Nicolae Tomescu /punct de vedere/: În loc de exit-poll
Publicat de nicolaetomescu, 10 noiembrie 2019, 21:21 / actualizat: 11 noiembrie 2019, 16:39
Dintr‑o perspectivă, ca jurnaliști nu am reprezenta decât rotiţe într‑un Sistem, manipulând (în mod necesar) dar trezindu‑ne manipulaţi la începutul procesului, iar libertatea noastră (relativă) se (re)găseşte în felul de tratare a informaţiei.
România a fost/este/va fi condusă, într-o măsură mai mare sau mai mică, de incompetenţi (în general, clasa politică pare născută din mediocritate).
Într-adevăr, o parte a poporului nu este deranjată de nimic; pe alții, când îi încearcă supărarea, votează împotrivă; altora le stă gândul să înghețe trecutul. Nu invoc prostia, incultura, răutatea. Ele vor rămâne, până una alta, pe locul al doilea. Emergenţa unei noutăţi nu este niciodată inocentă, drept consecință nu putem lansa judecăţi de valoare într‑o ţară situată relativ departe de cerinţele informării (sunt adeptul dublului sens, nu numai a afirmației potrivit căreia rețelele de socializare reflectă adevărul din abisul ființei noastre). Cred că blazarea desemnează cel mai periculos fenomen (generat nu numai de educaţia precară); oamenii care ar putea să schimbe ceva în jurul lor nu mai au tragere de inimă (în ultima vreme, au transformat doar votul în supapă), simt că orice ar face este sortit eşecului şi că, în final, li se va nărui proiectul.
Politicienii (sau cei trimiși de politicieni în funcții), cei pe care i-am avut de curând și îi avem (încă), cei pe care îi credităm acum din speranța disperării, au uzat de tertipuri, au luat cu asalt societatea, viața profesională, dialogul (mai curând, monologul)/mesajele/comunicatele/luările de poziție; am sesizat dorința de a epata, prin libertăți afișate teatral, prin cinisme (sub forma unor minciuni, pe alocuri monstruoase/și faptul că te dai liber după ce ai fost trâmbița unor interese, tot vulgaritate se cheamă), eliminând astfel spațiul necesar al tăcerii (un candidat a cultivat-o, fiind singura lui virtute). Exemplul dat „de sus” a fost/este/va fi urmat cu credință de prea mulți oameni, fiindcă puterea exemplului contează. În condițiile date, având asemenea conducători, pare greu să-ți păstrezi demnitatea, modestia, naturalețea, simplitatea. Cetăţenii pot alege să nu fie obligaţi să trăiască, în permanenţă, „cu lumea altora pe cap”. Dar vor reuși în viața socială politizată asumându-și un asemenea risc?