(INTERVIU) Scriitorul și jurnalistul RFI Matei Vișniec: „Una dintre metodele cele mai eficiente de luptă împotriva fanatismului de orice fel, este creionul, inteligența și spiritul de libertate”

Publicat de , 8 ianuarie 2015, 20:50 / actualizat: 9 ianuarie 2015, 9:50

De peste un deceniu atacurile islamiste zguduie Europa. 7 ianuarie 2015 a devenit, deja, un nou patrulater umplut de doliu, într-un calendar european care încă mai tremură pe un perete dintr-o redacţie de ziar din Paris. Atacul de ieri împotriva sediului publicaţiei satirice Charlie Hebdo, unde mai mulţi ziarişti au fost ucişi cu sânge rece chiar în timpul unei şedinţe, este cel mai sângeros atentat terorist comis în Franţa în ultima jumătate de secol. Într-un interviu acordat colegei noastre, Andreea Daraban, scriitorul şi jurnalistul RFI, Matei Vişniec, vorbeşte despre rănile, încă deschise, ale zilei când simţul umorului a fost confiscat, intempestiv, de simţul omorului.

Andreea Daraban: Domnule Matei Vișniec, care este situația în acest moment în Franța? Astăzi, mai multe moschei au fost ținta unor atacuri, iar în sudul capitalei franceze au avut loc un schimb de focuri între 2 polițiști și o persoană, care a reușit să fugă, un polițist, de fapt o femeie a și decedat în urma acestui schimb de focuri. Iată, așadar, astăzi, multă agitație, în Franța după masacrul de ieri. Credeți că există posibilitatea escaladării tensiunilor în acest moment?

Matei Vișniec: Sigur că, această zi, este dificilă, imediat după o dramă precum cea produsă la 7 ianuarie. În acest moment, de pildă nu știm ce fac cei doi teroriști, cei doi asasini. Știu despre revenirea lor la Paris, într-o mașină, poate doresc să se sinucidă, încercând să comită alte crime. În orice caz, par să fie doi oameni marcați de această ideologie neo-fascistă sau islamo-fascistă a martirului, ei vor să devină martiri, sunt de altfel, după toate aparențele total manipulați și creierul lor a fost total spălat, total îndoctrinat, sunt niște jihadiști pur sânge, de altfel, se vede că au acționat cu un sânge rece extraordinar. Pentru ei, moartea nu este importantă, dimpotrivă, constituie un fel de onoare supremă. Iată, cu ce oameni, cu ce fanatici, cu ce exemplare ale bestialității și ale barbariei este confruntată societatea franceză și probabil că acești doi asasini nu sunt singurii încă capabili să lovească și în semi-libertate sau în libertate. Este o mare problemă cu care se confruntă Franța în acest moment. Sigur că, există și reacții nesăbuite de ”răspuns” la drama de ieri, de unde și incidentele care s-au produs în jurul unor moschei. De altfel, în acest moment, cuvântul de ordine, marea mobilizare a francezilor și a clasei politice este: ”să ne păstrăm calmul și să exprimăm unitatea”. Este o zi de reculegere în același timp, la ora 12.00, în față la Notre Dame, erau adunați oameni care agitau în aer creioane; creionul a redevenit, sau a fost întotdeauna, dar a devenit acum mai mult ca niciodată, simbolul libertății și al libertății de gândire. La ora 12.00 li s-a adus un omagiu celor 12 morți, celor 12 care au murit ieri în redacția de la Charlie Hebdo, toată Franța s-a oprit timp de un minut, a fost foarte emoționant și aici în redacția de unde vă vorbesc, de la Radio France Internationale, am păstrat cu toți un moment de reculegere, s-au oprit autobuzele, trenurile, metrourile, toată lumea s-a gândit la acești oameni și în același timp, toată lumea s-a gândit la ideea de unitate, de front comun în fața barbariei. Este o zi urâtă la Paris, din toate punctele de vedere: plouă, până și oamenii care au vrut să se adune în față la redacție Charlie Hebdo sau în alte locuri, sunt perturbate de ploaie aceste omagii, dar după acest moment care este dificil, cu siguranță că va urma ceva mult mai interesant, o mare dezbatere și probabil un fel de mobilizare împotriva acestui pericol real care este islamul fascist.

Andreea Daraban: Vorbeați despre această dezbatere, să anticipăm puțin: este scindată opinia publică franceză în urma atacului de ieri? Vorbim pe de o parte de un islam radical, iar pe de altă parte, de libertatea de exprimare, într-o țară în care trăiesc peste 5 milioane de musulmani.

„Copiii famililor de imigranți ajunși în Franța în anii `70 pun mai multe probleme de identitate decât părinții lor”.

Matei Vișniec: În acest moment, clasa politică nu își poate permite să apară scindată în fața opiniei publice și în fața Europei, în fața Uniunii Europene, în fața Occidentului și nici în fața dușmanului din interior și din exterior. Este un moment în care toată lumea vorbește despre unitate, este momentul în care imamii spun că vor manifesta împreună cu toți ceilalți, pentru că duminică va avea loc un mare marș republican la Paris și în alte orașe ale Franței, tocmai pentru că Franța, toate forțele laice, partidele politice, curentele de gândire, reprezentanții diverselor religii vor să demonstreze că idealul lor este să trăiască în liniște, libertate, în Franța, unii alături de ceilalți, respectându-se, tolerându-se și împărtășind un soclu de valori comune. Aceasta este dorința majorității. Probabil, că 99%, dacă nu și mai mult din populația Franței dorește acest lucru. Ei bine, există întotdeauna și un proces de imbecili, de nebuni și un procent de drogați și un procent de manipulați și un procent de sinucigași, sadici și un procent de criminali. Ei bine, societatea este confruntată cu aceste forme de violență care vin din această zonă obscură, în același timp, nu totul, a funcționat bine în Franța în ultimii 20-30 de ani pentru integrarea societății, integrare comunității de origine musulmană. Despre ratările mașinii republicane care nu reușește să se integreze, de pildă fiii familiilor provenind din imigrație, se vorbește mult. Culmea este că, în anii `70 când au venit la lucru marocani, algerieni, tunisieni, alte popoare, alte naționalități din Magreb, acei oameni care veneau atunci să lucreze…. nu era nici o problemă în anii `70….ei veneau, munceau, își vedeau de treabă, culmea este că, copiii lor pun mai multe probleme de identitate, de excludere mai mult decât părinții lor.

„Tehnologia care s-a dezvoltat în ultimii 10 ani, în special internetul, rețelele de socializare, au creat adevărate școli de îndoctrinare, prin intermediul internetului”.

Andreea Daraban: De ce? De ce după atâta timp se pune această problemă? Ce s-a schimbat în societatea franceză? Ce îi determină pe oameni să reacționeze așa?

Matei Vișniec: Sunt multe lucruri care trebuie analizate. Pe de o parte s-a schimbat peisajul economic. Nu toată lumea are de lucru,  tinerii se nasc în familii deja defavorizate, trec prin școală în mod superficial și ajung într-un fel de șomaj cronic și deseori sunt atrași de delincvență și singurul lor orizont este de fapt, traficul de droguri sau, viața parazitară în marile cartiere din jurul Parisului, s-au creat adevărate ghetouri, unde tinerii nu se mai simt de fapt francezi, fiind marginalizați, încep să își caute alte rădăcini și încep din ce în ce mai mult să fie sensibili la îndoctrinările de tip integrist. S-a mai schimbat și faptul că între timp, tehnicile de informare, tehnicile de comunicare au evoluat, dacă altă dată integrarea se făcea în școală, între timp, iată că s-au înmulțit moscheiele în Franța și deseori imami care nu sunt pregătiți să trăiască în condiții de laicitate, predică cu totul altă viziune a lumii decât profesorii și decât școala republicană. Deseori, acești tineri sunt atrași de imami radicali și mai grav este faptul că sunt atrași de predicile macabre de pe internet. Tehnologia care s-a dezvoltat în ultimii 10 ani, în special internetul, rețelele de socializare, au creat adevărate școli de îndoctrinare, prin intermediul internetului. Mulți dintre cei care au plecat să lupte în Irak sau în Siria, acești jihadiști care s-au oferit să servească cauzele cele mai macabre ale Organizației Statului Islamic, ei au fost de fapt pervertiți, atrași de propaganda de pe internet. Sunt multe alte lucruri care trebuie analizate în acest context și dezbaterea va veni cu siguranță. Timp de trei zile, va fi doliu în Franța, dar începând de luni, poate că nu vom mai putea vorbi de aceeași unitate a clasei politice și că vor interveni păreri diferite, critici severe în legătură cu ce a făcut și ce nu a făcut Franța, care să se protejeze de această presiune integristă și în același timp și în același timp, eșecul nu este numai al Franței, este al întregii Europe. Să nu uităm că  de câteva luni există această mișcare a islamofobiei în Germania.

Andreea Daraban: Extrema Dreaptă……

Matei Vișniec: Extrema Dreaptă care manifestează, dar sunt și oameni simpli care se lasă atrași de această semi-îndoctrinare și anume că marele pericol ar fi islamul și mai mult populația de origine musulmană. Întotdeauna, în momente de slăbiciune, de criză, este căutat țapul ispășitor și în același timp când vezi că ies în stradă mii de oameni, poate că și ei ar trebui înțeleși sau poate că ar trebui să fie ascultați, poate că sunt argumente care trebuie cel puțin ascultate și analizate. Nici grecii când se pregătesc să voteze acum cu Extrema Stângă, cu Stânga Radicală pentru că s-au săturat de criză nici ei nu sunt toți nebuni și ei se tem de ceva, după cum și spaniolii care se pregătesc să voteze cu un alt partid populist și ei trebuie ascultați. Undeva, mașina democrației s-a blocat, a deraiat, a început să creeze monștri. Aceste focare de integrism care au apărut în interiorul Europei, au apărut pe fondul unui eșec, un eșec al democrației, dar și un eșec al capitalismului de tip nou pe care lumea îl trăiește de la căderea comunismului încoace, un capitalism extraordinar de agresiv, un capitalism cum lumea nu a cunoscut înainte de 1989, când capitalismul avea o față mai umană pentru că atunci era singur. Deci elementele care trebuie luate în considerație pentru a analiza de ce au apărut nebuni în Franța care ucid ziariști și caricaturiști sunt extrem de numeroase.

Andreea Daraban: Atacul asupra sediului săptămânalului francez nu este opera unor amatori, este clar, probabil că a fost plănuit din timp. Putem vorbi despre o sincopă în ceea ce privește sistemul de securitate francez, al serviciilor care se ocupă de combaterea terorismului?

Matei Vișniec: Despre acest lucru nu se vorbește deocamdată decât foarte foarte vag. Ici colo, îndrăznește câte un jurnalist să spună că poate măsurile de securitate nu au fost suficiente. Ei bine, este adevărat. De fapt, gradul de supraveghere era redus și polițiștii care îi păzeau pe jurnaliști se obișnuiseră oarecum cu normalitatea și nu mai erau cred, din păcate, atât de vigilenți. Ori, iată că acești fanatici pot lovi oricând de fapt și nu imediat după producerea unor crize. De pildă, marea criză prin care a trecut această publicație, Charlie Hebdo, a fost în 2006, când a publicat, a reluat din presa suedeză, caricaturile lui Mahomed, atunci au fost momente dificile, manifestații în multe țări musulmane, arabo musulmane, atunci ziariștii au primit multe amenințări, scrisori de amenințate, după aceea în 2011 a fost un incendiu, ori iată că lovitura de grație, lovitura cea mai teribilă,  cea mai sângeroasă apare cu mult mai târziu în momentul în care aproape că nimeni nu se mai aștepta. Este adevărat că acești oameni cu siguranță că erau bine antrenați să ucidă, au ucis din convingere, au ucis cu sânge rece, probabil că în adâncul lor au considerat că trebuie să fie mândri, gata să moară pentru că au fost îndoctrinați într-un hal care într-adevăr poate speria lumea civilizată, dar vestea cea bună este astăzi că ei au ucis într-adevăr patru mari artiști ai presei și patru mari desenatori, dar nu au ucis publicația Charlie Hebdo și nici nu o vor ucide.

„Toată lumea vrea să păstreze în Franța bunul cel mai prețios pe care îl avem noi, în această civilizație a libertății, a democrației și anume: dreptul de a râde, dreptul de a fi insolent și de a-i ironiza pe cei puternici, pe cei îndoctrinați”.

Andreea Daraban: Și nici spiritul francez…

Matei Vișniec: Nu. Publicația va ieși din nou. Asta este vestea bună. Săptămâna viitoare, miercurea viitoare în chioșcurile din Franța și din străinătate, va ieși  din nou Charlie Hebdo într-un tiraj absolut excepțional, 1 milion de exemplare. Până acum tirajul era de 60 de mii, ei bine acum va fi de 1 milion. Și eu însumi o să mă duc să cumpăr dimineață această revistă în semn de solidaritate cu faptul că toată lumea vrea să păstreze în Franța bunul cel mai prețios pe care îl avem noi, în această civilizație a libertății, a democrației și anume: dreptul de a râde, dreptul de a fi insolent, dreptul la deriziune si la autoderiziune, dreptul de a râde și de a-i ironiza pe cei puternici, pe cei îndoctrinați. Charlie Hebdo nu a  fost o revistă care să ironizeze religiile sau religia. Niciodată satira nu s-a îndreptat împotriva religiilor, ci împotriva acelora care se lasă manipulați de marile idei, împotriva celor care arestează sau iau ca ostatici religiile pentru alte scopuri, împotriva celor care transformă religiile în ideologii. Da, acești oameni merită arătați cu degetul, merită criticați, merită satirizați și merită să râdem în hohote de ei, cei care transformă religia în cu totul altceva în ideologie sau în strategie de instaurare a unui fel de stat totalitar, unitar pe planetă. Acești oameni trebuie demolați și una din metodele cele mai eficiente este creionul și inteligența bineînțeles și spiritul de libertate.

(Sursa foto vimeo.com, stirileprotv.ro)

Interviu realizat de Andreea Daraban

Tehnoredactare: Raisa Andrei