Eminescu la Văratec: între „A avea și a nu avea”, „A fi sau a nu fi”…
Publicat de nicolaetomescu, 13 octombrie 2020, 21:41 / actualizat: 14 octombrie 2020, 8:52
Sunt unul dintre cei care consideră ecranizarea[1] poveștii fermecătoare scrise de Ernest Hemingway („A avea și a nu avea”) drept o experiență completă pentru cinefili: intrigi amoroase, dileme morale, sensuri aparte întrevăzute în subtext, emoțiile unei lumi măcinate de duritate, aventuri pe panta alunecoasă a Iadului…
După cum cred (în continuare): prin Shakespeare, pătrundem adânc în cunoașterea Sensului Vieții – „A fi sau a nu fi”, între existență, mișcare, acțiune, afirmarea propriei prezențe sau alegerea făcută în beneficiul morții, a inexistenței, a inacțiunii…
Cele două perspective definesc și timpul de durere – atunci când mă aplec asupra subiectului „Eminescu la Văratec”; sunt conștient de inutilitatea unor clipe sau oameni care desfid argumentul sau acțiunea, sunt sătul de nedreptăți, mă întreb care ar fi scopul dezbaterii sau al refuzului de a o avea…
Potrivit unora, Mihai Eminescu „nu ar fi avut nicio casă la Văratec, nici altundeva în judeţul Neamţ” (s-ar fi încadrat profilului unui chiriaș permanent); „ipoteza ca Eminescu să fi locuit undeva atunci când venea la Mănăstirea Văratec” se sprijină pe „o singură mărturie[2] care nu poate fi probată în timp”; „există documente, certificate istoric şi documentar, despre o şedere a marelui poet fără nicio legătură cu Veronica Micle – a fost internat în bolniţa Mănăstirii Neamţ, cu ordin emis de un procuror al Prefecturii Iaşi”…
Alții susțin că Mihai Eminescu nu a cumpărat nimic la Mănăstirea Văratec, ci a locuit acolo (în apropierea Bisericii „Schimbarea la Față”, pe durata uneia sau mai multor veri), casa fiind proprietatea mănăstirii[3]…
Întrebările mele: Cum stăm cu folosirea rațiunii în realizarea anumitor activități[4]? De ce nu a fost dărâmată în decursul câtorva decenii (dacă tot nu „glăsuiește” a istorie)? Dacă apare ca simbol dual, al situaților limită, de ce a rămas nelocuită, ajungând în starea de astăzi? Oare nu trebuia declarat monument istoric (și restaurat) imobilul din spatele cimitirului monahiilor, cu păstrare în forma construită inițial (fără modificări)?
[1] (din1944, cu Humphrey Bogart și Lauren Bacall – în rolurile principale)…
[2] Eminescologul Augustin Z. N. Pop invocă „martorul direct”, pe maica Epraxia Diaconescu, ajunsă la Văratec (în 1880), acolo unde a trăit până la sfârșitul existenței pământene (+7 ianuarie 1967, în vîrstă de 107 ani); adolescentă fiind, îl văzuse întîia oară pe Eminescu (împreună cu câţiva tineri din Iași): „El era de-o statură mijlocie, frumos, cu plete mari şi răvăşite, aşa cum îi era şi sufletul lui tînăr şi dornic de viaţă. Nu prea dichisit şi pururea dus pe gînduri. Cînd venea la mănăstire, trăgea la o maică, Asinefta Ermoghin, ce-şi avea casa în susul colinei după cimitir. În casa mult retrasă de restul celorlate, stătea cîte trei-patru zile şi apoi îşi lua valea în lumea lui de băjenie” (Pe urmele lui Mihai Eminescu, Augustin Z.N. Pop, Editura „Sport-Turism”, Bucureşti, 1978)…
Nu puțini sunt cei care vor să uite de mărturia schimonahiei Pelaghia Amilcar4 (1885-1980), stareţa Mânăstirii Văratec în perioadele 1942-1946 şi 1954-1973…
[3] Fusese încredințată maicii Asinefta Ermoghin (1838-1932), pentru a locui acolo pe timpul vieții; mormântul celei invocate se păstrează în cimitirul Mănăstirii Văratec…
[4] După ce și-a asumat condiția de co-inițiator al unui Apel naţional pentru salvarea casei, BOR nu are, în zilele noastre, o poziție onestă privind refacerea acesteia (dacă mai putem vorbi despre posibilitate – vezi FOTO)… O primă încercare de restaurare a construcției (nu și de includere a acesteia pe lista monumentelor istorice) era inițiată cu binecuvântarea Î.P.S. Daniel Ciobotea, Mitropolitul (de atunci) al Moldovei și Bucovinei, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, de o fundație care și-a găsit sprijin în personalități precum Teofil Paraian, Mina Dobzeu, Ioan Iovan, Arsenie Papacioc, Justin Pârvu, Constantin Galeriu, Nicolae Corneanu, Antonie Plămădeală, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Constantin Ciopraga, Nina Cassian, Ana Blandiana, Barbu Brezianu…
(Re)amintesc existența unor scrisori și petiții publice adresate reprezentanților Bisericii, deopotrivă organelor puterii de stat competente să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu/în cazul dat, clasarea ca monument istoric, în vederea includerii circuitului muzeal național…
© Nicolae Tomescu / 4 octombrie 2020
