Destinaţia zilei: Mogoșoaia, diamantul Munteniei. EU Aleg România – 15 septembrie

Publicat de Lucian Bălănuţă, 14 septembrie 2014, 21:17

Misterul palatului Mogoșoaia începe cu.. începuturile.

Data exactă la care au pornit lucrările de construcție ale palatului este necunoscută, singura informație rămasă peste timp fiind aceea că încă din 1681 Constantin Brâncoveanu cumpăra pământ în zonă.

Cert este că palatul a fost construit pâna în 1702 în stil arhitectural românesc renascentist (rămas moștenire în cultură românească drept brâncovenesc), un stil ce combină nediscriminatoriu elementele venețiene cu cele otomane.

Domnitorul român s-a bucurat relativ puțin de bijuteria ctitorita, numai 12 ani, pentru că în 1714 Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreuna cu întreaga să familie, toată averea lor fiind confiscată de otomani iar palatul transformat în han.

Acesta este momentul în care în istoria domeniului Mogoșoaia își face apariția o altă celebra familie în istoria acestui neam, Cantacuzinii.

Domnitorul Ștefan Cantacuzino îl răscumpăra de la turci și îl încredințează marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului.

Din păcate frământările prin care trece palatul nu se încheie, domeniul Mogoșoaia urmând să fie devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, motivul invocat fiind acela că marele ban Nicolae Brâncoveanu ținuse partea rușilor în conflict.

O nouă distrugere a palatului, (a câtă oare?), a avut loc cu ocazia Revoluției din 1821 când ultimul urmaș al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Brașov și clădirea a fost ocupată de panduri.

După 1832, palatul intră în administrarea familiei Bibescu.

Vreme de opt decenii domeniul decade, Martha Bibescu fiind cea care își asumă proiectul monumental de renovare a domeniului începând cu anul 1912.

Pentru cei interesați de istoria domeniului Mogoșoaia devine clar că fiecare figură istorică ce a deținut într-o formă sau altă palatul nu s-a rezumat la a locui aici…Mogoșoaia a devenit un simbol transmisibil, simbol permanent îmbogățit ce cei ce l-au avut în posesie.

Din păcate în timpul Primului Război Mondial lucrările de renovare au fost frânate de alte distrugeri suferite în urmă bombardamentelor germane.

IŽn perioadă ocupației germane a Bucureștiului și a sudului României, prințesa Martha Bibescu a rămas în Capitală, ocupându-se de spitalul reginei Maria și locuind o vreme chiar în palat.

Revenită în țara după ce plecase la Londra, acuzată fiind de colaborarea cu trupele germane, Martha Bibescu a reluat lucrările de renovare după 1920, cheltuind mare parte din averea adunată din cărțile pe care le-a scris.
Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însa, pâna în 1935.

Martha BibescuDe altfel, de numele Marthei Bibescu se leagă una dintre cele mai strălucitoare perioade prin care a trecut domeniul Mogoșoaia.

De la Regina Elisabeta până la scriitorul Antoine de Saint Exupery, autorul „Micului Print”, au participat la întâlnirile Marthei Bibescu și au rămas fascinați de bogăția istorică și culturală a acestui diamant al Munteniei.

După 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată forțat de guvernul comunist, Martha Bibescu obtinând de la autorități declararea că monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea.

Prințesa a plecat însa definitiv din țara în septembrie 1945, lasând palatul fiicei sale Valentina și soțului ei, Dimitrie Ghika-Comanesti.

Tocmai acest motiv, al continuității istorice și culturale a moștenirii brâncovenești vreme de trei secole este un exemplu unic în zonă de Sud-Est a Europei:

In 1949, palatul a fost și el naționalizat, Valentina și Dimitrie Ghika-Comanesti fiind arestați.

Pâna în 1957, clădirea a fost devastată și devalizată, colecțiile de artă fiind furate și dezmembrate. Abia în 1957 palatul a devenit sediul secției feudale a Muzeului Național de Artă, fiind restaurat începând cu 1977.

Ύn prezent, la Palatul Mogoșoaia pe lângă Muzeul de Artă Brâncoveneasca se construiește un auditoriu în care se vor regăsi puținele bucăți de sculptură salvate din fața tavalugului demolării comuniste a Mănăstirii Văcărești:

Referenți științifici:
Doina Mândru, Director Artistic al Centrului de cultură Palatele Brâncovenești
Adrian Majuru, Istoric, Director al Muzeului Municipiului București
Foto:
Anca Chițoran
Vicențiu Andrei