fecioarei Maria…

© Foto Nicolae Tomescu