Originals – Sanie cu zurgălăi – cu Bogdan Sălăvăstru
Publicat de cristinaspinu, 1 decembrie 2019, 10:09
Celebrul “Sanie cu zurgălăi” a fost creat în 1936 de compozitorul Richard Stein special pentru Maria Tănase, care l-a refuzat pentru că îl considera inferior calitativ iar textul a fost scris de Liviu Deleanu, poet și dramaturg tot evreu.
Ulterior, cântecul i-a fost încredințat lui Silvian Florin, care l-a lansat pe disc de gramofon și la Radio România. Se mai știe de un alt cântăreț, Ionel Pascu, care l-a înregistrat în același an la mai puțin cunoscuta casă de discuri Pan. Pe coperta partiturii originale, apărută cu întârziere în 1937 la Editura Țicu I. Eșanu, piesa avea subtitlul “Cling, cling, cling” și era etichetată drept cel mai formidabil succes. Numele compozitorului era scris cu sau fără intenție incomplet și inversat: S. Richard.
Nu este de găsit deocamdată înregistrarea cu Silvian Florin, nici cea cu Ionel Pascu, în schimb există o interpretare din 1960, apropiată de originalul uitat demult al lui Stein și Deleanu, cu Bela Chitaristul – pe numele real Bernard Dulzer.
Cântecul capătă o altă formă, cea pe care o știm cu toții, în 1949, când Maria Lătărețu, renumita cântăreață de muzică tradițională și populară din Gorj, îl folclorizează, renunțând la refren și schimbându-i textul cu versuri mai apropiate de lirica populară.
Varianta din 1956 este probabil cea mai cunoscută în România – a fost editată si reeditată pe albumele proprii. Putem spune că Maria Lătărețu i-a asigurat piesei adevăratul succes, odată cu impresia că ar fi cântec de sorginte populară.
Popularitatea piesei în izolatul bloc comunist a provocat și o atracție pentru plagiat, astfel că, în 1953, chitaristul american de jazz, country și blues Les Paul preia și își însușește melodia, dar nu după forma originală a lui Stein, ci mai degrabă după varianta folclorizată, fără refren, a Mariei Lătărețu.
Textul, “Johnny is the boy for me”, care nu are nicio legătură cu sania și nici cu zurgălăii, a fost scris de Paddy Roberts și Marcel Stellman. Cântăreața care i-a dat glas a fost Mary Ford, soția lui Les Paul până în 1963.
Peste câteva luni, Johnny ajunge la urechile lui Édith Piaf, care îl preia de la Les Paul și îl înregistrează în 24 decembrie 1953 la casa de discuri Columbia cu textul în franceză – Johnny, tu n’es pas un ange scris de Francis Lemarque.
Se pare că Stein devenise între timp avocat și l-a dat în judecată pe Les Paul pentru plagiat încă din anii ‘50. Este unul din primele procese juridice pentru plagiat în muzică, dacă nu chiar primul. Într-o declarație manuscrisă de Maria Tănase din 23 februarie 1957 susținea că în perioada 1934-1936, când înregistra la casa de discuri Lifa, autorul a compus special pentru ea 3 piese, din care una a fost “Sanie cu zurgălăi”, pe care a refuzat-o.
În 1988, trupa belgiană Vaya Con Dios face un cover. Pe albumul produs de Ariola pe diverse suporturi erau transcriși autorii de pe discurile lui Édith Piaf: Les Paul și Francis Lemarque.
Abia în iulie 2001, la nouă ani de la decesul lui Stein, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor Români – Asociația Drepturilor de Autor se sesizează din oficiu pentru a face dreptate, intentând un alt proces pentru plagiat. Trupa plătea drepturi de autor lui Les Paul și nu pentru urmașii lui Stein, adevăratul compozitor. Din păcate, nici până astăzi nu se știe exact care a fost finalitatea acestor demersuri. În diferitele compilații și reeditări, la varianta cantata de Edith Piaf si de belgienii de la Vaya con Dios, la compozitor apare tot americanul Les Paul.
Pentru astăzi vă propun să ascultăm împreună una din versiunile originale în interpretarea celui ce a fost Bela Chitaristul (Bernard Dulzer), din 1960, variantă considerată cea mai aproape de cea originală.
Audio Originals – Sanie cu zurgălăi:
Text adaptat și tradus de Bogdan Sălăvăstru. Surse: folclormuzical.wordpress.com, wikipedia.org și songfacts.com