DIALOG INTERCULTURAL cu Lucian Merișca (19.07.2019, ora 20:30)
Publicat de Iuliana Bubuianu, 19 iulie 2019, 11:43
Multiculturalitatea și interculturalitatea – par să fie viitorul nostru comun, într-o Europă tolerantă. În ediția de vineri 19 iulie 2019 a emisiunii “Dialog intercultural”, între 20,30-21, Lucian Merișca va fi în dialog cu tânărul istoric luxemburghez Philippe Henri Blasen, venit în 2009 ca să studieze diversitatea etnică din zona noastră și care apoi a rămas de 10 ani în România…
Luxemburg (în luxemburgheză Lëtzebuerg; în franceză Luxembourg; în germană Luxemburg; oficial Marele Ducat de Luxemburg, e o țară a cărei capitală este, împreună cu Bruxelles și Strasbourg, una dintre cele trei capitale oficiale ale Uniunii Europene și sediul Curții Europene de Justiție, cea mai înaltă instanță judecătorească din UE. În Luxemburg se mai află sediul Curții Europene de Conturi, al Oficiului de Statistică al Comunităților Europene („Eurostat”) și al altor organisme vitale ale UE. Secretariatul General al Parlamentului European își are sediul de asemenea în Luxemburg.
Cultura, oamenii și limbile vorbite sunt extrem de strâns legate cu țările vecine, fiind în esență un amestec cultural franco-germanic. Repetate invazii din partea țărilor vecine, mai ales în al Doilea Război Mondial, au condus la o puternică dorință în această țară pentru medierea între Franța și Germania, ceea ce a condus la fondarea Uniunii Europene.
Ca dovadă a toleranței lor, și implicit a felului în care sunt percepuți la nivel global, cetățenii luxemburghezi au acces fără viză sau cu viză la sosire în 172 de țări și teritorii, ceea ce face ca pașaportul luxemburghez să fie între primele din lume ca libertate de circulație conferită.
Cu toate că este unul dintre statele cele mai mici ale continentului, se poate vorbi aici exemplificator despre emigrație și imigrație, la nivel global. Populația de imigranți a crescut în secolul al XX-lea, datorită sosirii imigranților din Belgia, Franța, Italia, Germania și Portugalia, majoritatea provenind din aceasta din urmă. De la începutul războaielor iugoslave, Luxemburgul a primit mulți imigranți din Bosnia și Herțegovina, Muntenegru și Serbia. Anual, zeci de mii de noi imigranți sosesc în Luxemburg, cea mai mare parte din alte state membre UE, inclusiv un număr semnificativ de români.
Trei limbi sunt recunoscute ca oficiale în Luxemburg: franceza, germana și luxemburgheza, o limbă franconică din regiunea Moselei care se vorbește și în regiunile învecinate din Belgia, Franța și Germania. Deși luxemburgheza face parte din grupul limbilor germanice, peste 5.000 de cuvinte din limbă sunt de origine franceză. Fiecare dintre cele trei limbi este folosită ca limbă principală în anumite sfere. Luxemburgheza este limba pe care luxemburghezii o folosesc, în general, când vorbesc unii cu alții, dar este rar folosită ca limbă scrisă. Franceza este limba preferată a guvernului, legislația oficială trebuie redactată în limba franceză. Germana este, de obicei, prima limbă învățată în școală și este limba unei mari părți din mass-media și cea a bisericii. Dar sistemul de învățământ luxemburghez este trilingv: primii ani de școală primară se predau în luxemburgheză, înainte de a trece la germană; în timp ce în liceu, limba de instruire devine franceza. Competența în toate cele trei limbi este necesară pentru absolvirea gimnaziului, însă jumătate dintre elevi părăsesc școala fără un certificat de calificare, copiii de imigranți fiind deosebit de defavorizați. În plus față de cele trei limbi oficiale, în învățământul obligatoriu se predă limba engleză și o mare parte din populația din Luxemburg vorbește această limbă, mai ales în Capitală. Portugheza, limba celei mai mari comunități de imigranți, este și ea vorbită de o mare parte a populației, dar de relativ puține persoane din afara acelei comunități.
…În finalul acestei emisiuni, ne punem întrebarea:
Aceeeași Europă, cu alt fel de… europeni?… Acesta e viitorul Europei, fie că este, tolerantă , fie că nu?… Să continue civilizația europeană, cu toate părțile ei bune, chiar dacă oamenii, etniile, comunitățile, vor fi altele, pe același teritoriu geografic?… Un paradox la care trebuie să ne gândim bine, fie că ne place, fie că nu. Este acestă schimbare a structurii populației, în Europa, un lucru bun, un lucru rău, ori un lucru inevitabil, cu care trebuie să ne obișnuim, ca o acceptare a unei noi mentalități?…
Rămâne să ne răspundem singuri, în funcție de generația și realitățile de care vom aparține, în viitor… Un viitor nu prea îndepărtat.
Ascultați aici un fragment din dialogul propus. Invitatul Radio România Iași este luxemburghezul Philippe Henri Blasen, rezident în Iași, România!…
