(INTERVIU) Actorul ieșean Teodor Corban, nominalizat pentru Ursul de Argint: „Filmul este de preferat ca să fii mai vizibil, iar pentru suflet rămâne teatrul”

Publicat de andreeadaraban, 4 februarie 2015, 18:00 / actualizat: 4 februarie 2015, 19:09

Ieșeanul Teodor Corban, actorul principal din lungmetrajul „Aferim!”, de Radu Jude, a intrat în cursa pentru Ursul de Argint – premiul de interpretare masculină – al Festivalului Internațional de Film de la Berlin care începe mâine.  Actor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași,  Teodor Corban se află în competiție alături de celebrități ale cinematografiei mondiale.

Pentru trofeul acordat celui mai bun actor vor concura, printre altii, Christian Bale în filmul „Knights of Cups”, semnat de Terrence Malick, James Franco în „Queen of the Desert”, al lui Werner Herzog, polonezul Janusz Gajos in „Body”, regizat de Malgorzata Szumowska, si actorul si regizorul chinez Wen Jiang, nominalizat pentru Palme d’Or în 2000, precum și pentru Leul de Aur în 1994 şi 2007, în filmul „Gone with the Bullets”.

„Aferim!”, de Radu Jude, este singurul lungmetraj românesc inclus în competiția oficială a celei de-a 65-a ediții a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin. De altfel, co-autor al scenariului este un scriitor ieșean,  Florin Lăzărescu.

Teodor Corban a colaborat cu regizori celebri de-a lungul celor 25 de ani de experienţă pe scena teatrului românesc. Primul regizor de film care l-a descoperit şi l-a distribuit într-un rol secundar a fost Corneliu Porumboiu în scurtmetrajul studenţesc „Călătorie la oraş” (2003), premiat în cadrul secţiunii Cinéfondation de la Cannes. A fost începutul unei frumoase colaborări cu Porumboiu. Rolul principal din „A fost sau n-a fost?” (2006) i-a adus lui Corban primul său premiu din cariera de film – premiul special la Festivalul de la Cottbus. Au urmat o serie de roluri secundare în filme de referinţă precum „California Dreamin’ (nesfârşit)”, de Cristian Nemescu, „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” şi „După dealuri”, ambele regizate de Cristian Mungiu, precum şi „Poziţia copilului”, de Călin Peter Netzer.

Teodor Corban i-a acordat colegei noastre Andreea Daraban un intreviu la câteva ore după ce a aflat că este nominalizat pentru Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin.

„Cum personajul meu este un oltean, mă rog, un sudist ca să zic mai exact şi tot timpul a fost un lucru dificil să pot vorbi ca cei din sud fără să am accentul meu de origine din Moldova.”

Andreea Daraban: Cum aţi primit această veste? V-aţi aşteptat la o astfel de nominalizare?

Teodor Corban: Am primit în această dimineaţă ştirea şi am primit-o la un mod destul de comic, de la un jurnalist care vroia nişte cuvinte cu ocazia aceasta. La început am crezut că este o farsă, o glumă. Nu e glumă, e un lucru minunat. Încă nu mi-a revenit, sunt puţin buimac. Evident că nu mă aşteptam la nominalizare pentru mine şi pentru toţi realizatorii filmului deja era un premiu faptul că filmul este selecţionat la Festivalul de la Berlin, unde, este o onoare să fii participant cu un film. E o selecţie foarte dură, din sute de filme au ajuns foarte puţine, cele mai bune. Sunt filme importante făcute de regizori foarte importanţi, regizori foarte mari din Europa şi din lume. Eu trăiesc aşa ceva……..poate după nişte zile o să-mi dau seama de importanţa momentului.

Andreea Daraban: Cel rol interpretaţi în acest film regizat de Radu Jude?

Teodor Corban: Sunt un zapciu, în traducere ca un fel de poliţist al epocii, de la începutul secolului XIX şi am misiunea de a căuta şi a aduce înapoi la un boier un rom fugar. Filmul se petrece ca o epopee. Pe marginea acestei acţiuni, a căutării ţiganului, se întâmplă multe peripeţii. Este ca o poveste foarte frumoasă şi cu un scenariu minunat care m-a cucerit de la prima lectură. Vreau să menţionez că scenariu, este co-autor, un alt ieşean de al nostru, Florin Lăzărescu, alături de regizorul şi scenaristul Radu Jude.

„…ar fi foarte atractiv pentru public să vadă un film istoric care nu s-a mai făcut după Revoluţie, un film de epocă, cu cai, cu atmosfera de epocă. Un film foarte greu de făcut în România zilelor noastre şi din punct de vedere financiar”

Andreea Daraban: Despre ce este mai exact filmul „Aferim”? De ce ar trebui să mergem să-l vedem?

Teodor Corban: Eu vă spun doar „din bucătărie”, din interior, ce cred eu că merită atenţie pentru film, pentru că eu nu l-am văzut în totalitate. Eu am văzut doar câteva secvenţe, dar ştiu ce s-a vrut, şi, bănuiesc că ar fi foarte atractiv pentru public să vadă un film istoric care nu s-a mai făcut după Revoluţie, un film de epocă, cu cai, cu atmosfera de epocă. Un film foarte greu de făcut în România zilelor noastre şi din punct de vedere financiar.

Andreea Daraban: A fost filmat şi la noi în judeţ, în Iaşi?

Teodor Corban: Nu. Totul a fost filmat în partea de sud, pe lângă Bucureşti, în judeţul Buzău, în judeţul Vâlcea şi în Munţii Dobrogei. Cum personajul meu este un oltean, mă rog, un sudist ca să zic mai exact şi tot timpul a fost un lucru dificil să pot vorbi ca cei din sud fără să am accentul meu de origine din Moldova.

„Nu am ştiut nici atunci, nici acum de ce m-a ales. Ştiu doar că mie mi-a plăcut foarte tare scenariul şi am ezitat vreo două luni să mă duc la casting pe motiv că mi-am dat seama din scenariu că personajul ăsta trebuia să călărească foarte mult.”

Andreea Daraban: Când vi s-a propus acest rol, ce aţi gândit, de ce credeţi că v-a ales pe dumneavoastră regizorul Radu Jude? Un moldovean să interpreteze rolul unui oltean.

Teodor Corban: Nu am ştiut nici atunci, nici acum de ce m-a ales. Ştiu doar că mie mi-a plăcut foarte tare scenariul şi am ezitat vreo două luni să mă duc la casting pe motiv că mi-am dat seama din scenariu de personajul ăsta că trebuia să călărească foarte mult. Acesta e tot filmul, eu neştiind să călăresc, am evitat să mă duc la casting. Ideea, domnle eu nu ştiu să călăresc, nu mă duc. Nu încurc lumea. Şi au insistat să vin totuşi la probă, au acceptat şi au zis: „nu-i nimic, te ajutăm să înveţi să călăreşti”. Şi, am învăţat de voie de nevoie am învăţat cât am putut.

„Nu, nu mi-a fost uşor să fac efortul acesta fizic deosebit, (călărie) nici nu am abilităţi speciale pentru aşa ceva şi a trebui să strâng din dinţi ca să trec hopul acesta.”

Andreea Daraban: Cât timp v-a luat să învăţaţi?

Teodor Corban: Păi, vro două luni, două luni jumătate până am început filmările şi pe perioada filmărilor am mai învăţat să călăresc pentru că zilnic eram pe cal.

Andreea Daraban: Aţi făcut cursul să înţeleg, înainte.

Teodor Corban: Da, am început la Iaşi,  o lună şi ceva am făcut la un hipodrom, după aia am continuat la Bucureşti în perioada de pregătire a filmului plus în timpul filmărilor.

Andreea Daraban: A fost greu?

Teodor Corban: Foarte greu. Pentru mine care am mai zis, am o vârstă. Nu, nu mi-a fost uşor să fac efortul acesta fizic deosebit, nici nu am abilităţi speciale pentru aşa ceva şi a trebui să strâng din dinţi ca să trec hopul acesta.

Andreea Daraban: Cu succes se pare, pentru că uitaţi aveţi şi un rezultat extraordinar, simpla nominalizare la un astfel de premiu este de luat în seamă şi trebuie să vedem filmul, care am înţeles va avea premiera mondială pe 11 februarie.

Teodor Corban: Da la Berlin în cadrul Festivalului. Lansarea oficială a filmului va fi la Bucureşti pe 5 martie. Din 6 martie va rula pe ecranele din România. Cred că va veni şi la Iaşi, nu ştiu exact programul care l-au propus producătorii, dar cu siguranţă vom veni şi la Iaşi să facem lansarea filmului tot în primăvara asta.

Andreea Daraban: Este cel mai important premiu la care aţi fost nominalizat până în prezent sau au mai fost şi altele la fel de importante?

Teodor Corban: Nu. Este prima dată, de aia spuneam că sunt buimăcit de efectul nominalizării.

Andreea Daraban: În urmă cu doi ani o peliculă românească, ne aducem bine aminte, a câştigat chiar premiul „Ursul de Aur” – „Poziţia Copilului”.

Teodor Corban: Da, în care cu bucurie pot să spun că am jucat şi eu un rol foarte mic, o figuraţie.

Andreea Daraban: Dintre toate filmele pe care le-aţi făcut, care v-a rămas în suflet?

Teodor Corban: Toate îmi sunt dragi pentru că sunt copiii mei în toate am lucrat cu aceeaşi dăruire, cu aceeaşi pasiune. E adevărat că unele au avut o soartiă mai bună, altele o soartă mai puţin bună, dar asta nu înseamnă că nu le îndrăgesc pe toate. Ca să fac, să-l pomenesc pe cel mai important de fapt, nu cel mai drag, „A fost sau n-a fost” de Corneliu Porumboiu,  care acum 9 ani a luat un premiu la fel de mare la Cannes, Camera d’OR.

„Datorită teatrului pot să fac film şi sper eu că de bună calitate.”

Andreea Daraban: Şi o ultimă întrebare? – teatru sau film?

Teodor Corban: Amândouă.

Andreea Daraban: Care vă oferă mai multă satisfacţie?

Teodor Corban: Datorită teatrului pot să fac film şi sper eu că de bună calitate. Fără teatru nu aş putea trăi, dar satisfacţiile şi oricum importanţa mai mare pe care o are un actor este filmul sau mă rog, televiziunea. Eşti mult mai vizibil. La teatru te văd câteva sute de oameni într-o seară, pe când filmul îţi oferă o cu totul şi cu totul altă deschidere. Filmul este de preferat ca să fii mai vizibil şi pentru suflet rămâne teatrul.

Andreea Daraban: Domnule Teodor Corban, vă mulţumesc foarte mult că aţi acceptat invitaţia de a fi alături de ascultătorii Radio Iaşi. Vă urăm mult succes şi să vă întoarceţi de la Berlin cu premiul cel mare, premiul pentru interpretare masculină.

Teodor Corban: Mulţumesc foarte mult, mai e până acolo, dar vă mulţumesc mult. (Radio Iași/ FOTO cinemagia.ro, movienews.ro)

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=mmTYOY_jQWc[/youtube]

Interviu realizat de Andreea Daraban

Tehnoredactare: Andreea Drîlea