Cum depăşesc criza artiştii independenţi. Interviu cu Luiza Zan, una din cele mai mari voci ale jazzului din România (Daniela Vlad)
Publicat de dvlad, 19 mai 2020, 19:26
Sau Artele Spectacolului în vreme de pandemie
Citesc dintr-un material despre artiştii din Franţa, afectaţi de izolare, şi despre măsurile luate la ei pentru a sprijini artele spectacolului, respectiv crearea unor fonduri pentru festivaluri, şi despre lansarea unui SOS pentru artiști, un apel pentru radiouri, producătorii de muzică, platformele de distribuție, pentru a le difuza muzica sau pentru a-i ajuta cu vânzarea discurilor. Foarte frumos, deci acolo se poate.
Duminică, 17 mai, am avut-o invitată în emisiunea Univers Muzical pe Luiza Zan, una dintre cele mai bune voci din muzica românească, apreciată de asemenea în străinătate şi premiată pe una din cele mai mari scene de jazz din Europa, la Concursul Festivalului de Jazz de la Montreux (2003, 2004), care are un Premiu I la Festivalul Cerbul de Aur 2004 – Secţiunea interpretare, alături de trupa Slang sau un Premiu la Gala Premiilor de Jazz Radio România în 2004, desemnată „Muzicianul anului 2011” la Gala Premiilor de Jazz.
Nu am făcut o radiografie a artei independente din România la vreme de pandemie, dar ceea ce spune Luiza este un exemplu elocvent şi trist, un adevărat semnal de alarmă pentru toate autorităţile abilitate să reacţioneze. Artiştii cei mai curajoşi şi mai inspiraţi, care ne dau din carnea lor ca noi să putem simţi viaţa prin sensibilitatea, talentul, cultura, creativitatea şi efortul lor, sunt lăsaţi acum în confuzie şi fără venituri.
Urmăriţi fragmentele transcrise din această emisiune.
Fostă studentă a Conservatorului ieşean, Luiza s-a bucurat de-a lungul anilor de momente absolut remarcabile, care i-au consfinţit statutul uneia dintre marile voci ale jazz-ului românesc, desemnată „Muzicianul anului 2011” la Gala Premiilor de Jazz, cu o mulţime de colaborări cu muzicieni de marcă români şi străini, Luiza Zan, solistă, compozitoare, textieră şi o vreme profesoară de jazz vocal la Universitatea de Muzică din Bucureşti. O voce extraordinară, caldă, pătrunzătoare, fluidă… (urmează premiile amintite mai sus…), Luiza a colaborat în primul rând cu profesorul Romeo Cozma (de la UNAGE Iaşi), cu saxofonistul Ellei Fitzgerald, Rick Condit (fost bursier Fullbright în România, inclusiv la Iaşi), cu saxofonistul şi compozitorul Nicolas Simion, cu pianiştii Mircea Tiberian, Ion Baciu Jr., Armen Donelian, şi mulţi alţii, chitarişti sau basişti excelenţi. În 2011, alături de artişti din România şi Statele Unite, a pus bazele proiectului Synergy: An Independent Romanian-American Music Experience, promovat printr-un turneu naţional.
LZ Am avut foarte multe concerte anulate. Turnee (!…) anulate…. Trebuia să am un turneu în Statele Unite, trebuia să am un turneu în Turcia, trebuia să am un turneu în Grecia și partea de sud-est a Europei și trebuia să mai am un turneu în Ungaria. Toate anulate. Turnee, nu concerte.
DV Acum ajută-mă să înţeleg… turneele astea nu sunt ceva obisnuit pentru tine. În 2019… câte turnee ai avut, de exemplu? Pentru că mie mi se pare enorm să ne spui despre patru turnee anulate.
LZ Da… Patru turnee care trebuiau să se întâmple între lunile martie și iunie… Avusesem o perioadă destul de lejeră în ultimii ani…. Aveam…Cum să spun?….Viața personală era destul de încărcată de evenimente și îmi concentrasem mai mult eforturile în direcția asta și voiam să ies pe piață cu ceva nou și solid… adică unul dintre turnee de exemplu, era alături de un chitarist senzațional din Franța… turneu care trebuia să înceapă chiar în Iași pe data de 6 mai. Da, ar fi fost o perioadă mult mai încărcată decât în mod obișnuit pentru mine şi chiar mă speria puțin gândul că va fi așa de mult de călătorit, însă mă bucuram că am șansa să văd țări noi. În Grecia nu mai cântasem. În State am mai cântat…. nu în Houston, unde trebuia să am concertele. De fapt, în mai multe localități din statul Texas. Trebuia să am patru concerte cu un pianist din Brazilia. Foarte în vârstă și foarte fain. Deci, una peste alta, proiecte foarte interesante care nu s-au mai materializat și care nu știu dacă se vor mai materializa.
DV De ce? Stai liniștită, o să fie!…
LZ Când?… Totul e incert în acest moment, toată partea asta de viitor artistic este sub semnul întrebării. Nu știm încă dacă vom reveni la un normal „modificat”… Ce va însemna asta pentru arta interpretativă, dar cu siguranță nu va mai fi la fel ca până acum, asta e ceea ce știm deja că se preconizează…
DV Ai vreo imaginație despre cum ar putea să fie? Te-ai gândit ce s-ar putea face?
LZ Vorbim despre distanțare socială. Sunt două cuvinte care, puse unul lângă altul, nu lasă loc pentru muzică… Nu lasă loc pentru intimitatea unui act muzical live… E foarte greu să îmi pot imagina un viitor unde distanţare socială și jazz…. încap în aceeași propoziție….
DV Bine, e un paradox în sine… pentru că social înseamnă împreună, o societate…
LZ Exact… distanțare și socială … e un pleonasm, după părerea mea… Nu am nici un fel de imagine a ceea ce urmează să se întâmple, nu văd în viitor nici cum….partea asta de viabilitate a muzicii în contextul distanțării sociale… Însă avem un plan pe care îl vom dezvălui când se va putea, de a aduce totuși muzica live acasă la oameni chiar și cu contextul ăsta al distanței sociale…. In cazul în care situația asta se va replica, atunci va trebui să fim deja pregătiți în viitor, să fim adaptați, să putem funcționa… Pentru că aceste zece săptămâni au însemnat pentru noi o pauză totală. Sunt muzicieni care au activat foarte frumos online, care au făcut live-uri, care au transmis muzică din intimitatea casei lor… Eu nu cred că ăsta este viitorul muzicii. Nu am cum să… Ca om care am terminat un conservator și am făcut o școală de muzică nu văd nicicum posibil să continuăm în ritmul ăsta, online, lipsiti total de feedback-ul publicului, lipsiți de contactul cu ceilalți muzicieni. Adică mă doare că în aceste zece 10 săptămâni nu am reușit să cânt cu cineva în afară de mine… …….. Dar nici nu poți încuraja încălcarea regulilor de distanțare socială, de aia ne-am și chinuit să le respectăm. A fost un chin, ăsta e cuvântul, dar le-am respectat, nu ne-am întâlnit, nu am cântat, nu am socializat timp de zece săptămâni. Am studiat foarte mult, am cântat foarte mult, singuri. Şi n-a fost suficient….
DV Te-ai vedea, să zicem, într-un spațiu deschis, pe un stadion sau nu stiu… adică să poată publicul să stea la distanță si totuși să vă întâlniți.
LZ Nu cred că se poate face chestia asta. Adică am văzut… mi se par niște norme foarte greu de respectat pentru ceea ce înseamnă live performance-ul… Tocmai asta înseamnă concertul live: să fie aproape de sufletul omului, mai aproape decât doi metri… Va trebui să ne adaptăm la o situație ciudată, dar nu cred într-un viitor în care aceasta va fi norma. Mai degrabă concerte mai mici cu un număr mai mic de persoane la un loc, dar nu cu atât de multă distanță între oameni, pentru că muzica te apropie, simți nevoia să prinzi de mână colegul de suferință, când asculți o piesă foarte pătrunzătoare, la un concert. Nu știu, eu nu pot să mă gândesc la un concert… de exemplu cu John McLaughlin sau Natalie Cole, unde am stat în rândul doi, fără să mă gândesc instantaneu la oamenii care erau în jurul meu, cu care schimbam priviri, către care mă uitam să văd dacă reacția mea se potrivește, dacă suntem în consens, empatici…..
DV E adevărat că muzica ta cere intimitate. Sentimentul de intimitate este doar atunci când ești undeva aproape și de artiști, nu numai de ceilalţi din public. Piesa cu Margareta Pâslaru când aţi înregistrat-o şi cum v-a venit ideea?…
LZ De fapt, ultimul meu concert și ultimul contact cu lumea exterioară a fost pe 20 februarie, când am avut concert la Sala Radio. A fost un concert cu sala plină, deci am avut cumva din ce să mă hrănesc în toată perioada asta… Şi tot în zilele acelea am profitat de faptul că eram în București si am înregistrat cu doamna Margareta Pâslaru, acea piesă. Ideea îi aparţine ei în întregime, la fel cum îi aparține și montajul video. Dânsa a fost atât de drăguță să încerce ceva care mie să îmi fie familiar și poate nu atât de mult ei… Da, fost o încercare pentru amândouă, una foarte foarte plăcută, deci ideea îi aparține în totalitate și m-am bucurat că am descoperit o piesă pe care nu o cântasem până atunci.
DV Dar concertele despre care ne-ai spus, în State, în Grecia, în Turcia și Ungaria, erau programate prin impresari?
LZ Nu, eu funcţionez cu un sistem de management care e foarte apropiat mie. De ce zic că nu știu în ce măsură s-ar putea întâmpla în viitor? Pentru că majoritatea sunt concerte care aveau loc în cadrul unor festivaluri, evenimente care au căzut cu totul și despre care nu știm dacă vor reuși să se repună pe picioare, pentru că va rămâne de văzut care festivaluri vor supraviețui acestei crize. Foarte multe festivaluri funcționează pe bază de sponsori şi parteneriate și în acest moment fondurile respective sunt complet zero, adică multe industrii au fost afectate grav de această criză, dar despre industria artelor performative… foarte, foarte puțin s-a vorbit la noi în țară… foarte puțin. Din păcate, s-a interzis, dar nu s-a oferit nimic în schimb, adică noi suntem „independenții”. Şi suntem clar foarte afectați. Nu s-a oferit nici un sprijin pentru a putea supraviețui aceste perioade de criză.
DV Şi voi cum v-aţi descurcat?
LZ Cum ne-am descurcat?… Cine a fost prevăzător înainte, s-a descurcat supraviețuind din economii. Prea puțină lume a putut să facă bani în această perioadă. Vorbesc de independenți, nu de cei care aveau un salariu asigurat. Dintre independenți, sunt foarte puțini cei care au reușit să aibă un venit în această perioadă, dar au continuat să aibă cheltuieli. Asta-i un aspect pe care foarte multă lume nu l-a înțeles, pentru că am văzut…. comentariul e plin de răutate vizavi de independenți, chiar din partea autorităților, S-a spus că ne descurcăm foarte bine, din moment ce reușim să cântăm veseli, pe youtube…
DV Asta este o excepție care nu poate deveni regulă. Este de la sine înțeles cât de dificilă este situația muzicienilor independenți. Un pictor îşi mai poate vinde lucrările, dar muzica live … este cea mai afectată. Clar.
LZ E foarte greu să cuantifici în online… prețurile pe care în mod normal le primeai pentru un concert live. Din multe motive, pentru că un concert live implică și costuri și atunci când ai un concert live poți să justifici pentru toată lumea unde se duc cea mai mare parte din banii pe care îi câștigi. În schimb, în cazul unui concert live pe youtube, de exemplu… nu ai costuri. Ești acasă, în sufrageria ta faci un maxim de efort intelectual, dar un minim de efort fizic și lumea e greu să perceapă acel efort intelectual, ca justificat… în măsura în care se cere să plătească un bilet pentru el. Puține concerte live au primit bilete din partea ascultătorilor… foarte puțini care au contribuit pentru artiștii noștri în această perioadă… În această perioadă s-au indreptat eforturile către medici, către oamenii din linia întâi, dar noi am susținut întotdeauna eforturile medicilor sau ale instituțiilor caritabile și înainte de pandemie, pentru persoanele aflate în pericol. Acum însă nu vede nimeni că avem și noi nevoie de un pic de ajutor.
DV Totuși să înțeleg că există un plan B?
LZ Un plan B?
DV Da, ce vă gândiți să faceți?
LZ Există un plan B… în momentul în care se mai ridică din restricții, în momentul în care ne lămurim în ce situație suntem cu concertele live, în ce măsură putem să ne adresăm unui public mic sau mai mare, în momentul acela evident că vom continua să cântăm. Nu știm altceva să facem. Nu vrem să facem altceva, vrem să rămânem independenți….
DV Sigur scrii ceva acum… sigur lucrezi la ceva. Dacă vrei să ne spui despre asta, ar fi minunat. Dacă nu, ce muzicieni te-au pasionat în ultima vreme, poate ai făcut vreun cover?
LZ În toată perioada asta am descifrat foarte multe partituri de jazz standard, adică efectiv le-am luat în ordine alfabetică, am adăugat în lista respectivă și muzică pop și rock, am făcut adaptări pentru pian și voce la piese de la Nirvana de exemplu, Prince, am cântat în fiecare zi, chiar mi-am depășit norma de două ore pe zi, pe care o aveam înainte de pandemie, însă am făcut-o pentru mine, am făcut-o ca să îmi păstrez sănătatea mintală, am facut-o ca să nu îmi pierd concentrarea, să nu-mi pierd creativitatea. Pentru public, însă… pregătesc un concert live pe data de 29 mai… Nu voi fi singură. Deci nu va fi un concert live cu mine singură, cântând la pian sau la chitară… Da, voi încuraja pe pagina mea de Facebook, pe mijloacele de socializare online, o să încurajez oamenii să fie prezenți pentru jumătate de oră de muzică live. Va fi pe pagina luizazan.ro sau pe pagina de Facebook, pe Instagram și pe toate canalele de comunicare şi pe pagina unei platforme online cu care colaborăm.
DV Şi ce ai vrea să ascultăm noi acum?….
LZ Poate să fie piesa cu Margareta Pâslaru, poate fi „Like Water”, de pe [albumul] Heritage…. sau „Prin iarbă”, ca să fie și ceva în limba română.
DV Uite, eu mă gândeam că o să vorbim mai mult despre muzică, dar nu se putea așa…
LZ Da… asta nu e muzică, ăsta e un moment de linişte foarte adâncă și foarte dureroasă… În plus, eu voiam din toamnă să fiu doctorand la Iaşi, şi s-a dat totul peste cap. Nu mai înțeleg ce am de făcut, când, cum…. dacă se mai poate. DV
DV Se mai poate. Se țin examene și referate online. Şi probabil că, dacă se va putea circula puțin mai departe de 100 de km sau care e regula, nici nu mai știu, vei putea veni aici. Sigur se va găsi o portiță să poți să-ți vezi şi acest vis împlinit, pentru că meriți din plin.
LZ Da, cred că merit să învăț!… Asta vreau eu….
DV Cred că merită mulţi să înveţe de la tine. Dar să nu ne contrazicem în privința asta… Mulțumesc, draga mea și să ne auzim şi să ne vedem cât mai curând.
LZ Da, da, abia aștept.
Emisiunea Univers Muzical poate fi ascultată doar live, în fiecare sâmbătă şi duminică între orele 18.10-20.00,
pe toate frecvenţele Radio Iaşi 1053 KHz AM, 90,8/94,5/96,3 MHz FM şi online pe radioiasi.ro.
Vă aşteptăm de fiecare dată cu drag,
Daniela Vlad