In Memoriam Grigore Vasiliu „Birlic”

S-a născut pe 24 ianuarie 1905, în familia unui negustor mărunt de pe strada „Pârâul Târgului” din Fălticeni… Unul dintre cei mai mari actori români de comedie, care a jucat în numeroase piese de teatru, precum și în filme, a trecut la cele veșnice din 14 februarie 1970 (București), fiind înmormântat în Cimitirul „Bellu”… …

În copilărie, a vrut să devină clovn la circ, dar a fost potolit de tatăl său. A absolvit, în anul 1924, cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, făcând parte din prima promoție a liceului… La dorința familiei sale, care considera actoria ca fiind o meserie neserioasă, Grigore Vasiliu se înscria la Facultatea de Drept din Cernăuți. Până a-și lua licența în drept, a făcut figurație la Teatrul „Național” din același oraș (românesc, nu ucrainean). Remarcat de directorul Dragoș Protopopescu, era distribuit de regizorul Aurel Maican în rolul unui „tâmpit” din comedia Musca spaniolă, scrisă de vienezii Arnold și Bach, adaptată de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu; fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul”; astfel, a repurtat, încă de la început, un succes răsunător… Angajat, ca actor, la Teatrul „Național” din Cernăuți, cucerise simpatia publicului, fiind remarcat datorită rolului Dandanache din piesa O scrisoare pierdută a lui Ion Luca Caragiale. Dramaturgul și omul de teatru Victor Ion Popa îl distribuia în piesa Amanetul de Holberg. Pentru admiterea la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți a trecut prin nu mai puțin de șapte tentative nereușite. Motivul pentru care a fost admis, cu greu, privea un defect de vorbire, explicat de Birlic mai târziu: „eram peltic și scuipam când vorbeam”. Defectul s-a transformat, însă, într-unul dintre atuurile actorului. La „Conservator”, s-a numărat printre elevii lui Petre Sturdza și, mai târziu, a avut-o ca profesoară pe Gina Sandri. A legat o strânsă prietenie și cu Jules Cazaban…

În anul 1933, Grigore Vasiliu a fost adus (de regizorul Aurel Maican) la București. Timp de un deceniu, a jucat pe scenele diverselor companii particulare în piesele regizate de către Sică Alexandrescu și Ion Iancovescu, fiind vedetă în special la Teatrul „Vesel” (își ținea spectacolele într-o sală mică dintr-un pasaj al Bulevardului „Elisabeta” din București); teatrul fusese înființat de regizorul Sică Alexandrescu, împreună cu dramaturgul Tudor Mușatescu, și avea să-și continue activitatea până în anul 1940…

Mai întâi, „Birlic” stârnea râsul (cuvânt de origine turcă însemnând asul de la cărțile de joc)… Porecla a fost transformată în supranume; Grigore Vasiliu a primit-o datorită succesului din piesa Birlic, jucată la începutul carierei sale/scrisă de vienezii Arnold și Bach, adaptată special pentru el de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu; acțiunea din piesă era localizată în nordul Moldovei, erou principal (un funcționar) purtând numele de Costache Perjoiu, zis Birlic, din Fălticeni; cu rolul titular din farsa Birlic, tânărul Grigore Vasiliu a cunoscut un succes uriaș, astfel încât a ajuns să se identifice cu personajul și să-i adopte numele…

Sică Alexandrescu și Tudor Mușatescu au creat pentru Birlic (aproape) exclusiv spectacole comice, cel mai adesea cu piese ușoare, din repertoriul bulevardier. Sică Alexandrescu a montat piesă după piesă, cu Birlic în rolul principal, toate având un mare succes la public. Grigore Vasiliu i-a impresionat și pe criticii teatrali, prin creațiile sale actoricești complexe, având capacitatea de a trece de la un rol, din registrul tragic la un rol din registrul comic și invers…

A fost strălucit în piesele de teatru D-ale carnavalului, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută (de Caragiale), Avarul și Burghezul gentilom de Molière, Bădăranii de Carlo Goldoni, Egor Bulicov de Maxim Gorki, Revizorul de Nikolai Gogol, Oameni care tac de Al. Voitin, Nunta lui Krecinski de Suhovo-Kobalin, Mielul turbat de Aurel Baranga. Jocul său era caracterizat de un puternic timbru personal și de o intonație inimitabilă. A interpretat un număr de 13 personaje din opera marelui dramaturg Ion Luca Caragiale: Crăcănel și Candidatul în D-ale carnavalului, Spiridon și Rică Venturiano în O noapte furtunoasă, Brânzovenescu și Dandanache în O scrisoare pierdută, Coana Efimița în Conu Leonida față cu reacțiunea, Lefter Popescu în Două loturi, Costăchel Gudurău în Telegrame. Despre Caragiale, Birlic avea să spună: „Ca unul dintre actorii care am interpretat cele mai multe personaje – 13 – din opera marelui nostru dramaturg, îl evoc cu afectuoasă recunoștință și pentru succesele actoricești pe care mi le-a prilejuit. Au constituit pentru mine, în cei peste 35 de ani de teatru, o adevărata școală a măiestriei actoricești, personaje ale maeștrilor dramaturgiei noastre. Șapte roluri în cele patru comedii.”

În anul 1934, debuta în cinematografie, alături de Stroe și Vasilache, în filmul Bing-Bang (care s-a păstrat până astăzi), apoi în Doamna de la etajul II (1937) (în regia lui Dezideriu Major), alături de Maud Mary, Mihai Popescu și Mișu Fotino (film pierdut, dar există câteva fotografii care ni-l prezintă)… A fost protagonist în peste 25 de filme… „Spre deosebire de arta scriitorului, a pictorului și a muzicantului, arta actorului este, din păcate, perisabilă. Din creația lui nu rămâne nimic. Cinematograful biruie astfel o fatalitate dând actorului un pic de acces la nemurire. (…) Eu, Birlic cel din sală, îl urmăresc pe Birlic de pe ecran, dându-mi seama că el va supraviețui, că această imagine a artei mele va continua să trăiască în ochii unui spectator care nu s-a născut încă”…