(AUDIO/FOTO/VIDEO) Iași: 10 ani de IDIOT
Publicat de isoreanu, 20 iulie 2021, 17:21
Eveniment important pentru teatrul independent din Iași. Au trecut zece ani de când există trupa IDIOT, de când există teatru de improvizație la Iași. Momentul a fost marcat cum se cuvine, sâmbătă, la Teatrul din Stejar.
Ioana Soreanu: Trupa de teatru de Improvizație IDIOT a împlinit 10 ani. Show-ul de la Teatrul din Stejar a fost pe măsură. Alexandru Petrila, Theodor și Ovidiu Ivan, Codrin Dănilă și Mitruț Peiu s-au jucat la modul cel mai serios de-a teatrul, au depănat amintiri și au tras concluzii.
“…ne-am nimerit să fim un grup de cinci prieteni care au aceeași pasiune”
Ioana Soreanu: Alexandru Petrila, proiectul acesta îți aparține, ideea trupei de teatru de improvizație IDIOT a fost a ta. E așa cum ți-ai imaginat, s-a conturat proiectul așa cum l-ai dorit tu?
Alexandru Petrila: S-a conturat mult mai fain decât mi-am putut imagina. Ai dreptate că ideea a venit din partea mea și-am condus-o, dar proiectul e al nostru, e al nostru al tuturor. Nu s-ar fi putut întâmpla și n-ar fi ajuns atât de departe decât așa, decât împreună.
Ioana Soreanu: Mi-am imaginat acum zece ani că după voi, vor apărea și alte trupe de teatru de improvizație. Spre surprinderea mea, în Iași, sunteți unici, unici și irepetabili.
Alexandru Petrila: Așa este, așa este. Și eu am crezut că o să avem o competiție, dar cred că e din cauză că înainte de a fi o trupă, suntem prieteni. Și cred că, pur și simplu, ne-am nimerit să fim un grup de cinci prieteni care au aceeași pasiune. Poate că asta încă nu s-a întâmplat să fie alți cinci prieteni care să împărtășească pasiunea pentru improvizație.
Theodor Ivan, Codrin Dănilă, Alexandru Petrila
„…suntem prieteni și avem încredere unul în celălalt”
Ioana Soreanu: A fost o nebunie și a continuat tot ca o nebunie. Un ingredient special, pe lângă prietenia care-i leagă pe cei cinci băieți, este sinceritatea.
Theodor Ivan: Aș putea rezuma cei zece ani de IDIOT printr-un singur cuvânt: nebunie. Că din nebunie, am început, din nebunie, am continuat și din nebunie, ne încăpățânăm să continuăm.
Ioana Soreanu: Mă așteptam să mai apară și alte trupe de improvizație după ce ați făcut voi acest prim pas la Iași. Nu s-a întâmplat asta. De ce crezi?
Theodor Ivan: Noi ne-am fi dorit foarte mult să mai apară și, în continuare, ne dorim. Și, ca să zic un mic secret, și pregătim niște tineri. Dar, să nu mai spuneți la nimeni asta.
Ioana Soreanu: Ce crezi tu că v-a ținut împreună acești zece ani?
Theordor Ivan: Cred că unul dintre cele mai importante lucruri a fost sinceritatea. Faptul că am fost sinceri cu noi și atunci când greșeam, si atunci când nu greșeam și totul era foarte bine. Asta ne-a făcut să avem încredere foarte mare unul în celălalt. Au fost foarte multe momente tensionate. Mai ales la început, au fost multe discuții în contradictoriu, certuri, inclusiv, legat de nume. Dar, suntem prieteni și avem încredere unul în celălalt. N-am lăsat niște certuri să fie mai importante decât erau.
„E un exercițiu foarte mare de încredere.”
Ioana Soreanu: Tot din prietenie vine și încrederea. Iar în teatrul de improvizație, încrederea în partener este vitală, explică Ovidiu Ivan:
Ovidiu Ivan: E un sentiment… mai ales acum, după spectacol, e un sentiment incredibil, cu atât mai mult cu cât am avut în sală spectatori care veneau încă din primul an. Sunt foarte multe nostalgii la mijloc. E și un sentiment foarte plăcut și înfricoșător cumva, în același timp. Un sentiment frumos și straniu, în același timp.
Ioana Soreanu: Fiecare dintre voi a avut propriul drum. Ce v-a ținut legați în trupă?
Ovidiu Ivan: E vorba de un numitor comun. Improvizația are la bază o anumită formă de expunere, un mod de a te arunca pe scenă și să lași să ți se întâmple lucruri, să fii atent, cu ochii mari și cu urechile ciulite la pertener și să vezi ce și cum construiești cu partenerul. E un exercițiu foarte mare de încredere. Nu știi dacă vei fi la fel de bun ca-n alte seri. Eu recunosc, mi-a luat cam un an de zile să scap de-o anumită frică de ridicol și să mă bucur tocmai de forma asta de aruncat în abis, în necunoscut. În timp, am avut grijă, ca grup, să se planteze sau să crească această sămânță de avânt, să crească în fiecare și cred că ăsta, dintr-un punct de vedere, e numitorul comun, iar pe de altă parte, o anumită siguranță pe care o ai alături de colegi.
Ovidiu Ivan, Mitruț Peiu
„…e greu, e greu teatrul, îți trebuie foarte mult talent”
Ioana Soreanu: Ce-ar fi show-urile IDIOT fără comentariile muzicale, și nu numai muzicale, ale lui Mitruț Peiu?
Mitruț Peiu: Eu tot timpul mi-am dorit să… când eram în liceu, de exemplu, îmi doream să fiu actor, să joc pe o scenă, dar niciodată nu…
Ioana Soreanu: Tu fiind absolvent de Arte Plastice.
Mitruț Peiu: Da, am terminat Arte Plastice, facultatea, și în liceu, eram la Liceul de Artă, la Pictură, însă, aveam și atracția asta spre teatru, doar că am observat că e greu, e greu teatrul, îți trebuie foarte mult talent, foarte multă memorie să ții minte toate textele, dar tot timpul am zis că mă mulțumesc cu colțișorul meu de pe scenă unde pot spune că joc teatru și eu, când apuc.
„Copilul nostru nu e idiot.”
Ioana Soreanu: Un proiect deosebit, născut din pasiune, ne spune Codrin Dănilă.
Codrin Dănilă: Am emoții foarte mari pentru că au trecut zece ani, nici nu știu când au trecut zece ani. Am început ca o joacă, după facultate și s-a transformat într-un proiect extraordinar. Copilul ăsta aparține sufletului nostru, a împlinit zece anișori și așteptăm să ne vedem la douăzeci de ani. Copilul nostru nu e idiot, copilul nostru este un copil deosebit, făcut din iubire, creație, din modestie, poate uneori prea multă, și din pasiune.
„…mereu, spectacolul începe cu noi, cu mintea goală”
Ioana Soreanu: De ce atunci numele de IDIOT? A fost ideea lui Alexandru Petrila.
Alexandru Petrila: Îl poți justifica în foarte multe feluri. Dar, ce-am avut în cap exact atunci când… când mi-a venit în minte numele ăsta a fost faptul că ce-mi doream era ca indiferent cât de buni, cât de deștepți, cât de talentați am fi și ne-am simți vreodată pe scenă, să nu uităm că mereu, spectacolul începe cu noi, cu mintea goală, proști grămadă. Orice iese în plus peste asta e un câștig. Asta a fost ideea mea. Am vrut tot timpul să-ncepem de la zero.
„IDIOT – locul în care se adună lumea prietenii, familia și se simt bine”
Ioana Soreanu: Trupa IDIOT a sărbătorit, aseară, alături de public. Unii dintre cei care au fost prezenți au devenit prieteni, membri ai unei comunități iubitoare de IDIOT și de teatru de improvizație. Alții au venit pentru prima dată. De câți ani veniți la IDIOT?
Spectator: De șapte ani. Prima oară, în anul întâi de facultate. Am ajuns să ne împrietenim cu băieții, cu echipa, am petrecut foarte mult timp cu ei. Pentru mine, ce-ar însemna IDIOT? În final, ar fi locul în care se adună lumea prietenii, familia și se simt bine.
Spectator: Este prima oară când am venit. Eu îi urmăresc pe Facebook, mă rog, în filmulețele pe care ei le postează, dar la spectacol, prima oară, din păcate.
Ioana Soreanu: Și care este prima impresie:
Spectator: E extraordinar, așa cum, de altfel, îi știam.
Spectator: Eu am mai fost. Îmi plac foarte mult, mereu vin cu ceva nou. Prima dată, cred că am fost acum, aproximativ, șapte ani și îmi sunt foarte dragi, îi recomand mereu și aduc lume nouă cu mine.
„…și-au construit o relație care e vie, se transformă.”
Ioana Soreanu: Alături de trupa IDIOT au fost și colegi actori implicați și ei în proiecte culturale, oameni care vor transforma Iașul în ceea ce merită să devină din punct de vedere cultural. Actorii Stanca Jabenițan și Alexandru Iurașcu. Stanca Jabenițan, și om de radio. Alex Iurașcu, actor la Teatrul „Luceafărul”.
Alex Iurașcu: Doar Alex, e în regulă…
Ioana Soreanu: Sunteți și prieteni ai actorilor din trupa de teatru IDIOT. Cum priviți voi, ca profesioniști, proiectul acesta al lor. Stanca.
Stanca Jabenițan: Privesc cu mult drag și foarte multă admirație proiectul celor de la IDIOT și, cel mai mult, cred că admir consecvența, consecvența și îndârjirea asta de a merge mai departe, cu fiecare show, cu fiecare an. Și ce mai admir la băieți e că și-au construit o relație care e vie, se transformă. Și putem să observăm și noi, din public. Mi-e drag de ei, îmi doresc să… și peste zece ani, să vorbim împreună, tot așa, la douăzeci, IDIOT 20.
Alex Iurașcu: Cred că șansele le-au arătat că există, în momentele cele mai grele. Și-au fost vreo câțva ani, mai pe la început, dacă nu mă înșel, cred că mă refer la momentul ăla de… de start. Dacă se prinde și funcționează, cred că în momentul ăla, ai garanția că poate merge mai departe. Cred că tre’ să fii un om într-un anume fel ca să poți să faci lucrul ăsta și ei sunt genul ăla de oameni, ei își zic că sunt idioți. Așa că, eu nu am să le dau altă titulatură și, cu ocazia asta, le urez la mulți ani și pe mai departe.
Ioana Soreanu: Orice actor poate să facă teatru de improvizație?
Stanca Jabenițan: Suntem trainuți să facem improvizație, dar să facem teatru sport sau teatru de improvizație, asta, deja, e un… e un alt tip de specializare și nu cred că toți actorii pot să facă asta.
Alex Iurașcu: Cu siguranță, nu toată lumea e făcută pentru toate lucrurile, clar. Și, cred că, la un moment dat, dacă te specializezi, cred că ai șanse mai mari să fii și mai bun pe aria pe care intri cumva în căutare. Probabil, probabil, bănuiesc, cu antrenament, ar trebui ca toți actorii să poată face asta, dar fără antrenament, nu e așa… ca mersul pe bicicletă.
Ioana Soreanu: Povestea IDIOT va continua, sunt convinsă, după atmosfera de aseară. La cât mai mulți ani și aplauzele pe care le merită!
(Radio Iași/Ioana Soreanu)