„Radio Iaşi. Mica Noastră Televiziune…”
Publicat de nicolaetomescu, 23 ianuarie 2020, 19:19 / actualizat: 24 ianuarie 2020, 10:40
Pe frecvențele Radio Iaşi, pe www.radioiasi.ro și Facebook Radio Iași, comunicarea ar trebui realizată de o manieră integratoare. Eu unul evit discursul fad, anost şi izolat, circumscris, cu obstinaţie, pe coordonatele radioului tradiţionalist. Formatul audio nu mai este suficient (afirmație făcută din 2009, consolidată – în și prin faptele perioadei 2010-2012[1], ale prezentului). Noile mijloace de comunicare (New Media) nu trebuie ignorate, ci se cuvin exploatate spre beneficiul publicurilor. Pagina de internet, considerată un instrument de Relaţii Publice, este şi o modalitate de extindere a politicii editoriale. Avându-se în vedere numărul de vizitatori unici pe lună, consider îndreptăţită extinderea activităţii către mediul online. Mai mult, se justifică demersul meu de a încorpora în mediul online (îndeosebi Facebook) subiecte şi teme inedite.
Mesajul intenţionat al revistei online zilnice Radio Iaşi angajează moral, profesional, contractual. Acţionez, ce-i drept, cu o echipă restrânsă. Filosofia de informare şi comunicare este proprie publicaţiilor de interes public şi (relativ) independente. Înţeleg faptul că toate ţările lumii sunt antrenate în dinamica mondializării; dar nu cultura globală, mesajele planetare constituie regula fundamentală a încercării, ci realitatea regională numită Moldova. Desigur, nu gândesc niciodată în termenii: „Ştiţi de ce nu-mi pasă? Pentru că trăiesc în Iaşi /sau în Bacău / Botoşani / Galaţi / Neamţ / Suceava /Vaslui / Vrancea”… De la localismul creator la cel regional, prin naţional, către universal – iată mesajul călăuzitor…
Alte principii ne-ar apropia şi mai mult de condiţia presei moderne; după cum ne-ar îndepărta de teoriile publicaţiilor de scandal. Vreau să oferim imagini corecte ale vieţii, în acord cu realitățile şi în contrazicere cu falsul îndemn: „Mânjiţi cu noroi astăzi, disculpăm mâine, toată lumea este fericită”. Nu voi considera că avem „noroc” doar atunci când apar victime, când nu „ratăm” accidente sau conflicte. Fără îndoială, nici nu sprijin procesul de edulcorare a realităţii…
Câțiva jurnaliști, cu „suport tehnic”[2], „colindă” Moldova și România în căutarea unor subiecte pline de valoare și demne de prețuire, a trecutului – din credința că pierderea unei civilizaţii nu s-ar dovedi mai puţin gravă decât dispariţia limbii[3]…
Nu trebuie neglijate obiectivele mari sau făcute concesii – lipsite de sens – comercialului. Pe de altă parte, ne însuşim acea formă de expresie prin care se exprimă o realitate: „Dincolo de orice clasificări funcţionale şi informaţionale, mereu amendabile, fotografia şi filmul au luat prim-planul informaţional prin puterea de impact asupra publicului. Omul vrea să vadă, înainte de a accepta”...
Nimeni nu poate pretinde să controleze totul, nici măcar în „reviste” bine structurate – acolo unde limbajul se dovedeşte mai elevat, dispunând de instrumentarul specialistului, unde este necesar un comportament serios dublat de capacitatea de a rezista tentaţiilor facile. Vrem[4] să înfruntăm propriile noastre prejudecăţi, chiar anumite clişee în elaborare pentru a îmbrăţişa un nou mod de identificare şi analiză. Împreună cu publicul, vom crea un întreg intelectual consistent…
Desigur, formele mesajului se cuvin adaptate periodic; „remanierea” trebuie să se bazeze pe un fond real, acumulând câteva puncte forte care însoţesc preferinţele publicurilor-ţintă…
*
Orice stenogramă redă, întocmai, cuvintele şi ideile, fără a fi însoţită de sunet sau de imagine; în deplasările mele, nici aparatul de înregistrare audio, nici camera video, nici fotografia nu-şi găsesc loc pe raftul absenţelor. Citite şi parcurse cu privirea, o parte din texte, filme şi fotografii nu îşi pierd savoarea, dobândind alt sens în preajma mimicii gesturilor/dicţiunii vorbitorului; chiar sub povara celui mai negru protest al privirii, al sunetului, experienţele împărtăşite nu rămân schelet lipsit de viaţă…
[1] Proiectul „Radio Iaşi. Mica Noastră Televiziune” (autor: Nicolae Tomescu) a suferit din cauza concedierii nelegale, suspendării din funcție (după 13 minute de la reintegrare), înlăturării, din fișa postului, a tuturor atribuțiilor de „director”; 7 (șapte) procese câștigate, inclusiv daunele morale, au adus mici corective situației…
Încă din 2008-2009 am introdus, prin propria-mi decizie, un portal regional al site-ului de prezentare Radio Iaşi – programe, evenimente, stream-urile audio ale programelor AM şi FM; au fost realizate și, apoi, refăcute, streaming hits/radio exclusiv pe internet, reţeaua de socializare, galeriile foto şi video, fonoteca, transmisiile video pe internet ale evenimentelor în care Radio Iaşi a fost implicat…
[2] Fără privilegii, doar cu pasiunea care îi ajută să trăiască…
[3] Dacă ne păstrăm moldoveni este și pentru faptul că suntem români, după cum nu uităm condiţia de europeni… Avem tradiţii; tocmai prin acestea este repusă identitatea naţională în drepturile sale fireşti. Simţindu-se respectaţi, oamenii nu analizează doar obsesiile centraliste ale Bucureştiului, pot fi mai solidari cu procesul de unificare europeană, se pot deprinde, mai lesne, cu transformarea regulilor de transformare, etica lor poate fi una a empatiei şi a cooperării…
[4] Nicolae Tomescu (26 de filme documentare, 762 de postări în 2019), Iuliana Bubuianu, Lucian Bălănuță, „sectorul” Știri, Alexandru Iurea (transmisiuni exterioare și editare video),
alimentează şi gestionează conţinutul (text, foto, audio, video); informaţiile „acoperă” Nord-Estul țării, Brăila și Buzău, Republica Moldova și nordul Bucovinei, România întreagă, reflectă planul internaţional; au luat amploare transmisiunile Live Streaming pe Facebook (îndeosebi Bogdan Zlei și Silviu Jitaru)/desigur, prin editarea secvențelor și, mai ales, prin alte abordări, am fi în măsură să ne convingem că Video Live nu înseamnă să te auzi la radio și să te vezi pe Facebook stând (cu tine și cu invitații) de parcă te-ai afla la intersecția celor două lumi…