(INTERVIU) Prof. dr. George Poede: „Tot ce s-a făcut din 2001 şi până în 2021 este o piedere imensă şi arată ca un eşec pentru forţele care s-au implicat în procesele transformare democratică din Afganistan”
Publicat de Andreea Drilea, 17 august 2021, 03:37 / actualizat: 17 august 2021, 6:56
Situația din Afganistan a fost analizată la Radio Iași de către profesorul George Poede de la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice a Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Eșecul prefigurat de lipsa unui acord al marilor puteri în acest dosar, instabilitatea regională, problema refugiaților, dar și consolidarea unui nou regim teocratic, sunt doar câteva dintre aspectele punctate de profesorul Poede cu privire la moștenirea lăsată de către Statele Unite în acest spațiu care a adunat 20 de ani de război și de ocupație militară
Lucian Bălănuță: De ce a căzut atât de repede modelul care se urmărea a fi implantat în Afganistan?
George Poede: Din 2017 au început negocieri între reprezentaţi ai guvernului american şi talibani, la Doha, în Qatar, pentru a găsit o soluţie negociată, astfel încât, trupele americane să se poată retrage. Au existat mai mult de opt întâlniri între negociatorii americani şi reprezentanţii talibanilor, iar acordul la care s-a ajuns nu a fost unul foarte clar. Negocierile purtate de către ameircani cu talibanii au vulnerabilizat foarte mult poziţia guvernului afgan şi poziţia armatei afgane care a fost creată cu sprijinul Statelor Unite şi care a costat aproximativ 88 de miliarde de dolari, neexistând o voinţă clară, din partea armatei oficiale afgane, de a lupta împotriva talibanilor. Acesta este un aspect, un alt aspect este cel legat de faptul că în Afganistan nu au existat niciodată teritorii care să fie controlate în mod eficace, în mod eficient de trupele NATO, iar populaţia locală nu a cooperat cu trupele NATO, fiind în discuţii şi sprijind grupările izolate de mujahedini care luptau împotriva trupelor guvernului afgan.
Practic, nu au existat zone clare de competenţă exclusivă a guvernului afgan în care să se poată angaja un proces de reconstrucţie publică şi asta explică, într-un fel, de ce a căzut atât de repede guvernul afghan şi, de asemenea, şi predarea într-un fel a armatei afgane, o parte din armată a început să fugă în partea de nord în Tadjikistan şi în Uzbekistan, o parte din ei au fost trimişi cu avioane charter la Kabul, dar pentru aceste state din nordul Afgansitanului apar probleme foarte serioase legate de migraţie, de refugiaţi, probleme care trebuie rezolvate şi care înseamnă resurse financiare deosebit de importante.
Lucian Bălănuță: Au fost şi misiuni la care au participat militarii români de pregătire, instruire, misiuni NATO de înzestrare a forţelor armate afgane, cum se poate analiza, totuși, această involuţie a construcţiei armatei Afganistanului?
George Poede: Cred că între armata afgană şi cea americană nu a existat o cooperare pe teren foarte strânsă, cu competenţe clare. Spre exemplu, acum două săptămâni, una dintre bazele americane din nordul Afganistanului a fost părăsită de americani fără a înştiinţa trupele afgane care ar fi putut prelua această bază americană şi, evident, a fost preluată de mujahedini care au folosit tehnica militară, tot ce au lăsat trupele americane în acea bază. Negocierile s-au purtat între americani şi mujahedini. Au făcut ca autorităţile publice din Afgansitan să nu aibă o imagine foarte clară asupra rolului lor în viitor, deşi a existat tendinţa de a construi un plan de tranziţie, în care guvernul afgan alături de mujahenidi să fie implicat şi să stabilească împreună aceste modalităţi de negociere astfel încât, trupele americane care s-au ridicat la 14 mii de militari, să poată pleca. Acum ce se întamplă, astăzi, în Kabul şi apoi, ce s-a întâmplat în nord arată de fapt că talibanii nu şi-au onorat promisiunile pe care le-au făcut în timpul negocierilor cu delegaţia americană.
Lucian Bălănuță: Care va fi moştenirea Statelor Unite, moştenirea NATO în Afganistan?
George Poede: O problemă este cea morală. O parte din societatea afgană a sprijinit deschis acest proces de devoltare democratică a statului afgan sprijinit de autorităţile americane şi de aliaţii săi, prin experţi, prin trupe ale aliaţilor care fac parte din NATO. Ei se simt trădaţi, în acest moment sunt abandonaţi violenţelor mujaedinilor, imaginile de pe aeroportul din Kabul sunt ilustrative din punctul acesta de vedere. Am văzut interviuri date la CNN de foşti soldaţi americani care au luptat în Afgansitan şi care criticau foarte mult politica Statelor Unite şi abandonul unei părţi a societăţii deschise care era angajaţă pe drumul acesta al dezvoltării democratice şi regretul lor este extrem de mare, iar o parte importantă a presei americane New York Times sau Washington Post, care au spus că Biden i-ar fi putut opri pe talibani, dar a decis să nu o facă. Pe de altă parte reţinem că există discuţii de pe vremea preşedintelui Trump despre retragerea trupelor americane din Afgansitan, deci reproşurile la adresa lui Biden nu sunt în totalitate justificate. Al doilea aspect este destabilizarea zonei. Zona aceasta este o regiune islamică care cuprinde o regiune cu Tadjikistan în care au fost în anii 90 lupte între foţe islamice şi forţele militare ale guvernului tadjic, au existat lupte serioase în Uzbekistan şi atunci, e posibil ca aceste elemente religioase din Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan să primească un ajutor din partea trupelor mujahedinilor şi, în acelaşi timp să reclame o libertate religioasă, pe care, în mod evident o pot folosi într-un mod mai puţin constituţional. Pentru a vedea importanţa acestui lucru pentru regiune, reţinem că au existat întâlniri în iulie la Ministerul Afacerilor Externe în Moscova şi, de asemenea întâlniri între o delegaţie a mujahedinilor şi a Ministrului Chinez de externe care a cerut garanţii că nu vor finanţa și nu vor stimula mişcările islamiste dintr-o provincie Xinjiang din China, care este o provincie cu o populaţie majoritar islamică şi care doreşte o anumită autonomie în cadrul statului chinez. Întâlnirea aceasta, dintre chinezi şi talibani şi ruşi şi talibani, arată că, de fapt, nu a existat o cooperare între forţele importante, puterile mari în legătură cu rezolvarea comflictului din Afganistan. Avem, pe de oparte, o perioadă de instabilitate regională, conflicte, apoi, un număr foarte mare de afgani care vor încerca să părăsească ţara. Se pare că de la începutul anului, peste 400 de mii de afgani au părăsit Afganistanul, iar o altă consecinţă este instalarea unui regim religios, bazat pe Sharia, pe legea islamică şi pe ordonarea întregii vieţi publice pe baza normelor pe care ei le consideră importante din Sharia. Tot ce s-a făcut din 2001 şi până în 2021 este o piedere imensă şi arată ca un eşec pentru forţele care s-au implicat în procesele transformare democratică din Afgansitan.
(FOTO Radio Iași)